3 comedii, de Tudor Popescu

"Preocupat de comportamentul uman şi de condiţia existenţei în contemporaneitate, de individ şi de colectivitate, de raporturile lor, manifestând responsabilitate tradusă prin compasiune sau disociere critică, Tudor Popescu îşi concepe şi îşi realizează creaţia literară ca act angajat, cu perspectiva eficienţei evident urmărite. Piesele de până acum reprezintă opera unui scriitor sensibil, fericit să întâlnească şi să stimuleze nobleţea spirituală şi etica superioară, îndurerat să nu le afle, gata să le însămânţeze şi să le cultive. Atent şi fin observator al vieţii, cu capacitatea viziunii globale, remarcă procese şi, cu pătrundere, relevă cazuri, scriind pentru că nu-l lasă indiferent durerile oamenilor. În piesele sale nu se fereşte să ceară o lacrimă pentru reala suferinţă şi se bucură să aducă râsul, fiind evident că-şi doreşte semenii mai buni, că îi vrea fericiţi prin propria lor virtute, prin statornicirea unor relaţii care să le ateste dreptul la fericire şi să le asigure şansa fericirii."
(Virgil Brădăţeanu, "Gânduri despre dramaturgia lui Tudor Popescu",
introducere la volumul Milionarul sărac - teatru comentat, Editura Eminescu, 1987)