|
|||
|
ALEGERI ANTICIPATE "Cârtiţa" PARTEA a II-a (Acelaşi decor. În pauză, au rămas pe loc doar Lidia şi Victor. Lidia stă rezemată de spătarul scaunului, cu ochii închişi, plictisită. Victor citeşte o carte. După un timp, Lidia vorbeşte, fără să deschidă ochii.) LIDIA: Or fi departe Noile Hebride? Îmi place să-nchid ochii şi să-ntind mâna până la ele...VICTOR: Eşti o enigmă, Lidia. Participi la evenimente de-a dreptul penibile şi poţi să-ntinzi mâna spre Noile Hebride. LIDIA: Insula Marion! VICTOR: Frumoase locuri de refugiu. De cine fugi, Lidia? LIDIA: Am senzaţia că în jurul meu totul se prăbuşeşte... Suntem un popor ghinionist! VICTOR: Uşor de dus de nas. LIDIA: Ăsta-i un defect. Îşi "construieşte" singur ghinioanele. Crezi că nu ştiu de ce pierzi timpul pe-aici? Îţi aperi un loc pe care l-ai dobândit prin muncă. Dacă nu ar sta un partid cu mâna deasupra ta, să te apere, ai zbura instantaneu din funcţia de manager! ţi-ar lua locul cine ştie ce bou, căruia trebuie să i se plătească fidelitatea. VICTOR: Mai bine călătoreşte. Adevărurile astea nu prea ne place să le recunoaştem... Călătoreşte! LIDIA: Aş vrea s-ajung în insula Marion... VICTOR: Îmbracă-te cu haine groase, că e undeva pe lângă Antarctica. Ger mare! LIDIA: Precis este o insulă de corali, cu climă caldă... VICTOR: E în Antarctica. Niciodată nu ştim să ne plasăm bine visele. LIDIA: Cum să dai numele ăsta unei insule îngheţate? Ma-ri-on! (Intră Nelu şi Sandu, dau cu ochii de ei, vor să se retragă.) VICTOR: Intraţi! N-aveţi nici un motiv să vă fie ruşine.NELU: Credeam c-a început şedinţa... VICTOR: Vă felicit! O zi, o oră, un minut aţi plutit deasupra voastră! Şi eu am sperat, o clipă, că s-ar putea să fie aşa cum doreaţi voi. Îmi spuneam: "Dacă? Dacă ieşim din tradiţie?" NELU: Ne iei peste picior? SANDU: Tu ai făcut mai mult? Fiecare aşteptăm să facă altul. Scoţi sticla şi tragi un gât. Aştepţi un extraterestru care să vină cu dreptatea-n băţ. VICTOR: De ce vă supăraţi? Ştiu că n-am dreptul să vă cer mai mult. Sunt un laş! Recunosc. Sunt un laş! NELU: Şi eu am dreptul să fiu laş! Dacă Pafta îşi ia mâna de pe mine, ce ajung? Înapoi de unde-am plecat, la o leafă pe care-o termin în cinci zile! Sărăcia şi caracterul nu locuiesc în aceeaşi casă! SANDU: Pretinde Pafta să-l sărut? Îl sărut! Vrea să strig: "Trăiască Partidul Prosperităţii Naţioale?" Strig! Mă zbat! Mă prefac cel mai credincios! Da’ şi când oi pune mâna pe-o funcţie! Pe-o primărie! Om mă fac! NELU: Ce crezi că mă interesează? Partidul? Aiurea! Nici statutul nu l-am citit. SANDU: Nici pe-ăsta, nici pe-al celor de la care-am venit. Important e s-ajung vreun vice pe undeva: o vamă, o uzină electrică, o bancă... NELU: Vreau ca Pafta să vadă, în orice împrejurare, că sunt omul lui devotat. SANDU: Mâna lui dreaptă. Dacă mi-ar cere să te lovesc, te-aş lovi! Democratic! VICTOR: Nu mi-aţi propus voi... SANDU: Am fost naivi! NELU: Ne-a luat la ochi. SANDU: Dacă ne taie de pe lista Comitetului Judeţean... Scârba aia de Sorina stă cu ochii pe noi. Ne fierbe. Ştii ce m-a-ntrebat, adineauri, când ieşeam în pauză? «Cine o fi "cârtiţa" care ne-a umblat la computer, domnule Sandu?» Şi mă sfredelea cu privirea. I-am spus: Eu nu cred în "cârtiţă". Eu cred că-i rablă computerul. NELU: Să nu ne găsească vorbind. Le intră-n cap că punem ceva la cale! Hai, Sandule! (Sandu şi Nelu ies. Cei doi rămân cu o schimă de greaţă mai accentuată.) LIDIA (cu ochii închişi): Tasmania... Auckland... Hawai...VICTOR: La tine, visul a devenit un viciu... LIDIA: Insula Pitcaim! Ce frumos sună: Pitcaim! Au şi ei alegeri anticipate! Partide. Politicieni. Mafii. Crimă organizată... Copiii lor îşi împuşcă profesorii şi colegii, fără să provoace vreo reacţie socială?... Le-o fi şi lor frică să iasă seara pe stradă? Aurolaci au? Nu te întrebi, ce viaţă au cei din insula Pitcaim? M-aş duce să-i cunosc... VICTOR: După ce criterii îţi alegi călătoriile? (Intră Frâncu, ascultă ce vorbesc cei doi.) LIDIA: Locurile care au nume frumoase... Marion! Pitcaim! Noile Hebride! Trinidad! Hilbert! Aşa că sună frumos? (Imaginând un dialog.) Ce limbă vorbiţi dumneavoastră? "Gilbertana".FRÂNCU: Există limba asta? LIDIA: Există, "doamnă" Frâncu, dacă vrei să existe! Mi-ar place să vorbesc limba gilbertană! o limbă vorbită, probabil, de câteva mii de oameni! Ce naţionalitate aveţi? "Sunt gilbertan". FRÂNCU: Există ţara asta?! LIDIA: Există, "doamnă" Frâncu! Sunt atâtea frumuseţi, între cer şi pământ, pe care dumneata nici nu le bănuieşti! Ah, gilbertani! Ce limbă o fi semănând cu limba voastră? Vă iubiţi? Vă stimaţi? Sunteţi mândri de voi, sau vă este ruşine că sunteţi gilbertani? Noi ne-ntrebăm dacă mai vrem să fim ce suntem. FRÂNCU: Lasă gilbertana şi fă-mi o cafea! LIDIA: Ce fericită ai fost, "doamnă" Frâncu! N-ai dorit niciodată să cunoşti Noile Hebride! FRÂNCU: Nu m-au preocupat! Eu m-am dăruit fericirii oamenilor. Am muncit ziua şi noaptea! Am ascuţit lupta de clasă, când era dispoziţie să se-ascută! "Dacă se-ascute, trebuie să se taie cineva în ea!" Glumea un şef de-al meu, revoluţionar de profesie! Nu mi-e ruşine de ce-am făcut, că n-am făcut nimic rău. Acum, dacă s-au schimbat vremurile, m-am schimbat şi eu. Tot pentru prosperitatea şi fericirea oamenilor lupt! (Căţelul se agită în coş.) Stai cu mama! (Filozofic.) Tot animalu e mai credincios! Mai ales câinii, sunt cei mai credincioşi. LIDIA: Câinii rabdă orice, numai ca să fie iubiţi! FRÂNCU (cu tristeţe): Mi-am dăruit viaţa fericirii oamenilor, şi-am ajuns să cresc un câine! LIDIA: Chiar aşa, "doamna" Frâncu, ce v-a pasionat în viaţă? Presupuuneţi că sunt de la televiziune şi vă pun această întrebare. FRÂNCU: Vrei un răspuns just, ca la televizor, sau unul adevărat? LIDIA: Toată viaţa aţi avut două răspunsuri, "doamna" Frâncu? FRÂNCU: Aşa trebuie. LIDIA: Acum nu mai trebuie. FRÂNCU: Să crezi tu! De ce nu-i spui lui Pafta, ce părere ai despre el, domnule Victor? ţi-e teamă că te zboară din fabrică. Să ştiţi de la mine: nu există om care să vorbească de capu lui, decât atunci când nu depinde de nimeni! Să ai averea ta! Atunci, te baricadezi în mijlocu moşiei tale, a caselor tale, a milioanelor tale şi spui ce vrei! Dacă eşti un amărât cu leafă, trebuie să stai tot timpu cu ochii-n sus, să vezi ce fac ăia de-acolo, şi să le fii pe plac! Eu nu mă dau filozoafă, da’ îi ascult pe-ăştia tineri. Vorbesc într-una despre libertate! Libertatea lor merge până la interesu celui care-i satură! Om sau partid! Partidele-au, şi ele, clientela lor, pe care-o protejează. Cad articole de legi, până scapă sponsoru de necaz. Scade vama, până-şi vinde "omu lor" marfa, şi a doua zi, creşte iar. Unde-i cinstea? Eu aveam funcţie! Trebuia să m-asculte! Că eram pusă cu un rost acolo! Să decid cum e bine... LIDIA (reproş): Dumneata cereai fiecărui om să aibă registre duble de conştiinţă, ca negustorii care trag fiscul pe sfoară, declarând venituri mai mici! VICTOR (văzând că Lidia s-a ambalat în discuţie): Noile Hebride, Pitcaim, Gilbert. Călătoreşte, Lidia... Decât o vorbă proastă, mai bine o călătorie deşteaptă. LIDIA: Mă enervezi! FRÂNCU: Isteriile astea nu-mi plac mie la voi, tinerii. VICTOR: Hachiţe, "doamnă" Frâncu. Visează călătorii imaginare, ca să fugă din realitatea de fiecare zi. FRÂNCU: Şi tu vorbeşti în dodii! N-am avut niciodată încredere în ăştia deştepţi, gata să te ia peste picior. După ce am terminat profesionala, aş fi putut să lucrez în cultură, da’ am rămas la cadre, ca să le dau peste nas "deştepţilor". Când intrau la mine, nu le mai ardea de ironii. Îi ţineam în picioare! VICTOR: Noile Hebride, Tuvalu, insulele Virgine. FRÂNCU: Virgine? (Amuzată.) Ah, ce mi-a mai plăcut morala! LIDIA: Mauritius, Seychelles, Caroline... VICTOR: Sandwich, Campbell, Barbados... LIDIA: San Antonio, Sao Paolo, Honolulu... FRÂCU: De ce-mi pierd eu timpu cu doi nebuni? (Iese furioasă. Cei doi râd, încep un nou "joc".) VICTOR: Falkland, Aleutine...LIDIA: De ce nu mi-ai spus că eşti şi tu un călător? VICTOR: Îmi plăcea să călătoresc alături de tine, fără să ştii că nu eşti singură... Nu-mi convenea să afli că sunt un biet lucid, care nu poate să-nchidă ochii în faţa dezastrului! (Scoate o sticlă plată, bea.) În sănătatea ta! LIDIA: Nu mai bea! Nu e sănătos... VICTOR: Eşti penibilă! (Dur.) În clipa asta, eşti penibilă! N-ai înţeles nimic! Asta mi-ar fi spus, "doamna" Frâncu, dacă m-ar fi văzut. LIDIA: Iartă-mă! Sunt o femeie cicălitoare. VICTOR: Aveam globul desfăşurat la picioarele mele şi m-ai aruncat, brutal, în realitatea pe care încercam s-o ignor! LIDIA: Nu mă pedepsi! VICTOR: Să revenim la treburile noastre serioase. Pe cine crezi că-l vrea Pafta candidat? LIDIA: Nu fii rău! Am fost, o clipă, lipsită de tact. Neghioabă! Proastă, dacă vrei!... (Încearcă să reia jocul.) Noile Hebride... Gilbert... Honolulu... VICTOR: Fals! Noi călătorim şi pragmaticii fac averi jefuite, stârnind admiraţia jefuiţilor naivi! Coţopenindu-se în miliardele jecmănite, ajung senatori sau deputaţi! Intelectualii oneşti se luptă cu Pafta şi Duduliu, "geniile" politice azvârlite de soartă şi relaţii în fruntea unui partid cu perspective! (Intră, grăbit, Pafta, zorindu-i pe ceilalţi.) PAFTA: Intraţi-intraţi! Şedinţa s-a lungit şi domnul Duduliu aşteaptă răspunsul!(Intră Nelu, Sandu, Sorina, Hrebenel.) SORINA: Propun să analizăm fiecare candidat în parte, ca să ne dăm seama unde-a greşit computerul şi să-ndreptăm.HREBENEL: Să aflăm "cârtiţa"! PAFTA: Citeşte, domnişoară Sorina... SORINA: Primul este Albulescu Viorel! Ce părere aveţi? VICTOR: Bună! LIDIA: Foarte bună! HREBENEL: Nu e cazul să aruncăm uşor vorbele! SORINA: Are un defect capital: e acru! NELU: Nu gustă o glumă! SORINA: Dacă nu guşti o glumă, cum să te-apropii de oameni? HREBENEL: Dacă n-ai umor şi se întâmplă ceva neplăcut, îţi pui mâinile-n cap şi intri în panică! Dacă ai umor, îţi spui: "Stai, dom’le, că nu s-a sfârşit pământul!" Te umflă râsul, râsul te linişteşte şi vezi ce ai de făcut. PAFTA: Albulescu a căzut! Vorbi prea mult! Altul! SORINA: Următorul e... Victor! VICTOR: Eu?! PAFTA: Zi aşa, domnule Victor, ne pregăteşti surprize! LIDIA: Se bucură de simpatiile alegătorilor! Îl apreciază muncitorii din fabrica pe care o conduce cu succes! Şi-a găsit parteneri la export, oamenii n-au fost concediaţi, fabrica a realizat economii. PAFTA: Ia nu te mai strădui dumneata să-i găseşti calităţi. Am mai făcut şi alţii economii. NELU: Şi când ne-a scăzut producţia cu 20 la sută, am făcut economii. SANDU: Şi când eram falimentari, de n-am avut bani pentru salarii, am făcut economii! NELU: Şi când am trimis oamenii în şomaj, am făcut economii! SANDU: A profitat de pe urma strădaniilor noastre! SORINA: Foarte urât! HREBENEL: Să-i sugerăm, domnului Duduliu, să-i dea o mustrare scrisă, pentru felul în care se zbate ca să-şi facă o "imagine", de pe urma muncii altora! PAFTA: Problemele se complică! Poate că îşi dă seama de situaţia în care se află şi se retrage singur. VICTOR: Mă retrag! PAFTA: S-a retras, nu mai avem nimic cu el! Mergem mai departe! Să nu pierdem timpul! Timpul n-aşteaptă! Timpul aleargă! Dacă nu te ţii de el, rămâi de căruţă! LIDIA (citind foaia din mâna Sorinei): A treia pe listă sunt eu! Computerul s-a înşelat! E defect, aveţi dreptate, domnule Pafta! N-are rost să cereţi pedepsirea mea! M-am retras! PAFTA: O atitudine rezonabilă! Foarte furmos din partea dumitale! Să vedem ce e de făcut! HREBENEL: Să adăugăm noi calităţi, cum ne-a sfătuit domnul Duduliu! NELU: Să-i dăm de înţeles, computerului, ce aşteptăm de la el. Poate că vrea să ne-ajute, săracul, da’ nu ştie cum. VICTOR: Să-i dăm o mână omenească de ajutor. LIDIA: Să-i sugerăm... PAFTA: Aveţi dreptate! Respectăm democraţia! (Scoate din buzunar o foaie de hârtie şi citeşte, discret, din ea.) Ca să nu mai avem probleme, cred că viitorul candidat ar trebui să fie născut în nordul ţării. Mai precis, la Baia Mare! SORINA (alarmată): N-ai vorbit niciodată, domnule preşedinte, despre calitatea asta! PAFTA: N-am vorbit, da’ uite că-i necesară, de când a telefonat domnul Duduliu la Bucureşti! Acum, în pauză, am fost informat. SORINA: Era firesc să ştiu şi eu, nu? PAFTA: Nimeni nu le ştie pe toate, domnişoară Sorina! Crezi că eu le ştiu? Treci acolo, pe fişă: născut la Baia Mare! SORINA: De ce la Baia Mare? PAFTA: Maramureşenii sunt oameni echilibraţi şi, pe deasupra, cunosc germana din familie (citeşte în foaie), şi franceza de la şcoală. Propun ca viitorul candidat să cunoască două limbi străine. Sunt obiecţii? TOŢI: Nuuuu! PAFTA: Propuerea constructivă este însuşită de noi toţi! Treci în fişă două limbi străine! (O întâmpină.) Te rog! Sunt raţiuni superioare! Ca să avem, de data asta, certitudinea că-l alegem pe cel mai bun (trage cu ochiul la foaie), ar mai trebui să fie însurat şi să aibă doi copii! Eventual, un băiat şi-o fată! SORINA (disperată): Da’ n-a fost vorba să aibă copiii. PAFTA: N-a fost, da’ uite că trebuie. SORINA: Copiii sunt o calitate? PAFTA: Un tată are altfel grijă de postul pe care-l ocupă, dacă are copii de hrănit. Nu-i mai arde s-o ia razna, cu opinii personale. Am argumentat? Am argumentat! LIDIA: Şi cei doi?! Dacă are trei? PAFTA: Când ai trei zile, te gândeşti numai la familie. NELU: Că n-ai aia, că n-ai ailaltă! PAFTA: E greu cu trei copii! Am zis doi, doi rămân! Să nu mai pierdem timpul. Timpul n-aşteaptă. Timpul aleargă... NELU-SANDU: Dacă nu te ţii de el, rămâi de căruţă! SORINA (gata să plângă): Sunt dezamăgităăă... PAFTA: Nu-ţi mai face inimă rea, domnişoară Sorina! Cum le-ntoarce timpul pe toate, nici dracul nu le mai înţelege, da’ noi, nişte oameni limitaţi, care ţinem de scaunele noastre! Treci în fişă, s-o ducă cineva la computerul centrla. NELU: Eu! (Ia foaia dactilografiată. Când iese, intră Frâncu.) FRÂNCU: Sper că nu aţi terminat şedinţa...PAFTA: Am hotărât noile calităţi. FRÂNCU: Vreau să-ţi transmit ceva, de la cineva... pentru cineva! PAFTA: Şedinţa s-a terminat. Am hotărât... FRÂNCU: N-aţi hotărât! PAFTA: Am hotărât! FRÂNCU: N-aţi hotărât! Vino în birou tău! PAFTA: Domnilor... Din motive neprevăzute, mai fumaţi o ţigară! (Pafta şi Frâncu trec în biroul preşedintelui, ceilalţi intră în camera din dreapta. În scenă rămâne numai Sorina. Intră Duduliu.) DUDULIU: Aţi terminat şedinţa?SORINA: Nu. "Doamna" Frâncu îl dădăceşte pe Pafta. DUDULIU (se apropie de ea): Diseară, îţi voi explica. Mi-am schimbat camera... SORINA: M-ai minţit! Ai uitat tot ce mi-ai promis. DUDULIU: Jur că nu! I-am poruncit, lui Pafta, pe cine să promoveze... SORINA: Pafta zice că să aibă doi copii şi să fie din Baia Mare! DUDULIU (ridică neputincios din umeri): Am fost obligat să mă schimb! SORINA: Nu te-apropia! DUDULIU: Ne leagă sentimente profunde. SORINA: Şi obligaţii la fel! M-ai sedus şi m-ai uitat! Nu vrei să vin la Bucureşti? Dacă Hrebenel... DUDULIU: Hrebenel nu mai există! (Pafta apare în pragul uşii.) Aşteaptă! vezi că rezolv probleme serioase cu domnişoara Sorina. PAFTA: Scuzaţi, domnule vice-mare, e şi "doamna" Frâncu... (Apare Frâncu.) FRÂNCU: Bună ziua, domnu Duduliu... Eu mă retrag... "Domnu" Pafta o să vă explice.(Frâncu iese.) PAFTA: Ne-a transmis că trebuie să mai amânăm puţin alegerile...DUDULIU: Nu se amână nici un minut! Eu hotărăsc! PAFTA: Avem probleme cu computerul... DUDULIU: Ai probleme pentru că nu ştiţi să-l manevraţi. PAFTA: Ne-a complicat viaţa. Un filozof a zis: "Înapoi la natură!" Eu l-aş asculta şi m-aş duce la mine, la ţară, să trăiesc în natură. În satul meu, oamenii n-au probleme cu tehnica de vârf! Ascultă muzică la patefon şi trăiesc liniştiţi. DUDULIU (îi dă un plic): Ai, aici, noile instrucţiuni. SORINA: Altele? PAFTA (îşi fereşte mâna de parcă ar frige): Altele? SORINA (plină de ură): Am fost trădaţi! DUDULIU: Domnişoară Sorina, ţine-ţi firea! Vino până în biroul de-alături, să-ţi explic. (Sorina şi Duduliu ies, intră Hrebenel, se uită lung după cei doi.) PAFTA: Te uiţi, domnule Hrebenel! Şi eu mă uit... Femeie cu temperament! Să fiu în locul dumitale, mâine aş cere-o de nevastă! Ascultă-mă pe mine, că mă pricep. Facem o masă "digranda" la "Lav iu" şi, gata, eşti om la casa ta! Au ăia un taraf de ţigani, numai în ghilabale o ţin, toată noaptea!HREBENEL: La vârsta mea, bărbatul, când se-nsoară, trebuie să ştie de ce. PAFTA: Nu ştii de ce, când e vorba de Sorina? Scrie pe fruntea ei de ce! Doar eşti bărbat cu experienţă. Plus relaţiile... N-o fi deputat, o fi altceva, totul e să fie la Bucureşti! Un post cu casă din protocol! (Intră Sorina, Victor şi Linda.) VICTOR: Am întârziat!LIDIA: Vă rugăm să ne scuzaţi! PAFTA: Ai adus rezultatul, domnişoară Sorina! SORINA: Îl luase Nelu. Nu l-a adus? (Intră Nelu şi Sandu, închid uşa, se lipesc cu spatele de ea, ca doi condamnaţi la împuşcare.) NELU (fiert): Rezultatul, domnule Pafta.PAFTA (presimţind o nenorocire, smulge hârtia, o citeşte numai cu un ochi deschis): Duşman! Diversionist! Fiară! Mă duc să iau toporul! (Toţi îl opresc.) Lăsaţi-mă! Morman de sârme-l fac! Plătesc paguba! HREBENEL: Domnule Pafta, nu te enerva! Nu eşti copil! VICTOR: Fă o călătorie şi te linişteşti! PAFTA: "Cârtiţa"! "Cârtiţa" lucrează! Dacă n-o aflăm, suntem pierduţi! VICTOR: Pitcaim! Noile Hebride! Barbados! PAFTA: Lăsaţi-mă! Praf îl fac! SANDU: Să nu ţi se rupă o vână, să păţeşti cine ştie ce! Dă-l dracului de computer! E defect - e defect! PAFTA: Nu-i defect! E nebun! Îl internez la balamuc! VICTOR: Călătoreşte! Călătoreşte! (Intră Duduliu.) DUDULIU: Ce-i hărmălaia asta aici?PAFTA: Domnule vice-mare, computerul e nebun! O "cârtiţă" l-a înnebunit! DUDULIU: Tu ţi-ai pierdut minţile! PAFTA: Dacă nu aţi mai auzit de un computer nebun, vă spun eu că există! Îl internez şi-l ţin pe bromură! Luăm amândoi! Că eu nu mai am mult şi-l ajung! DUDULIU: Domnule Pafta! Nu face spectacol! Vrei să ne trezim cu presa pe cap? Acum, în preajma alegerilor? Vorbeşte calm, sobru, aşezat! Ca să te pricep! PAFTA: După ce i-am adăugat noi calităţi specifice, aşa cum ne-aţi sugerat dumneavoastră, indică... cinci candidaţi! Cinci şi "ăla" deloc! Parcă-l ocoleşte! Parcă ştie! Nu vrea să-l aleagă şi gata! (Plânge.) Eu nu mai pot să lupt cu fiara asta! Cu bestia asta lipsită de conştiinţă! Cu grămada asta de sârme, în care credeţi mai mult decât în mine... DUDULIU: Am auzit că eşti incapabil! PAFTA: Lăsaţi-mă să procedez cum ştiu! Trei computere nu aranjează o treabă cum o aranjez eu! DUDULIU: Nu te descurci! PAFTA: Mă descurc, da’ luaţi-mi vechitura asta de pe cap! DUDULIU: Cu el să te descurci! Tehnica modernă. Progresul merge înainte, pe un plan superior, de deasupra. Dacă eşti incapabil, altul! (Iese furios.) PAFTA (smiorcăindu-se ca o femeie): Bestia asta m-a nenorocit!NELU: Domnule Pafta! Stai, domnule, nu-ţi pierde firea. SANDU: La experienţa dumitale... NELU: Ne-a propus cinci candidaţi. Poate că este bun unul dintre ei. HREBENEL: Niciunul! SORINA (îl consolează pe Pafta): Nu mai plânge, domnule Pafta! Nu lăsăm noi o unealtă să distrugă un om. Computere mai cumpărăm, la "second hand", da’ pe dumneata, nu. NELU: Eu propun să judecăm propunerile. De ce ne pripim? Citeşte dumneata lista, domnişoară Sorina, că ştii mai bine ce doreşte domnul Duduliu. SORINA: Gingulescu Petre. PAFTA: Nu mai pierdem timpu! N-are pe nimeni în spate! Dacă nu era vechitura asta de computer, nu intra în discuţie o mie de ani! SANDU: Să vedem de ce l-a ales. PAFTA (scurt): Din greşeală! HREBENEL: Discutăm toate erorile? PAFTA: Nu mai pierdem timpul cu anonimi! SANDU: Am auzit că se descurcă. PAFTA: Se descurcă, da’ să nu sărim peste cal! (Sec.) Gingulescu a căzut! Dă-mi foaia! (Citeşte.) Istrate Aurel! VICTOR: Bun organizator. SANDU: Mi-a vorbit frumos, despre el, Istrate Victor. Istrate Victor e vărul lui Istrate Aurel. PAFTA: Care Istrate Aurel? NELU: Istrate Aurel de la Banca Reconstrucţiei! SANDU: De la care am împrumutat noi bani cu dobânda pe care o au salariaţii lor... NELU: Când ţi-ai cumpărat dumneata B.M.W.-ul... (Amănuntele l-au copleşit pe Pafta.) PAFTA (şovăind): N-am ştiut că Istrate Victor este văr cu...NELU: N-aţi ştiut din cauza înstrăinării. Nu ne mai cunoaştem. VICTOR (se amuză): Nu ziceam noi că înstrăinarea a luat-o burghezia? Uite că am ajuns-o din urmă!... HREBENEL: Să lăsăm înstrăinarea şi să ne vedem de problemele noastre! La noi, democraţia e la-nceput. Înstrăinarea abia s-a ivit... LIDIA: Ce avem în locul ei? PAFTA: Greşeala! Noi greşim! Trebuie să fim atenţi cu greşelile lipsei de experienţă. De exemplu, acum, cu problema lui Istrate Aurel. Suntem pe muche de cuţit! Când o s-audă Istrate Victor, că văru-său a fost ales de mizerabilul ăsta... VICTOR: De la cine să audă? PAFTA: De la toţi! Abia aşteptaţi să mă turnaţi! Obiceiul ăsta nu dispare trei generaţii! Propun să-l păstrăm pe Istrate Aurel pe lista de candidaţi. De acord? De acord! VICTOR: Eu aş vrea, totuşi, să discutăm. PAFTA: Gata, gata! Hotărârea s-a luat! Se opune cineva? Nimeni! Ce să mai discutăm. Timpul trece! Timpul n-aşteaptă! Dacă nu te ţii de el, rămâi de căruţă! Următorul... (Citeşte.) Mă, al dracului computer, şi-a propus să mă trimită la balamuc! Cine nu-l cunoaşte pe Eftimie Dinulescu în oraşul nostru? LIDIA: Eu nu-l cunosc. PAFTA: Dumneata n-ai avut niciodată treabă la Primărie. S-a-nscris în partidul nostru de curând... I s-a făcut de Parlament. LIDIA: Ce face la primărie? PAFTA: Dă case! I.C.R.A.L.-ul ţine de el! NELU: Să fim atenţi, domnule Pafta. S-a purtat salon! El ne-a trimis vorbă: "Cumpăraţi-vă urgent casele naţionalizate, că se schimbă legea!" Le-am cumpărat cu bani gheaţă! SANDU: Noi casele... VICTOR: Dumneata vila, pe preţul unei biciclete. NELU: Vă atrag atenţia că problema caselor încă nu s-a limpezit... Ăia aşa, ăia aşa, nu ştiu cum o să iasă, până la urmă! HREBENEL: Cine ştie, ce-o mai născoci ăia cu restitutio in integrum! NELU: Eftimie Dinulescu ne-a ajutat major! Ăsta-i adevărul! VICTOR (ironic): Ce propui, domnule Pafta? Cum bine ai remarcat, Dinulescu va afla totul: cine a zis da, cine a zis nu... NELU: Eu zic da! Îl păstrăm pe listă! VICTOR: Domnul Pafta hotărăşte. PAFTA (sare indignat): Pafta, Pafta, Pafta! Când e la greu, Pafta! Voi de ce nu hotărâţi! Uite, mi s-a făcut rău, mă duc până la toaletă! Între timp, voi hotărâţi! (Iese grăbit. Ceilalţi rămân paf.) SORINA: Ce hotărâm, domnilor?NELU: Eu mă duc la W.C.! Mi s-a făcut şi mie rău. SANDU: Mie mi-e rău de ieri! (Cei doi pornesc spre uşă.) HREBENEL: Plecăm toţi? Plecăm toţi, ne întoarcem şi votăm toţi! Plus că rămâne trădarea.SORINA: Îl păstrăm şi pe Dinulescu Grigore pe listă! De acord? (Toţi ridică mâinile.) HREBENEL: Prin vot deschis, am hotărât. Chemaţi-l pe domnul preşedinte Pafta de la veceu!PAFTA (era la uşă): Aţi hotărât! Aţi hotărât cum v-a dictat conştiinţa? HREBENEL: Domnule Pafta, eu n-am probleme cu conştiinţa! La mine, încet-încet, câte-un pic, câte-un pic, conştiinţa a luat forma interesului! NELU: Toţi stăm cu interesul în braţe! Da’ ce facem cu Istrate Aurel? PAFTA: Istrate Aurel, adio! (Suflă un fulg.) Pluteşte! L-a luat o pală de vânt şi s-a duuus... Ştergem Istrate şi punem Dinulescu. De acord? De acord. Mă bucur că aţi înţeles interesele superioare. HREBENEL (aparte, Sorinei): Eu sunt pe listă? SORINA: Bestia asta de computer habar n-are de fericirea mea! HREBENEL: Am trecut, amândoi, pe lângă o mare dragoste! Tehnica s-a pus de-a curmezişul! SORINA: Urăsc tehnica! Ne-a strivit sufletele! Mai sunt unii care aşteaptă fericirea de la ea... PAFTA: Va să zică, Dinulescu doină întrecerea. VICTOR: Eu sunt Petre Petre! PAFTA: De unde ştii că e pe listă? VICTOR: L-am văzut. PAFTA: Tragi cu coada ochiului? VICTOR: E pe listă? PAFTA: Poate vreau să declar lista închisă. VICTOR: Nu se poate. E pe listă. PAFTA: Dumneata ai băut? Miroşi a ţuică ieftină! Nici n-ar trebui să iei parte la şedinţă, în halul în care te afli. Lista e închisă! Petre Petre e pe ultimul loc. VICTOR: Înseamnă că mai este unul. Penultimul. PAFTA (citeşte mult, în gând, bombănind din buze): Numai un duşman l-a pus şi p-ăsta pe listă! Ca să-mi facă mie zile fripte! De Stancu-mi ardea? SORINA: Ce-i cu Stancu? PAFTA: Un cuţit în spate, un cuţit în burtă, mişcă-te, Pafta, dacă poţi! LIDIA: Eu nu-l cunosc. PAFTA: Stancu e frate vitreg, adică doar după mamă, cu prefectul nostru! NELU: Care ne-a făcut rost de sedii! SANDU: Care ne-a făcut onoarea să spună că, la alegeri, va trece în partidul nostru! HREBENEL (impresionat): Prefectul are forţă mare! PAFTA (căinându-se): Ce l-o fi apucat, dom’le, ce l-o fi apucat şi p-ăsta să vrea politică? S-a luat după frate-su! VICTOR: A descoperit ciolanul, gloria şi imunitatea parlamentară! NELU: Cu ăsta nu ne jucăm! Ştiu amănunte. Stancu a fost prins cu mâţa-n sac: vreo 20-30 de miliarde! TOŢI: Miliarde? NELU: Miliarde! Prefectul luptă să-i facă rost de-o imunitate parlamentară! Vitregi-vitregi, da’ fraţi! Credeam că-l va înscrie în alt partid. Ne-a preferat pe noi! E bine s-avem şi noi miliardarii noştri, da’... Domnule Pafta, aici nu se discută. Dacă vreţi să hotărâţi altfel, mă duc la veceu! "Domnule prefect, eu n-am fost acolo, când s-a hotărât!" PAFTA: Nu cumva e un zvon! Fraţi vitregi... NELU: Da’ se iubesc precum fraţii adevăraţi! Prefectul se zbate! PAFTA (ecou): Prefectul se zbate... NELU: Rău de tot... SANDU (luminat): De-aia,dom’le, când am fost ultima dată la Prefectură, prefectu m-a luat cam tare: "Ce faceţi acolo, mă? Nu alegeţi mai repede candidaţii pentru Parlament? Miroase a alegeri anticipate!" Habar n-avem la ce se referă... "Asta v-o spun prieteneşte!" - mi-a zis. PAFTA: Prieteneşte! SANDU: Prieteneşte! PAFTA: Tot prieteni de-ăştia să ai! (Brusc înfuriat.) De la nenorocitul de computer mi se trage! S-a lăsat manipulat de-o "cârtiţă"! Prefectul vrea ceva. Duduliu vrea ceva... alţii vor ceva şi lui puţin îi pasă că sunt şi eu om! Încep s-o iau razna! (Capul îi zvâcneşte într-o parte: un tic abia căpătat.) În capul meu fierbe ceva! Clocoteşte! Şi nimănui nu-i pasă! VICTOR (ironic): S-o luăm pe îndelete şi să judecăm. Ce-i mai important: banca, primăria sau prefectura... PAFTA: Ia nu mai înşira dumneata toate instituţiile! Nu vezi că miroşi a băutură ieftină? Taci din gură că vine damfu spre mine! (Uşa se dechide încet, parcă prevestind o nenorocire. Apare, mai întâi, capul "doamnei" Frâncu.) FRÂNCU: Se poate! Trebuie să-ţi spun ceva.(Intră, are coşul câinelui în braţe.) PAFTA: Vicele-mare aşteaptă urgent răspunsul nostru.FRÂNCU: De la el vin. Trebuie să-ţi vorbesc, între patru ochi! PAFTA: Tot timpul în patru ochi! În şase nu vrei? În zece! Într-o sută! Te-ascult! (Se retrag ceva mai departe de ceilalţi.) FRÂNCU (misterioasă): Sunt emisarul cuiva...PAFTA: Al morţii! FRÂNCU: Ranchiunosule! Stoian e pe listă? PAFTA: Care Stoian? FRÂNCU: Stoian Vasilica... PAFTA (pierit): Stoian Vasilica?! FRÂNCU: Verişoarea domnului Stoian... Stoian de la... Cel care ne păstrează dosarele Securităţii... M-a chemat la el şi şi-a exprimat dorinţa. PAFTA: El a cerut? FRÂNCU: A sugerat. La funcţia lui se sugerează, nu se cere... Vezi cum faci, că mereu apare câte-o foaie din dosarele unuia şi altuia... Cele de la judeţul nostru sunt sub cheie, la el... PAFTA: Sfătuieşte-mă tu cum să procedez! (Prieteni vechi.) Ai experienţă... (O mai trage un pas, doi, departe de ceilalţi, îi vorbeşte şoptit.) Momentul e dificil, Olga dragă! Dă-mi un sfat. Nici tu n-ai ştii să te descurci cu bestia asta de sârmă ghimpată! (Mişcă ceva în coşul ei.) Ce-i acolo! Şarpe? FRÂNCU: Mi-am cumpărat o broască ţestoasă. PAFTA: Ce faci cu ea?! FRÂNCU: Stăm împreună. Ea singură în casa ei, eu sigură în casa mea... Vezi ce frumos se uită la mine? Parcă-mi vorbeşte. Înţelege tot ce-i spun! PAFTA (se înfioară): Brrr! Închide coşul! FRÂNCU: Îi dă mama morcovi... La toamnă, cumpăr morcovi, îi bag la beci.. Facem provizii de iarnă... E... am plecat! Asta am avut să-ţi transmit. PAFTA: Pacă i-a strâns dracul pe lista noastră! FRÂNCU: George dragă... singur decizi. Eu ţi-am spus ce ţi s-a sugerat... I-a sugerat şi lui Duduliu. Duduliu a zis că înţelege situaţia şi m-a trimis la tine. PAFTA (priveşte spre ceilalţi): Tocmai alesesem unul... FRÂNCU: Nu te lăsa influenţat de sentimente personale! Calitatea să hotărască. Stoica e plină de calităţi. Toţi ştim asta... Şi cea mai mare este asta: că-i femeie! Vreau să vorbeşti despre numărul mic de femei din Parlament! Ăsta-i sfatul pe care ţi-l dau! (Tuturor.) Mă scuzaţi că v-am întrerupt şedinţa... Dezbateţi! Hotărâţi! Democratic! Să hotărască numai calităţile alesului. Asta-i adevărata democraţie! Şi noi am pornit pe acest drum înfloritor! La revedere! (Iese. Pafta stă năuc, nu ştie cum să înceapă... dă iar semne de sminteală... capul îi saltă, din ce în ce mai tare.) PAFTA (direct în subiect): Toţi ştim că viaţa e un lucru foarte complicat! Plin de surprize! Ăsta e farmecul ei. Mai sunt şi unii oameni care ne aduc surprizele. Cad pe capul nostru ca un ghiveci de pe-o fereastră! (În sfârşit, a găsit ce să spună.) Deoarece vechitura de computer n-a fost în stare să ne răspundă la întrebarea pe care i-am pus-o, răspund eu în locul lui! Ce rost are să mai lungim povestea alegerii, când cunoaştem cu toţii un om minunat... o femeie plină de calităţi, cum este doamna Stoian.NELU (a priceput): Dacă nu ne-ar fi chinuit gioarsa asta de computer, ar fi fost, de prima dată, pe listă! Toţi ştim cât e de capabilă, rămâne să ne informaţi cine este, că n-a auzit nimeni de ea! PAFTA: Pentru că e modestă! Retrasă! Bestia de computer ar fi trebuit să-i cunoască toate calităţile! Şi el habar n-are! Da’ omul nu-i supus maşinii! Omul corectează, cu inteligenţa lui, erorile ei! Daţi-mi voie să argumentez. Doamna Stoian... SANDU: E vorba de profesoară? PAFTA: Poate este profesoară, poate ingineră, poate altceva, important este asta: că e foarte capabilă. Pe deasupra, mai are o calitate care o situează deasupra tuturor celorlalţi: este femeie! (Scurt.) Deoarece s-a constatat că doamna Stoian are o calitate în plus, o alegem pe ea! Neexistând nici o obiecţie, pot să comunic rezultatul! SANDU: Şi... prefectura? NELU: Şi... banca? HREBENEL: Şi... primăria?.... PAFTA: Amintiri! Erori! Să nu vorbiţi nimănui despre ele! Toţi greşim, dacă ne-ncredem în tehnica nouă! Bestia de computer era să ne nenorocească! Ne-a împins să comitem erori cu mari consecinţe în viaţa noastră. (Formează un număr de telefon.) Domnule Duduliu, de comun acord, am şi maşină, au ales-o pe doamna Stoian... DUDULIU (un răget, în telefon): Unde-i Nelu? Vreau să-l văd în clipa asta! PAFTA: E aici, lângă mine! (Se închide telefonul la celălalt capăt, închide şi el.) A întrebat de tine... NELU: Dacă vine aici... (Vrea să fugă, dar uşa sare din clanţă şi apare Duduliu, fioros ca un leu.) DUDULIU (lui Nelu): Îţi baţi joc de noi, mă?! Te-ai plictisit în partidul nostru? Ai aranjat cu alţii? Tu eşti, mă, "cârtiţa"? Sau ai înnebunit? Eşti nebun? Spune că eşti nebun.NELU: Sunt nebun! DUDULIU: Ce-ai urmărit? Cine te-a pus? În numele cui ai lucrat? Că de la tine nu putea să pornească. Cine te-a vârât între noi? NELU: A fost o iniţiativă a mea. Nu mai ştie nimeni! DUDULIU: De ce? De ce, mă? NELU: Aşa mi-a venit. M-a apucat un fel de nebunie. Nu aţi spus că sunt nebun? Sunt nebun! DUDULIU: Cine te-a sfătuit să fii nebun? (Celorlalţi.) A falsificat rezultatele computerului. A tăiat de pe listă pe... a tăiat un om capabil, pe care abia aşteptăm să-l promovăm şi a trecut ce-a vrut el, ca să provoace confuzii! PAFTA: De-aia nu ieşea ăla! Afară! DUDULIU: Fals în acte publice! Să nu te mai prind pe-aici! NELU: Nu mă concediaţi! Vă iubesc! Făceţi-mi orice! Retrogradaţi-mă! Penalizaţi-mi leafa! Judecaţi-mă la Comisia de Disciplină! Orice mi-aţi face, eu tot vă iubesc! Sunt credincios Partidului Prosperităţii Naţionale! DUDULIU: De ce ai făcut, ce ai făcut? NELU: N-am înţeles limitele democraţiei! (Exasperat.) Sunt democrat! Şi tata a fost democrat, şi bunicul! În familia noastră, numai democraţi!... (Alt ton, obosit.) A fost o glumă proastă!... (Şoptit.) Valorează mai mult o glumă proastă, decât dragostea mea, fără margini, pentru Partidul nostru? DUDULIU: Nu mă duci tu cu sentimentalisme! Afară! Eşti şomer! HREBENEL: De nepermis! Ce stări ne-a creat! SORINA: Nu mai înţelegea nimeni, nimic! VICTOR: E un naiv, domnule Duduliu... Mai sunt câţiva. O specie pe cale de dispariţie! Poate-l iertaţi! PAFTA: Iertare? Un caz nemaiîntâlnit! Ce-a urmărit? Domnule Sandu, în calitate de prieten al lui, poate ştii ce-a urmărit "cârtiţa" asta! SANDU: Eu prieten cu el? Şi azi ne-am certat! Aţi auzit că-i nebun! Cine-i nebun să fie prieten c-un nebun, când ai copii de crescut, pe timpul restructurării economice! Dacă-mi cereţi să-i trag o palmă, îi trag o palmă! DUDULIU: Dacă se mai ivesc probleme, mă chemaţi! (Iese.) SORINA: Au fost destule probleme. Le-am terminat. Putem s-alegem un bărbat de-al nostru...(Sună telefonul.) PAFTA (răspunde): Da! Vine la mine "doamna" Frâncu?... (Pierit.) O aştept! Să ţinem seama de ce-o să ne spună! Sigur... Telefonaţi de la Bucureşti, sau sunteţi aici... De la Bucureşti. Înseamnă că e important! (Lasă receptorul.) Domnilor, colegi, prieteni! (Smuceşte capul.) Emisarul Soartei va apărea din clipă în clipă. (Smuceşte capul.) A şi sosit!(Intră Frâncu.) FRÂNCU: "Domnule" Pafta... am primit un telefon. S-a ivit o problemă majoră.PAFTA: Mai majoră decât Stoian? FRÂNCU: Oho! PAFTA: Atunci... cu toţii... vom înţelege! (Frâncu îi vorbeşte mult, la ureche, nimeni n-aude nimic. Pafta e, din ce în ce, mai impresionat.) FRÂNCU (tare): Ai înţeles?PAFTA (smucind capul): E clar... Toţi vom înţelege raţiunea... Se face! Dacă mai telefonează, asigraţi-l că s-a aranjat! FRÂNCU (tuturor): Cineva m-a sfătuit să-mi cumpăr un papagal! Zice că vorbeşti cu el, de parcă-i om... PAFTA (scapă caii): Cumpără-mă pe mine! Ce sunt eu, decât un papagal! Ia-mă, cât mai fac vreo doi bani! (Imită un papagal.) Bună ziua! Bună ziua! Bună ziua! Te iubesc! Te iubesc!... FRÂNCU: Ai luat-o razna, Pafta! Nu se mai poate înţelege un om normal cu tine. La revedere! HREBENEL (după ea): Adio! (Iese.) Să vii când te-oi chema eu! VICTOR: Să continuăm, domnule Pafta. HREBENEL: O elogiaţi pe doamna Stoian. PAFTA: Să nu exagerăm! Venise vorba... Am constatat că are calităţi, pentru că are calităţi, nu vreau să se-audă că i le-am contestat da’, spre regretul nostru, de la Bucureşti... un coleg din conducerea partidului... s-a constatat că nu are un judeţ, în care să candideze... Ni s-a făcut cinstea să-l primim la noi, ca pe unul de-al nostru! El a locuit, în tinereţe, trei zile, în cel mai cunoscut hotel din centrul oraşului, şi s-a îndrăgostit de noi! Cine este domnul Agamiţă? Domnul Agamiţă este un bărbat care face cinste partidului... şi pe care noi îl vom întâmpina - când va veni să-şi întâlnească alegătorii - cu tot entuziasul nostru! Eu voi striga, din tot sufletul meu: "Bine-ai sosit la noi, domnule Agamiţă! (Scurt.) Şedinţa noastră de alegere a candidatului pentru Parlament a luat sfârşit! Am pierdut foarte mult timp, şi timpul n-aşteaptă! Timpul aleargă. Dacă nu te ţii de el, rămâi de căruţă. (Sună telefonul, violent. Toţi fug la perete. Pafta nu are curajul să ridice receptorul.) VICTOR: Răspunde, domnule Pafta. Pentru dumneata trebuie să fie...PAFTA (ridică încet receptorul, răspunde pierit): Alo! (La celălalt capăt, a închis.) A închis... Poate a greşit numărul... (Telefonul sună iar, Pafta răspunde, dar nu se mai aude, pentru că Duduliu urlă în receptor.) DUDULIU: Ce faceţi aoclo, Pafta? De ce nu răspunzi! Ai adormit?PAFTA: Dezbăteam, domnule Duduliu... (Zvâcnire de cap, cu mâna la inimă.) Dezbăteam... DUDULIU: Ce dezbateţi atâta? PAFTA: Toţi suntem de acord că domnul Agamiţă este un politician cu experienţă... DUDULIU: Baţi câmpii, Pafta! Ceilalţi sunt pe-aproape? PAFTA: Depaaarte... domnule vice-mare! Depaaarte! (Zbatere de cap.) Aproape că nu-i mai văd! DUDULIU: Nu mai faci faţă, Pafta! Vom discuta, vom analiza, vom hotărî... Lipeşte bine receptorul de ureche... PAFTA: Ca lipit cu aracet. Ascult!... Da... da! Am înţeles... Mă străduiesc! Ce altă treabă am eu, decât să mă străduiesc! Obiectiv şi democratic, desigur... La noi funcţionează democraţia! Ca pe roate! Aleargă! Abia ne ţinem după ea! Aveţi toată încrederea! (Mârâie la telefon, ca şi când ar vrea să-l muşte; a luat-o razna. Trânteşte receptorul, se întoarce, fioros, spre ceilalţi, care stau lipiţi de perete.) Vă aduc la cunoştinţă o nouă candidatură! (ţipă, deşi nimeni nu voia să-l întrerupă.) Linişte! Numai eu vorbesc! Cum îmi dictează conştiinţa! Democratic! Trebuie să înţelegeţi o problemă umană. (Zvâcniri din ce în ce mai puternice din cap.) O problemă omenească! Cine s-o înţeleagă, mai bine decât noi, creştiniii ortodocşi, popor blând, răbdător, înţelegător... VICTOR (cu oarecare milă): Nu te mai zbate, domnule Pafta, aveţi toată înţelegerea noastră. Cum ziceţi, aşa facem! SORINA: Despre cine-i vorba? PAFTA: De la Bucureşti, ni s-a transmis dorinţa expres, a domnului preşedinte al partidului nostru... fondatorul P.P.N.,-ului... dorinţa lui expresă este... (Uşa se deschide larg şi, condusă "elegant" din spate, de către Duduliu, intră doamna Frâncu. Pafta se apleacă, salutând-o. Frâncu îi priveşte triumfătoare.) DUDULIU: Doamnelor! Domnilor! Candidatul nostru, pentru primul loc în Parlament, este mult stimata doamnă Frâncu! (Toţi aplaudă.) A fost aleasă cea mai apreciată, cea mai îndrăhită, cea mai respectată, cea mai preţuită femeie din judeţul nostru! (Aplauze.) PAFTA (zvâcnind violent din cap): Vom lupta, cu ghearele şi cu dinţii, pentru a câştiga alegerile! (Schimbare rapidă de ton, parcă s-ar teme de o nouă propunere.) Şedinţa noastră îndeplinindu-şi, democratic şi ştiinţific, sarcina, s-a terminat! Democraţia îi alege pe cei mai buni. (Râde în hohote.) Japonezii au constatat că nimic nu calmează mai bine sistemul nervos (smucitură de cap), ca săritul corzii... În instituţiile japoneze, toţi sar coarda... (Smulge firul telefonului.) Asta relaxează!... Linişteşte!... Ştiu ei, japonezii, ceva... Şi pe ei îi chinuiesc computerele... (Sare coarda, cu firul telefonului, sub privirile înspăimântate ale celor care stau lipiţi de perete.) Să ne relaxăm, şi noi, ca japonezii... Săriţi coarda! (Tare, spre sală.) Săriţi coarda! Cetăţeni! Săriţi coarda!... Relaxaţi-vă! Săriţi coarda! Săriţi coarda! Săriţi coarda!(Cortina se închide pe îndemnul adresat de Pafta publicului, îndemn care pare să spună: "Săriţi coarda, altceva nu mai aveţi de făcut".) - SFÂRŞIT - |
|||
| © cartea.info, 2004 |
