|
|||
|
UN HAIDUC ÎN FUSTĂ CADRILATĂ PARTEA a II-a (Acelaşi decor. A doua zi. Cei doi "pretendenţi", Raul şi Benu, aşteaptă. Raul citeşte un ziar. Benu ascultă muzică, la un mic aparat de radio. Fiecare vrea să pară indiferent, dar îl suspectează pe celălalt. Privesc, din când în când, spre culise. Scena rămâne, pentru puţin timp, goală. Intră Vana şi Ligia, cu aparatul de fotografiat pe umăr.) LIGIA (curioasă): Cine vine primul?VANA: Cel mai norocos! LIGIA: I-ai chemat pe toţi odată? VANA: La o diferenţă de câteva minute. LIGIA: Şi dacă unul e mai nerăbdător? VANA. Vor face cunoştinţă. LIGIA: Nu scapi tu, fără să-ţi înfigă cârciumarul mâna-n ciuf şi să te târnuiască puţin pe-aici! Eu n-o să intervin, să ştii! N-am chef să mă ciufulească şi pe mine! ţi-e frică? VANA: Mi-e frică! LIGIA: Renunţă! VANA (izbucneşte): Mi-ai mai propus asta, de-o mie de ori! Când apare unul dintre ei, pleci imediat! LIGIA: Să te las singură? VANA: Mă descurc eu! LIGIA: După ce le dai fericita veste, ar putea deveni agresivi. Amândouă răzbim! Două femei care ţipă... VANA (o îmbrăţişează): Eşti cea mai bună prietenă a mea! LIGIA: Atunci, de ce nu mă asculţi? VANA: Eşti cea mai încăpăţânată şi pisăloagă prietenă a mea! LIGIA: Am inima cât un purice. Dacă sare, îmi rămâne regiunea toracică goală! VANA (vede pe cineva apropiindu-se): Milionarul! Lui i-a fost dat să pice primul. LIGIA (privind în aceeaşi direcţie): Săracul! Mi se pare cel mai paşnic. Nu vrei să-l ierţi? VANA: Hotărârea e luată. LIGIA: Stau pe buturuga aia. Dacă se-ngroaşă gluma, să fiu pe-aproape. (Ligia se retrage într-un colţ ferit, Vana se aşează pe banca ei, îşi limbă degetele pe corzile chitarei. VANA: Şi-ai început să tremuri! TUDOR: Nu cred în proorocirile nefaste. VANA: Ar fi fost mai bine să crezi. TUDOR: Chiar m-aşteaptă o nenorocire? (Priveşte în jur.) Ne surprinde un logodnic gelos, înarmat până-n dinţi? Încă nu suntem "vinovaţi" în faţa nimănui. Din păcate! VANA: Poate că suntem! TUDOR: Dacă ai fi trecut pe la mine. Da’ nu te-ai ţinut de cuvânt. Ştiu, ştiu! Nu-mi explica de ce n-ai venit! N-ai venit şi gata! (Se aşează lângă ea.) Sunt hotărât să risc o explicaţie furtunoasă cu logodnicul tău! Să-i spun că el este vinovat! Nu se cuvenea să te lase singură, în această staţiune în care... VANA: Nu a apărut, în ultimii o sută de ani, nici un bărbat însurat! Toţi sunt sau văduvi, sau holtei, sau în divorţ. Întreaga ţară românească e în divorţ! TUDOR (râde): Te informez că eu sunt, cu adevărat, holtei. N-am fost nici o zi însurat! VANA: N-ai fost însurat, da’ copii ai! TUDOR: Am copii? Câţi? VANA: Cel puţin unu. TUDOR: Cu cine? VANA: Cu mine. TUDOR: Păi, aşa, ca Fecioara Maria, fără păcat? VANA: Am "păcătuit". TUDOR: Noi doi?! VANA: Dacă păcătuiam trei, nu mai ştiam care-i tatăl! Numai noi doi! TUDOR: Când? VANA: Acum trei luni. TUDOR: Unde? VANA: La tine acasă. TUDOR: Şi eu, unde eram, când "păcătuiam"? VANA: Erai de faţă. Copil prin corespondenţă nu s-a văzut. TUDOR: M-a prevenit prietena ta că m-aşteaptă o nenorocire, da’ să mă trezesc chiar tată, întrece biata mea imaginaţie! LIGIA (intervine, de la locul ei): Eu sunt martoră! TUDOR: Eşti aici? LIGIA: Doar mă vezi. TUDOR: Şi când... când deveneam eu tată, erai de faţă? LIGIA: Eram pe-aproape, ca să pot mărturisi că eşti chiar tatăl copilului! TUDOR: Şi ce judecător o să creadă? VANA (îi arată o fotografie): Priveşte fotografia! Mai vrei şi altă dovadă? Cu fotografia asta şi cu declaraţia ei, că ne-a văzut de mai multe ori împreună... TUDOR (priveşte fotografia): Eu sunt. VANA: În sfârşit, recunoşti. TUDOR: Recunosc că sunt eu, nu recunosc paternitatea. VANA: Mă săruţi. TUDOR (privind fotografia): Te sărut! VANA: Dovadă sigură a relaţiilor noastre intime... TUDOR: Cine ne-a fotografiat? LIGIA: Eu. TUDOR: Ieri, aici, în parc! VANA: Într-un parc! Se văd nişte copaci! Recunoşti că eşti tatăl copilului meu? TUDOR: Chiar o să juri că eu... VANA (o arată pe Ligia): O să jurăm! TUDOR (după un timp): S-ar putea s-o păţesc! VANA: Voi fi mamă, vei fi tată, peste câteva luni! LIGIA: Tatăl unui copil foarte frumos! TUDOR: Făcut retroactiv! Că abia ne-am cunoscut. VANA: Ceva, din milioanele alea, o mai fi rămas. Merită şi copilul tău să profite de ele! TUDOR: Ăsta-i adevărat şantaj. VANA: Chiar aşa îi spune. TUDOR: O atitudine incorectă. VANA: Tu ai strâns milioanele corect? Cinstit! A sosit timpul să mai dai ceva din ele! Sponsor! E la modă. TUDOR: Să devin sponsorul presupusului meu copil? VANA: De ce nu? (Scoate o foaie de hârtie.) Poftim! Scrie! Recunoaşte! TUDOR: Ce să recunosc? VANA: Recunoaşte că eşti tatăl viitorului meu copil!... TUDOR: Şi, dacă nu recunosc? VANA: Dacă nu recunoşti... ne tocmim! TUDOR: Ne tocmim?! VANA: Negociem! TUDOR: Ce să negociem? VANA: Suma de bani pentru care sunt gata să renunţ! Plăteşti şi scapi! O sumă ceva mai mare! Cum se cuvine să-şi plătească un milionar plăcerile! TUDOR: Păi, de unde bani? Sunt lefter! VANA: Lefter?! TUDOR: Lefter! VANA: Te-ai lefterit pe loc! Nu-ţi merge! Ai de ales: sau tată, sau banii! Hotărăşte-te! (Tudor stă câteva clipe în cumpănă, apoi, cu un gest neprevăzut, o rupe la fugă.) LIGIA (strigă după el): Hei! Unde fugi?VANA. Fricosule! Tată denaturat! O să vezi tu ce păţeşti! LIGIA: Dăm noi de tine! VANA: Drept la tribunal mă duc! (Se privesc şi... izbucnesc în râs.) LIGIA (râzând): Ăsta zic şi eu succes! Dacă-l cronometra cineva, ajungea campion mondial la suta de metri!VANA (râzând): Îi sfârâiau călcâiele! LIGIA: Sunt curioasă cum o s-alerge "generalul". Cheamă şoferul şi fuge în automobil! VANA: Da’ cârciumarul? Îi auzim dinţii de aur clănţănindu-i! LIGIA: Stau cu poala întinsă! Va ploua cu dinţi de paisprezece carate! VANA: De optsprezece! LIGIA (devine gravă): Vana! Hai să-i iertăm! Ne-am distrat... VANA: Nici nu mă gândesc! Te-a speriat primul eşec? Abia am căpătat puţină experienţă. Acum ştiu cum să procedez. LIGIA: Mai întâi, îi legăm de bancă şi, după aceea, le comunicăm bucuria! (Izbucnesc iar în râs.) "Generalul" cheamă şoferul şi fuge cu banca după el! VANA: Trebuie să-i iau şi mai scurt. Şoc! Asta şi asta! Să trăiesc din plin bucuria de a-i vedea decolorându-se la faţă. LIGIA: Albi ca varul! VANA: Don Juan uită brusc cine este şi tremură în faţa mea! O "aia", pe care nu dă doi bani! LIGIA: Nu uită cine este. Abia îşi aminteşti şi îl cuprinde groaza. Îl ajunge mintea din urmă. VANA: Îmi place să văd cum i se topeşte obrăznicia şi devine un biet bărbat, pe care nu-l mai ţin genunchii! LIGIA (râde): Don Juan de turtă dulce! Ceilalţi nu mai vin. VANA: Trebuie s-apară! LIGIA: Pândesc pe-aproape, să vadă, mai întâi, ce se întâmplă. VANA: Hai să ne-ascundem. Apărem când sosesc la locul faptei... LIGIA: ...Şi le punem problema! Scurt! VANA: Scurt! (Ies amândouă. Peste câteva momente, apar, în acelaşi timp, din părţi opuse, Benu şi Raul. Se privesc, se suspectează, se aşează cu indiferenţă falsă, aşteaptă. Se aude muzică. LIGIA: Amândoi! VANA: Felicitările mele! (Le oferă câte o floare, cei doi au amuţit.) Sunteţi chiar taţii de care avea nevoie viitorul meu copil! Nu încercaţi să fugiţi, că ştiu de unde să vă iau! Cunosc locul unde să trimit aceste fotografii! Poftim! Poftim! Priviţi-le cu atenţie! (Le oferă câte o fotografie.) Mai aveţi ceva de adăugat?... Nu! Răspunsul ăsta îl aşteptam! Că şi tăcerea e un răspuns!... Aţi priceput că fotografiile sunt dovezi sigure. Amândoi sărutaţi mama, amândoi sunteţi taţii băiatul meu! Pentru că băiat va fi! RAUL (arătând spre Benu): Amândoi?! VANA: Amândoi! BENU (încearcă un ton ironic): L-am făcut... în colaborare? VANA: De ce nu? Se poate orice. Nu spui mereu: "Se face! Se aranjează!" Se poate şi asta! (Lui Raul.) Nu mai tremura! (Lui Benu.) Degeaba ţi-ai pierdut culoarea! Nu-ţi stă bine alb, ca oul de găină! Va fi cel mai reuşit copil din lume, conceput în comun! Întreg Mapamondul va admira şi copilul şi taţii! Când îl veţi vedea, frumos şi deştept, vă veţi certa cine să-l înfieze! RAUL: Eu îl cedez bucuros! BENU: Şi eu! VANA: N-aveţi nevoie de un copil superb? Nu v-aţi săturat de singurătatea care mi-aţi spus că vă chinuieşte? Veţi avea lângă voi un suflet iubitor! (Lui Benu.) Dumneata nu tânjeşti după zâmbetul unui copil, care să te-aştepte, fericit, când vii extenuat de la minister! (Lui Raul.) Nu doreşti un copil, care să-ţi moştenească dantura? Ar fi păcat de tot aurul ăsta, să rămână groparilor! (Amândurora.) Nu v-aţi săturat de burlăcie?... Tăceţi! Înseamnă că v-aţi săturat. Ei bine, peste patru luni, aţi scăpat de ea! Deveniţi, într-o singură zi, şi soţi, şi taţi! Recunoaşteţi că n-aţi visat, niciodată, să vi se împlinească, într-o clipă, dorinţa asta de-o viaţă! (Cântă acompaniindu-se la chitară.) Visele, Împlinite într-o clipă, Cât o zbatere de-aripă, Au farmecul lor. Se vede, După cum priviţi la mine, Că aţi primit vestea bine, De ce n-ar fi aşa? Mămica Nu-i frumoasă ea de... pică, Da-i cât de cât frumuşică Şi nici prostuţă nu-i! Acum, vă prezint calităţile mele! Să fiţi convinşi că, pe o marfă ca mine, merită să oferiţi bani buni. BENU: Domnişoară, să discutăm... VANA: Aveţi dreptate. Vorbă multă, sărăcia omului. Hotărâţi-vă! Care dintre dumneavoastră va fi fericitul soţ şi tată şi care se va răscumpăra! Unul va trebui să plătească scump bucuria de a nu fi tată. BENU (nesigur pe el): Dumneata mă şantajezi, tocmai pe mine, care m-am oferit, dezinteresat, să-ţi rezolv problemele?... VANA: Plimbarea la munte era dezinteresată? BENU: Eu nu te-am silit să primeşti. VANA: Dar nici sprijin pe gratis nu mi-ai oferit... BENU: Ţi-am oferit o şansă unică în viaţă. Preferi şantajul? VANA: Un şantaj curat, dintr-o răzbunare curată. BENU: Şantaj curat?! VANA: Curat ca lacrima. Pornit din dorinţa procurării unui tată! Un copil vine pe lume fără voia lui, de ce să fie atât de rău primit? Ce vină are el, mititelu mamei? Rămâneţi, dezbateţi, hotărâţi! Noi ne întoarcem peste un sfert de oră să aflăm rezultatul. BENU: Îţi atrag atenţia că şantajul se pedepseşte... (Cu ceva mai mult curaj.) Eu n-am de gând să mă las escrocat! VANA (furioasă): Şi cui vrei să te plângi? Poliţiei? Tribunalului? Presei? Cui? Eu voi trimite presei fotografia pe care o ţii în mână! Va apare pe prima pagină, însoţită de un titlu scris cu litere de-o şchioapă: "Viaţa tumultoasă a directorului general Benu. Va avea loc o interpelare în Parlament!" În ziua aceea, în sfârşit, nu va mai aţipi nici un domn deputat! Să vedem cum o să le explici că, imediat ce am intrat în cameră, te-ai năpustit asupra mea. (Ligiei.) S-a năpustit? LIGIA: S-a năpustit! VANA: Te-ai năpustit! Ce vor spune deputaţii, treziţi brusc din propriile lor amintiri? Vă las timp de gândire! (Vana şi Ligia ies. Raul, spre uimirea lui Benu, începe, pur şi simplu, să plângă, bâzâind ca un copil.) BENU (iritat): Ce-ai, domn’le!!? Asta-i atitudine de bărbat?RAUL (smiorcăindu-se): O să mă bată nevastă-mea! Nu ştii ce violentă e, când se-nfurie! O dată mi-a scos doi dinţi din faţă şi a trebuit să mi-i pun de aur. BENU: Dumneata trăieşti lângă o fiară? Divorţează şi însoară-te cu fetiţa asta! Frumuşică! Deşteaptă! Copil frumos o să-ţi facă! RAUL (bâzâind): Mi-e fricăăăăă! (Schimbă brusc tonul.) M-a ameninţat că, dacă mă prinde vreodată cu ceva, mă taie! Dacă ai vedea-o cum manevrează cuţitul de bucătărie, nu te-ai îndoi că e în stare s-o facă! BENU: Ţi-e frică de-o femeie! O femeie este o femeie! RAUL: Din nevastă-mea faci trei! Şi mai rămâne material pentru copil! Nu-ţi doresc să intri pe mâna ei! BENU (arătând dimensiuni mari de femeie): Chiar aşa? RAUL (arată mai mult): Chiar aşa? BENU (după un timp de gândire): Ce ghinion, dom’le! Să încăpem pe mâna unor escroace! E clar că sunt două escroace, care îşi valorifică, în felul ăsta, farmecele. RAUL: Şi nu le putem da în gât! BENU: Pe asta contează şi ele! Îţi închipui ce bine ar cădea fotografia asta pe prima pagină a ziarelor! RAUL: Legalizează totu şi gata. BENU: Cum, adică? RAUL: Foarte simplu: o iei de nevastă şi fotografia nu mai are nici o importanţă. BENU: Să devin bigam? Câte neveste vrei să-mi dai pe cap? Îmi ajunge una. RAUL: Eşti însurat? BENU: Păi, cum? În toamnă, îmi mărit fata. La primăvară, mă trezesc bunic. Fiica mea e mai în vârstă decât escroaca asta! RAUL: Atunci, ce facem? (Sinistru.) O omorâm! BENU: Ţi-a pleat mintea cu sorcova? RAUL: Altfel, cum să crăpăm! O îngropăm aici, între florile astea. La locu faptei! BENU: Eşti nebun! RAUL: Chiar dacă nu sunt, voi înnebuni imediat. Cu mâna mea o strâng de gât! BENU: Pe amândouă! (Raul tresare): Ai uitat că una ne-a sedus şi alta ne-a fotografiat! RAUL: Pe cealaltă o strângi dumneata de gât! Să fim amândoi părtaşi la crimă! Nu ne mai temem unul de celălalt! BENU: Am dreptate, eşti nebun! RAUL: Nebunii sunt iresponsabili! Comit crima şi voi fi iertat. (Schimbă tonul.) Nu-nţelegi, dom’le, că mă distruge nevasta? Dacă n-o sugrum pe-asta, mă sugrumă aia pe mine! Cum o dau, tot crimă iese! (Schimbă tonul.) Cât vrei? BENU: Ce să vreau?! RAUL: Cât vrei, ca să-ţi asumi răspunderea? Nu ştiu câte parale câştigi, cu ciubucuri cu tot, da’ fiica dumitale cred că are nevoie de zestre mare. BENU: Mă jigneşti, dom’le! RAUL: Cât vrei? Am parale, am bijuterii, am casă, am maşini. Provin din alimentaţia publică. Am cheag de mut, nu de-acum. Cât vrei?! Treizeci de milioane şi-un Opel te mulţumeşte? Mai mult nu pot, că nu vreau să afle ai mei. Le spun că maşina am tamponat-o grav şi am abandonat-o. Treizeci de milioane îi iau din banii mei de buzunar! BENU: De ce să-mi dai mie, şi să nu-i dai ei, banii şi maşina? Asta urmăreşte, să stoarcă ceva parale. Dă-i parale! RAUL: Are nevoie de bani, da’ are nevoie şi de un tată! A vorbit clar: unul plăteşte (leagănă un copil imaginar), altu tată! Fii dumneata fericitu tată şi plătesc eu! Am ce să-i ofer. Şi o sută de milioane, dacă mă costă nenorocirea asta, vreau să scap din ea! Banii nu-s o problemă! Are balta peşte! BENU: Da’ bun pescar eşti, dacă-ţi pică numai şalăi aşa mari! RAUL: Asta-i alimentaţia publică! Aduce venit şi când nu vrei. Eu mi-am propus, odată, să fiu cinstit! M-am purtat ca la carte! M-am trezit cu mai mulţi bani! Aşa erau aranjate lucrurile, că nu puteam să fiu cinstit! Nu puteam! Veneau banii peste mine! Revoluţia m-a prins înstărit. Dacă am avut banii, îţi dai seama că m-am privatizat una-două. BENU: Ce ai sub mână? RAUL: Un local mic, discret, care nu are sare în ochii nimănui. O cârciumioară. La un local mare, nu-i nici o sfârâială. Când e cârciuma mică, altfel te înţelegi cu pompierii, cu inspectorii sanitari, cu poliţia sanitară, cu poliţiştii, cu protecţia cumpărătorului, cu toţi! Dau şi-n stânga, şi-n dreapta. BENU: Ceva-ceva, tot mai rămâne! RAUL: Dacă ai un separeu. Cine are un separeu discret, doarme liniştit. Separeu face relaţii! Tot şefu are nevoie de un loc discret, unde să fie servit elegant şi pe tăcute. Personalu să fie bine educat! Încet, încet, îl ai la mână pe toţi. Că viaţa e scurtă, trebuie trăită, asta ştiu şi şefii noştri! (Alt ton.) E? ţi-am făcut o ofertă! BENU: Drept cine mă iei? Acceptă dumneata rolu de tată şi te numesc şef peste toate magazinele alimentare din sectoru dumitale! Am relaţii! RAUL: Adică să las eu localu, pentru un post de conducere? BENU: Director! RAUL: Nu las eu localu! BENU: Altfel eşti stimat ca director şi altfel ca responsabilul unui local dintr-un cartier oarecare. RAUL: Stima vine cu paralele! Eu, dacă aş rămâne numai în leafă, m-ar cuprinde disperarea. Sunt învăţat să toc bani mulţi! Viaţa m-a-nvăţat aşa! Într-o economie de piaţă, să vinzi şi să cumperi. Ăsta-i secretu. Socialismul e al lefegiului, capitalismu e al negustorului. Ascultă-mă pe mine. N-am carte multă, da’ şcoala vieţii am absolvit-o cu nota zece! BENU: Atunci, ce facem? Ne dă escroaca asta în gât pe-amândoi! Mi-a distrus concediul. RAUL: Căutăm un amărât! Unu care să preia "cazu". BENU: Cine-i nebun să preia un copil, fără să fie fotografiat lângă mamă? RAUL: Găsim un amărăştean care să vrea maşină, milioane şi un serviciu bun. De serviciu te ocupi dumneata, că ai altă putere. BENU: Mă ocup! (Priveşte în jur.) Da’ unde să găsim fraierul? RAUL: Nu se poate să nu fie vreunu, pe-aici, amator de bani picaţi din cer! Din trei bărbaţi care trec, doi sunt amărăşteni! Nu găsim noi un şomer? N-am eu atâta păr în cap, câţi şomeri sunt în parcu ăsta! E sărăcie mare, dom’le! Cu bani, rezolvi orice. BENU: Banii pe care-i oferim noi orăcăie. Cer de mâncare! Au şi o mamă lângă ei. RAUL: Mama este argumentu cel mai tare. E frumoasă! Te-ai uitat la ea. Când o simţi aproape, te-apucă băţu. Îi merge şi mintea! Dacă n-aş fi în situaţia în care sunt, aş fi luat-o cu ochii închişi. (Sentimental.) O fi şi ea disperată. A dat de-o puşlama, a rămas cum a rămas, şi-acum se zbate să rezolve problema. Vrei să spui că nu ţi-ar place? Are un trup! BENU: După un trup m-am luat şi eu, de-am intrat în beleaua asta! RAUL: Atunci? Cu puţină reclamă, o mărităm. Eu, ca-n comerţ, mă gândesc mai întâi la reclamă! BENU: Reclama te convinge să-ţi cumperi televizor, nu nevastă cu copilul gata făcut! RAUL: Îl convingem că a scăpat de-un efort! Ia produsu de-a gata, preambalat! Nu-i uşor să faci un copil. BENU: O fi greu! RAUL (răstit): O fi, n-o fi, noi trebuie să-l convingem că e foarte greu! BENU: Crezi prea tare-n reclamă! RAUL: Cât vin prost am vândut eu, convingându-i pe clienţi că l-am adus, în damigeană, de la Murfatlar? Şi era fermentat de mine, pe balcon, din marmeladă şi smochine! Poşircă! BENU (privind spre culise): Uite! Vine un client. Are şi florile la el! RAUL (îl studiază, expert, pe cel care se apropie): Mda! Ar fi ceva! Pare un tip credul şi cumsecade. Să vedem dacă are verighetă! BENU: Dacă umblă cu flori, nu-i însurat... Parcă l-am mai văzut pe undeva. Şi de curând! RAUL: Staţiunea-i mică. Toţi ne-am mai văzut! (Intră Tudor, îmbrăcat într-un costum de haine deschis la culoare, cu cravată, ochelari şi un buchet de flori în mână. Priveşteîn jur, îi salută pe cei doi, apoi iese.) BENU: Caută pe cineva. De ce nu l-ai acostat?RAUL: A şters-o prea repede! Şi mie îmi pare o mutră cunoscută. BENU: L-am mai văzut, da’ nu ştiu de unde să-l iau. Ne-a salutat. Şi lui i se pare că ne cunoaşte. Uite că revine! (Intră Tudor. Pare tentat să se aşeze şi să aştepte.) RAUL: Dumneata cauţi pe cineva?TUDOR (surprins): O femeie tânără şi frumoasă. RAUL: Şi tânără, şi frumoasă! Greu. BENU: Nu cumva o caută pe frumoasa noastră prietenă? RAUL: Dacă n-o caută, i-o prezentăm noi. Îţi oferim noi şansa de a cunoaşte o femeie şi tânără şi frumoasă. Pari un bărbat serios... BENU: Tânără, frumoasă şi, pe deasupra, are şi ceva zestre: un automobil nou, milioane la C.E.C. RAUL (îi face semn lui Benu să mai adauge ceva la zestre): Ce mai are? BENU: Foarte multe relaţii! Bune! Cunoşti ce înseamnă o relaţie bună! Te aranjezi în orice sector de muncă vrei! RAUL (nemulţumit): Lasă relaţiile! Omu vrea să ştie, concret, pe ce contează... BENU (se lasă greu): Mobilă nouă... Dormitor... RAUL (ca să mai smulgă ceva): Sufragerie de douăşpe persoane. BENU (admite greu): Sufragerie! RAUL: Şi în bucătărie, set complet de vase emailate! (Lui Benu.) Aşa e!? BENU: Mi se pare că are şi un set complet de vase. RAUL: Înzestrată, dom’le! Ştii ce-nseamnă toate astea, la preţurile de-acum? TUDOR. Ce nu are? Asta vreau să aud. Ce îi lipseşte. O mână, un ochi, un picior? RAUL: Are două picioare! BENU: Şi ce picioare! RAUL: E întreagă! Nu-i lipseşte nimic! Are tot ce-i trebuie, şi ceva pe deasupra! Ceva la care visăm noi, toţi bărbaţii. TUDOR: Atunci, de ce o măritaţi în parc? RAUL: Mi-ai plăcut dumneata şi... are şi ea un mic defect. Om perfect nu există. Da’, pentru un bărbat serios, defectu ăsta este o calitate! TUDOR: O fi mută! Ăsta-i singurul defect-calitate la o femeie. RAUL: Ce mută, dom’le! Glas de înger! TUDOR: Eu n-am prea auzit îngeri vorbind. RAUL: Cântă ca un înger! TUDOR: Nici cântând, n-am auzit. Eu aud numai dracii cântând. Când beau. Ştiţi ce frumos cântă? BENU: Lasă, dom’le, dracii! E un înger, n-auzi? RAUL: Da’, are un copil! (Tăcere.) Un înger cu copilu gata făcut. Nu mai ai nici o bătaie de cap cu confecţionarea lui! TUDOR: Gata... făcut?! RAUL: Şi frumos ca maică-sa. Dumneata, poţi, nu poţi să faci un copil, nu ştii. Dacă ai avut oreion, când erai mic, adio copil! De ce să dai vrabia din mână, pe cioara de pe gard? În mână ai un copil frumos, inteligent şi talentat. Ce mai vrei? BENU: Şi nici nu mai aştepţi în tensiune, să vezi cu cine seamănă. TUDOR. Cu cine seamănă? RAUL: Cu dumneata. Copiii sunt prudenţi: seamănă întotdeauna cu taţii! E o copie fidelă a dumitale! BENU: Copie trasă la xerox! RAUL: Îţi punem în palmă o viaţă frumoasă! TUDOR: Ce n-are, dom’le! Ce n-are? Sau ce are în plus? Şase degete la mână? E muma Pădurii! Baba Hârca-n tinereţe! Baba Cloanţa cu dantura făcută? RAUL: Operă de artă! Corp, figură, statură... TUDOR: Amândouă picioarele? RAUL: Picioarele: nici nu-i vezi deştele, dacă te uiţi în lungu lor! TUDOR: Sau sunteţi nebuni, sau la ananghie rău de tot. BENU (recunoaşte disperat): La ananghie, dom’le! Disperaţi! E mai cinstit să recunoaştem! TUDOR: Al cui e copilul? BENU-RAUL: Al nostru! TUDOR: Aha! Sunteţi nebuni! BENU-RAUL: Sănătoşi tun! E al nostru! TUDOR: Cum, al vostru?!! BENU: Al nostru. RAUL: Al meu şi al lui. TUDOR. Al amândurora?! RAUL: Amândoi avem copilu ăsta în cont şi nu ştim cum să scăpăm de el. Asta e! BENU: Eşti însurat? TUDOR: Nu. BENU: Nu-mi răspunde ca în staţiune! Răspunde-mi pe bune: eşti însurat? TUDOR: Nu sunt însurat. RAUL: Om te-am făcut! Treizeci de milioane, maşină, mobilă... BENU: Şi relaţii pe deasupra.... Ce mai vrei? TUDOR: S-o cunosc pe tânăra mamă... S-ar putea să-mi convină. BENU: O să-ţi placă! Nouă ne-a plăcut! TUDOR: Ştiţi cum este cu gustul! BENU: Asta place universal! Numai un bărbat chior n-o place! TUDOR: Eu stau bine cu vederea! BENU: Dacă o placi, scrii pe o foaie de hârtie: "Subsemnatu cutare, din strada cutare, număru cutare, prin prezenta declaraţie recunosc, nesilit de nimeni, că sunt tatăl copilului domnişoarei cutare." Ai scris asta, eşti om făcut! TUDOR: Unde-i mama? BENU: De cât timp ai sosit în staţiune? TUDOR: Câteva zile. BENU: N-ai văzut două tipe drăguţe, fluturându-se pe-aici, prin parc? Una cu chitara de gât! Stau pe banca asta. Dracu ştie ce caută. TUDOR: Păi mi-aţi spus ce caută: un prost, pe care să-l ungă tatăl copilului. RAUL: Şi a găsit doi! BENU: Ai dreptate, asta caută. vrem s-o ajutăm. TUDOR: Şi aţi pus ochii pe mine. (Acum ştie despre cine este vorba.) Aţi nimerit bine! Sunt pus pe căpătuială. BENU: Eşti omu nostru! Aşteptăm puţin, că trebuie s-apară. RAUL: Să procedăm cu cap! Stai pe bancă. Ele vor veni şi se vor aşeza lângă tine. Aşa a procedat şi cu noi. Cum se aşează, începi s-o cucereşti. Nu te-nvăţăm noi cum să procedezi! BENU: Pea-aia cu chitara, nu pe-ailaltă. Ailaltă-i stearpă. Gestantă e aia cu chitara! TUDOR: Nu cumva eşti medic veterinar? BENU: De ce? TUDOR: Vorbeşti în termeni veterinari! BENU: Ca să pricepi şi să nu le confunzi. TUDOR: Pricepeam eu şi altfel. Dacă "gestanta" nu mă place şi mă repede? RAUL: Nu arăţi ca un bărbat pe care să-l repeadă o femeie! Ca să fii sigur de succes, dă-o repede pe parale! Aruncă, în treacăt, că ai în cont treizeci de milioane şi te schimbi în Făt-Frumos, într-o clipă. Eu sunt rupt din soare! Şi nu mi-a rezistat una! Pentru că ştiu să pun problema: dispun de-asta şi de-asta! TUDOR: Bine, dom’le, ies cu milioanele-n faţă. RAUL: Ne-am înţeles! Ne-am înţeles! Noi aducem, între timp, un aconto. TUDOR: Păi, de ce aconto, dacă eu fac treaba până la cap? Vreţi să recunosc, în scris, că sunt tatăl copilului? RAUL: Asta-i condiţia. TUDOR: Dacă eu recunosc totul, vreau ca răsplata să fie întreagă. Zestrea, banii, maşina, mobila... BENU: Să-ţi aduc dormitorul în parc?! TUDOR: De ce în parc? Mergem, alegem mobila, o achiţi pe numele meu, rămâne s-o ridic. (Către Raul.) Mergem la bancă, treci banii în cotul meu, semnez. (Vrea să plece.) Hai! Banca e vizavi! BENU: Fără s-o mai vezi? TUDOR: Ce s-o mai văd? Am toată încrederea. Îmi dau seama că stau de vorbă cu doi bărbaţi subţiri! Cu gusturi rafinate! După cum aţi prezentat-o, simt că mă voi îndrăgosti de la prima vedere! Ziceţi că are glas, cântă la chitară! RAUL: E tot timpu cu chitara după ea. TUDOR. Cântă ca un înger! RAUL: Din gură! TUDOR: Îngerii n-au chitară. Picioarele... BENU: Bucureşti-Piteşti! RAUL: Şi retur... TUDOR: Am şi început s-o iubesc! Ei, ce facem? RAUL: Păi, mergem s-aranjăm... (Privindu-l pe Benu.) Cât timp alegeţi mobila, eu scriu cecul! TUDOR: Scoate şi ceva parale. Am nevoie de cash! (Ies toţi trei. Se aude muzică la difuzorul din parc. Intră Vana şi Ligia.) LIGIA: Ce au avut de discutat atâta?VANA: Cred că încercau să-l convingă pe milionar. LIGIA: Au împărţit suma! VANA: Ce sumă?! TUDOR: Pe care vor să ţi-o propună, ca să taci din gură. Tu dai atât, tu dai atât, îi oferim atât. VANA: Nu era vorba despre bani. Banii nu contează la ei. "Are balta peşte", vorba lui Raul. Încercau să-l convingă să devină tată! LIGIA: Ai dreptate. Şi dacă vin cu poliţia după ei? VANA: Nu fac prostia asta! Am citit în ochii lor atâta spaimă... LIGIA: Le aruncăm în faţă tot dispreţul nostru şi... VANA: Dispreţul! Să-ţi spun eu unde-i doare de dispreţul nostru. Ar fi mai bine să-i întâmpin singură. LIGIA: Iar mă expediezi? VANA: Eşti în stare să încurci treburile. LIGIA (supărată): Asta-i recunoştinţa ta? Nici dacă-ţi rupe o mână, nu mai mă vezi pe-aici! VANA: Vii direct la spital. (Ligia iese. Vana ascultă muzică. Cineva îi trezeşte atenţia. DICU: Mă prezint şi... (Se prezintă.) Dicu... VANA: Treci peste amănuntul ăsta. DICU: Vreau să vă fac o mărturisire... VANA: De ce nu încerci la poliţie? Acolo sunt oamenii specializaţi în ascultat mărturisiri. Abia aşteaptă un amator. DICU: Eu vreau să-ţi fac dumitale o destăinuire. VANA: Şi cu destăinuirile, tot ei se ocupă. Mărturisiri, destăinuiri, orice de felul ăsta. Şi au o răbdare, de fier! DICU: Ascultă şi destăinuiri... sentimentele? VANA. Cred că au şi secţia sentimentală. Sunt multe secţii "acolo". DICU: Una sentimentală ştiu sigur că nu au! VANA: Mărtusirile sentimentale trebuie să le suportăm noi, femeile? Bine! Dă-i drumul! Ce vrei să-mi destăinui? Mă placi, desigur. DICU: N-aş spune nu. VANA: Poate că te-ai şi îndrăgostit. Ne cunoaştem de trei minute. Destule pentru izbucnirea unui incendiu sentimental! DICU: Cunoşti povestea cu dragostea la prima vedere. VANA: Dar şi cu dragostea la a doua vedere! Să lăsăm dragostea noastră pentru a doua vedere! Între timp, pregăteşte un curriculum vitae, să ştiu cu cine am de-a face! DICU: Despre mine, pot să-ţi spun, pe loc, tot ce te interesează. Recunosc, spăşit, că sunt un tip imperfect. Am lacune grave de cultură, sunt superficial şi-mi plac femeile frumoase... în număr cât mai mare. Niciuna, însă, n-a reuşit, până acu, să-mi reţină atenţia mai mult de douăzeci de minute. VANA: Şi ce, a fost puţin! Douăzeci! DICU: Dar la dumneata mă uit, cu plăcere, de aproape o oră! VANA: O oră normală, de şaizeci de minute sau... DICU: Oră normală, deşi mi s-a părut o veşnicie! De aceea sunt foarte îngrijorat. Speriat, chiar. VANA: Să-ţi torn cositor, sau să-ţi descânt, ca să-ţi treacă sperietura? DICU: Să mă asculţi cu luare aminte. VANA: Repet, încă o dată, îndemnul: dă-i drumul! DICU: După ce te-am privit o oră întreagă, de şaizeci de minute, m-am întrebat: "Doar nu te-ai îndrăgosit, băiatule?!" "Nu ştiu - mi-am răspuns - da’ ceva nu este în regulă!" Ca să mă lămuresc, m-am hotărât să-ţi vorbesc şi să te întreb: Ce crezi că se petrece cu mine? ţi s-a mai întâmplat, vreodată, să fii admirată timp de şaizeci de minute? VANA: O, da, chiar şaptezeci. DICU: Extraordinar! Şi ce consecinţe au avut asupra dumitale? Ai rămas impresionată? Ai răspuns identic? Te-a îngrijorat tenacitatea ieşită din comun? L-ai admirat sau l-ai dispreţuit pentru această consecvenţă sentimentală emoţionantă? Eu, pur şi simplu, sunt uluit, mă aştept la orice nenorocire! VANA: Bine faci! DICU: În ora asta, s-au produs în sufletu meu schimbări fundamentale! Am ajuns până acolo încât eu, afon celebru, alungat din toate corurile şcolare, pe motiv că nu se cuvine ca într-un cor de elevi să se audă şi răgetul unui măgar, ei bine, eu, afonul celebru, în clipa asta, simt nevoia să cânt! VANA: Să ragi! Parcă ziceai că... DICU: Eram elev. VANA: Aha! Între timp, lucrurile s-au mai îndreptat! DICU: S-au îndreptat binişor. Acum, glasul meu aminteşte un joagăr care taie lemne! Dar te rog să nu asculţi glasul. Ascultă-mi inima, sentimentele pe care le conţine ea şi pe care le dezvăluie nu dulceaţa glasului, ci înţelesul cuvintelor. (Cântă cu haz, acompaniat de Vana.) Domnişoară, domnişoară, Nu vreau să mă crezi un fante, Iubeşte-mă ca pe-un frate... La început! Domnişoară, domnişoară! Nu vreau să te trag pe sfoară, Nu-ţi vorbesc doar într-o doară... Că m-am schimbat. VANA (cântăi): În viaţă, pentru prima oară, Ascult un glas, ca de vioară, Dulce şi melodios... Mi-a-ntors timpanele pe dos! DICU (cântă): Domnişoară, domnişoară, Inima mă înfioară - Şi-asta pentru prima oară - Când te privesc! VANA (cântă): Ah, glasul tău, cum mă inspiră, Parcă aud, hârjind o... pilă, De mine-un pic, un pic de milă... Puteai să ai! DICU (cântă): Domnişoară, domnişoară, Afrontul mă năuceşte, Degeaba glasu-mi "hârjeşte"? Nu m-ai plăcut? VANA (cântă): Ba te-am plăcut, Cât timp ai tăcut, Poţi să mă şi iubeşti... Dac-amuţeşti! DICU (cântă, fără cuvinte, ca şi când ar fi amuţit, melodia strofei: "Domnişoară, domnişoară / Inima mă înfioară" etc.): Mâmâmâmâmî, mâmâmâmâmî. (Izbucnesc în râs.) VANA: Ai devenit bărbatul ideal!DICU (schimbă tonul): Ce faci, domnişoară, singură, în parcul ăsta? Nu cumva te-ai rătăcit? Să-ţi arăt steaua polară, ca să te poţi orienta? Momentul dezorientării este foarte neplăcut şi consecinţele, întotdeauna, imprevizibile! VANA (ironic): Ai observat, şi dumneata, asta? Eşti chiar bărbatul ideal. Soţul ideal! Ar trebui să-ţi procur şi un copil, ca să devii şi un tată ideal şi fericit. De copil mă îngrijesc singură! DICU: Cum, adică ,singură? VANA: Ţi-l ofer gata confecţionat! DICU: Şi gratis, după câte înţeleg. Cine îşi mai oferă ceva pe gratis, în ziua de azi, când toţi sunt puşi pe îmbogăţit? (Ferindu-se, apare Raul, cu un aparat de fotografiat pregătit să-l imortalizeze pe Dicu în apropierea Vanei. Cei doi nu-l observă.) VANA (derutată): Adică, ai accepta să fii tatăl copilului meu?DICU: Cu cel mai autentic entuziasm. Doresc să primesc acest dar. VANA: Poţi să-mi explici de ce? DICU: Explicaţia e foarte simplă: tatăl copilului va deveni şi soţul mamei, nu? Vrei să-mi spui numele? VANA: Vana Ionescu. DICU: Îmi place cum sună. Vana Ionescu! Puţin ciudat, Vana! VANA: Tata a vrut să-mi spună Dana, da’, când s-a dus să mă declare, era atât de beat, că funcţionara a înţeles Vana! Numele meu e consecinţa unui chef. DICU: O eroare cu rezultat fericit. Ai primit un nume mai puţin comun şi cu rezonanţă aparte. Da’, mi se pare că nu te entuziasmează dorinţa mea de a deveni tatăl copilului. Aştepţi un răspuns mai avantajos! L-ai mai oferit şi altcuiva? VANA: Cui să-l mai ofer? DICU: Atunci, al meu să fie! VANA (îl sărută pe obraz, Raul profită şi o fotografiază în acel moment): Îţi mulţumesc! DICU (emoţionat): Ai acceptat? (Raul iese, bucuros.) VANA: Nu-ţi ofer nici un copil. Te-am minţit!DICU (dezamăgit): Nu? A fost un joc? VANA: Un joc! Dar nu mai mă întreba şi altceva! Dacă mai rămâi în staţiune, vom avea timp de explicaţii. Te rog să mă laşi singură. DICU: De ce te-ai schimbat atât de brusc? VANA (iritată): Nu mai mă descoase! Te rog să mă laşi singură! DICU: Aştepţi pe cineva? VANA: Aştept. DICU: Atunci... (Se ridică să plece.) Îmi pare rău. Nu regret că am reuşit să te cunosc mai bine. VANA: Ce folos? DICU: Poate că există un folos şi în gesturile care apar gratuite! La revedere! VANA: Adio! DICU: La revedere! (Vana începe să plângă. Se aude o melodie melancolică. Apare Ligia, o vede plângând, se aşează, tăcută, lângă ea.) LIGIA: Hai acasă, Vana! Te-ai răzbunat destul pe tine. Lor, tot nu le pasă. Ce eşti tu, pentru ei? Un tren în care se suie, ca să coboare la prima staţie. Ce înseamnă o femeie ca tine, în faţa unor bărbaţi ca ăştia? Un moment plăcut, între două afaceri. Noi suntem proaste, că ne facem iluzii... M-am hotărât şi eu să devin cinică. Şi hrăpăreaţă... Las dracului toate iluziile şi iau viaţa aşa cum este!VANA (supărată sincer): Ligia! Nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa? LIGIA: Asta am învăţat din experienţa ta. VANA: Tu nu eşti ca mine! LIGIA: Voi deveni! VANA: Tu n-ai voie! Ai vorbit atât de serios, că mă sperii! N-ai voie să gândeşti aşa! Auzi? N-ai voie! (Gata să plângă.) N-ai voie! LIGIA (o linişteşte): Gata! Mi-a trecut... Nu fi îngrijorată, din cauza mea... Vine milionarul! (Îl vede pe Tudor, care a apărut cu buchetul de flori.) TUDOR: Duduie Vana!LIGIA (furioasă): De ce te-ai întors, după ce ai fugit ca un laş! (Îi aruncă fotografia.) Poftim fotografia! Rupe-o! Nu mai există nici o dovadă compromiţătoare. TUDOR: Dar eu n-am fugit de teamă. LIGIA: De curajos! TUDOR (Vanei): M-ai întrebat ceva. Sunt un tip de modă veche! Am fugit acasă, mi-am schimbat hainele, nu puteam să întâmpin, oricum cel mai emoţionant moment din viaţa mea. Sun fericit că m-ai ales pe mine. (Vana nu mai plânge.) Mă tem... Mă tem să nu mă refuzi dumneata, pentru că, la mijloc, bănuiesc o confuzie. Dacă milioanele mele te-au determinat să-mi propui ceea ce mi-ai propus, te dezamăgesc. Sunt un om modest, care trăieşte din pensia lui... trecând dintr-o staţiune în alta, să nu-l ajungă singurătatea. LIGIA: Şi milioanele? Nu mai ai niciunul? TUDOR: Le am pe toate. Cine să mi le ia? Sunt milioanele de kilometri pe care le-am străbătut în viaţa mea. Am fost pilot, domnişoară. Noi ne socotim viaţa în milioane de kilometri! Am zburat pe reactoare supersonice. Toţi cei care zboară pe aceste avioane sunt ca sportivii: până în patruzeci de ani, sunt numiţi "bătrâni". Pentru că am unele probleme cu tensiunea, m-am trezit pensionar. (Îi oferă florile.) Te rog să le primeşti, chiar dacă nu mai prezint nici un interes... N-am dormit toată noaptea. Cred că eram fericit... Proorocirile ei nu m-au înspăimântat. Uneori, dincolo de situaţiile concrete, şi împotriva raţiunii, intuiţia ne împinge înainte... Asta se-ntâmplă cu mine acum... Eram bucuros că voi avea un copil, pe care mă simţeam în stare să-l iubesc. VANA: Râzi de mine? Ce urmăreşti! Pleacă şi lasă-mă-n pace! TUDOR: Bine, domnişoară Vana! Plec. (Se întoarce din drum.) Probabil că viaţa te-a pus în situaţii pe care nu le meriţi. Eşti foarte tânără şi foarte frumoasă. Uneori frumuseţea te-mpinge în aventuri penibile... Sunt convins că meriţi să fii iubită. (Vana îi sare de gât. Rămân aşa, îmbrăţişaţi, el mângâindu-i părul.) Te iubesc! Te iubesc! VANA (printre lacrimi): Te rog să taci! Nu vreau să râzi de mine! TUDOR: În clip asta, mă simt ca atunci când tragi manşa şi simţi cum avionul se-nfige-n cer! Nu bănuiam că sunt aşa de norocos! Mi-am dorit întotdeauna un copil... VANA: Am minţi! TUDOR (dezamăgit): Nu vei avea un copil?! VANA: Nu. LIGIA: A minţit. TUDOR: De ce? LIGIA (pe acelaşi ton pornit): Un prost, care se lăuda că o iubeşte, a lăsat-o să plece în "aventura" de-aici. El şi-a agăţat traista cu sentimente de gâtul alteia. VANA (cu reproş): Ligia! LIGIA: Crezi că nu ştiu? Şi ce alegere a făcut, prostul? Mai mult s-a lăsat cumpărat. VANA: Ligia! LIGIA: Măgarii de-aici, pentru că nu le-a primit avansurile, au refuzat s-o primească la cursul de recalificare. Toţi bărbaţii aşteaptă acelaşi lucru, când au în faţa lor o fată singură, care le solicită ceva. De-asta a încercat să se răzbune! Răzbunarea s-a-ntors împotriva! TUDOR: Ai vrut să te răzbuni? (Vana face semn că da.) Ai reuşit! Cel puţin cu mine. VANA: Nu! TUDOR. Nu m-ai înspăimântat. Mi-ai ratat un moment pe care-l aşteptam! VANA: Nu vreau asta!... Poate că te iubesc! Nu doresc să-ţi pricinuiesc cea mai mică dezamăgire... (Benu şi Raul năvălesc în scenă. Primul ţine în mână, demonstrativ, o fotografie.) RAUL (îl bate pe umăr): Gata! Nu mai e nevoie de teatru. Am rezolvat problema. (Îi desparte, îi arată lui Tudor fotografia.) Vezi fotografia asta? O recunoşti? Este chiar ea, nu? Se sărută cu altu, aici, pe banca asta! (Vanei.) Adio, domnişoară! Am dovada neseriozităţii tale! (Pune fotografia în mâna ei.) Poftim! Te recunoşti? Uite ce bine arăţi. Eşti fotogenică! Păstreaz-o! Ăsta-i tatăl copilului! Cu noi, ai terminat! Nu-ţi plătim nici chiuretaju! (Lui Tudor.) Dă paralele! (Face semn să i le dea mai repede.) Hai, hai! Paralele! Nu mai avem nevoie de serviciile tale! Poţi să-ţi vezi de treabă! (Îi dă o foaie de hârtie.) Ia-ţi înapoi înţelegere scrisă. Nu mai e cazul să-i suceşti capu, deşi văd că te-ai descurcat frumos. A mers foarte repede. Ai papagal, dacă te-am găsit în braţele ei! Dă, dom’le banii! (Ia din buzunarul lui Tudor câteva teancuri de bani, acesta neîmpotrivindu-se. Vana pare trezită dintr-un coşmar.) Sunt toţi? (Numără teancurile.) Toţi! Eşti cinstit! (Vanei, ironic.) Dacă vrea să te mai cucerească, şi să-ţi ia copilu, n-am nimic împotrivă, da’ eu nu-l mai plătesc pentru asta!BENU (zâmbind maliţios): Dacă vrea omu să-şi refacă viaţa, s-o facă pe banii lui! RAUL: Auzi? N-are nimic împotrivă. BENU (arată fotografia): Dacă avem fotografia asta, discutăm de pe altă poziţie! Te bag şi-n puşcărie! Calomnie la adresa unei persoane publice! Să explici tribunalului cine te-a pus şi de ce? Se complică treaba! (Vana se lasă pe bancă, începe să ţipe, ţinându-şi pumnii strânşi. Un ţipăt disperat, de vietate rănită.) LIGIA (lângă ea): Vana! Vana!TUDOR: Vana! RAUL (privindu-l pe Benu): Ce are asta? BENU: S-a speriat. A priceput că nu-i de glumit cu mine! TUDOR: Vana, te rog! VANA: Plecaţi! Plecaţi! Plecaţi! (Din ţipăt, dă într-un plâns în hohote.) TUDOR: Vana! E o neînţelegere. (Vrea să pună mâna pe ea, dar ea se retrage.) Vana!VANA: Nu mă atinge! Nu mă atinge! Ia-ţi banii şi pleacă! (Celor doi.) A reuşit. M-a sedus. Nu l-aţi plătit degeaba! Plecaţi! Plecaţi! (Desfigurată de furie.) Aş vrea să vă omor! Pe toţi! (Rupe fotografia.) Mincinoşilor! Mincinoşilor! Mincinoşilor! (Cade, copleşită, pe bancă, plângând în hohote.) LIGIA (se lasă, în genunchi, lângă ea şi îi şopteşte, mângâindu-i părul): Hai să plecăm de-aici! Hai să fugim! Toţi sunt la fel. Nu merită niciunul!(Pe această atmosferă intră Dicu, probabil atras de ţipătul Vanei. Se aşează lângă ea pe bancă, îi pune mâna pe umăr. Vana se aruncă la pieptul lui.) DICU: Te rog să te linişteşti. Prietena dumitale are dreptate: nu merită nici unul atâta zbucium...VANA. Să plece! Să plece toţi! Roagă-i să plece! DICU: Plecaţi! Vorbim mai târziu! RAUL (face un pas spre el): Da’ cine eşti dumneata să ne porunceşti? (Nu mai poate continua, pentru că Benu, care a tresărit la ivirea lui Dicu, îi face semn să asculte.) TUDOR (în şoaptă): Domnişoară Vana.VANA: Pleacă! Pleacă! Pleacă! Ia-ţi banii şi pleacă! ţi-ai atins scopul! TUDOR (disperat): Dar nu e ce crezi! Vreau să-ţi explic... VANA: Pleacă! Pleacă! Pleacă! DICU (îi face semn să plece): Vorbim ceva mai târziu. (Benu, Raul şi Tudor ies unul după altul.) LIGIA: Hai acasă, Vana! Te-am prevenit că numai tu vei suferi! Ăştia, până ies din parc, au şi uitat! (Zâmbeşte amar.) Ai fost destul haiduc!DICU (pe jumătate în glumă): Haiducia, domnişoară, a trecut! Nu mai avem cai, nu mai avem flinte, au dispărut caleştile şi boierii plini de pungi cu galbeni şi bijuterii scumpe! Acum, oamenii, când sunt nedreptăţiţi, se adresează poliţiei. Dumneata ai vrut să-i pedepseşti pe cont propriu. Dacă ai fi avut o flintă, nu i-aş fi văzut bine pe aceşti donjuani de parc, în faţa unui haiduc dezlănţuit. LIGIA: Un haiduc în fustă cadrilată! DICU: Primul haiduc din lume, în fustă cadrilată! Te felicit, deşi nu ai procedat prea înţelept. (Se prezintă, arătându-i o legitimaţie.) Procurorul Dicu... Cercetez, domnişoară, ce se petrece la şcoala de recalificare. Aşa am ajuns şi la dumneata (Cu vag reproş.) Şi cred că am ajuns la timp, înaintea secţiei de moravuri! (Vana tresare.) Te rog să treci, mâine, pe la procuratură... Sper că doreşti, ca un adevărat haiduc ce eşti, să facem ordine în şcoala aia. (Îi întinde mâna, se privesc în ochi.) Te aştept... VANA (se simte regretul din glasul ei): Voi veni... DICU (Ligiei): Vă aştept pe amândouă! La revedere! LIGIA: La revedere! (Dicu pleacă, Vana priveşte lung după el.) VANA (după ce Dicu a plecat): La revedere!(Se aşează amândouă pe bancă, obosite de toate întâmplările prin care au trecut. După un timp, în care se aude muzică, apare, şovăind, Tudor.) TUDOR: Domnişoară Vana! E o neînţelegere... Când ei mi-au propus banii, ca să accept copilul, doream să-i pedepsesc. M-am gândit că îţi voi oferi întreaga sumă. Eram convins că unul dintre ei este, cu adevărat, vinovat. Am revenit numai ca să-ţi explic asta. Să nu rămâi cu o amintire urâtă. Şi să-ţi mai spun, încă o dată, că aş fi fericit să ai un copil. Pentru că, domnişoară Vana, eşti o fiinţă extraordinară! Eşti singura femeie care m-a făcut să simt, aici jos, pe pământ, bucuria pe care o simţi când tragi manşa şi avionul urcă drept spre cer, urlând de bucurie! Noi, piloţii, simţim ţipătul de bucurie al motoarelor, când iau înălţime! (Se opreşte, tace, continuă în altă idee.) Nu are rost să mai bat câmpii. Îţi doresc să fii atât de fericită, pe cât meriţi! (Vana se apropie de el.) Eu, chiar mâine, părăsesc staţiunea. Voi pleca obsedat de gândel că, anul ăsta, am fost atât de aproape de fericire, încât ar fi fost de ajuns să întind mâna, ca s-o prind...(Vana îl îmbrăţişează. Ligia se întoarce cu spatele la ei şi răsuflă comic, uşurată. BENU: A făcut rost de un tată a-ntâia! Nouă să ne mulţumeşti! RAUL (vulgar): Tată are, da’, parale, ioc! BENU (ironic): Suplineşte cu sentimentele! Are sentimente curate! VANA: Spune-le să tacă! (Îl strânge mai tare în braţe pe Tudor.) Plecaţi! RAUL: De ce, dragă? Am venit să bem aldămaşu! Bem împreună un vischi? Noroc! BENU (ia sticla de la Raul, închină): În sănătatea viitorului copilaş! (Tudor vine la ei, ameninţător.) TUDOR: Plecaţi de-aici!RAUL: Ia uite! Ia uite!... TUDOR: Dacă nu plecaţi... BENU (împingându-l): Ai prins curaj? Chem poliţia! RAUL: Se dă mare, în faţa ei! Ai luat-o, ai luat-o! (Spre Benu.) Noi ne bucurăm, nu? (Râde.) BENU: Dacă te răzgândeşti, mergem mâine la prefect. (Benu se duce spre Vana, Tudor îl opreşte energic.) RAUL: Îi dăm adresa şi vine în cameră!BENU (îl împinge pe Tudor spre Vana): Ia-o! RAUL (trage de Tudor): Bă! (Se îmbrâncesc. Speriată, Ligia fuge din scenă.) LIGIA: Poliţia! Poliţia!(Vana s-a băgat între ei.) VANA: Lasă-i! Plecaţi!BENU (îmbrâncindu-l): Învaţă, mă, să te porţi! Că nu sunt toţi de teapa ta! RAUL (îmbrâncindu-l): Bă! Am făcut box! VANA: Plecaţi! Plecaţi! BENU: Vrei să te dai mare, în faţa mea? Ştii cine sunt eu? RAUL (îmbrăcindu-l): Nu mă sperii, mă! Eu, dacă vreau... (Se duce spre Vana, Tudor sare să-l oprească, Raul îl loveşte, de-l aruncă până la Benu. Benu îl împinge, îl aruncă până la Raul, care îl loveşte iar. Îl aruncă, de la unul la altul. Vana ţipă, încercând să-i oprească. Tudor nu reuşeşte să le facă faţă. Se aude şirena poliţiei. Cei doi intră în panică şi pleacă grăbiţi. Ultima lovitură l-a aruncat pe Tudor în braţele Vanei. Ea îl ţine strâns la piept, plângând. Sirena poliţiei se aude foarte aproape. În fundul scenei, îi vedem pe cei doi îndepărtându-se.) - SFÂRŞIT - |
|||
| © cartea.info, 2004 |
