Pentru
omul modern, bombardat de afluxul informaţional, lumea nu pare
mai mare decât monitorul unui ecran de calculator, iar cele mai
îndepărtate locuri nu-s mai departe de un click de
„şoarece“. Pe cât orizontul informaţional
tinde să acapareze mintea, pe atât spaţiul parcă
încorşetează, făcând spiritul să
cerşească puţin mai multă lumină... Numai că
mintea, veşnic trează şi neastâmpărată,
ştie că e imposibil ca la marginea pământului şi
a universului să se termine totul. Simte, deopotrivă cu
inima, că putem naşte, din, în şi pentru noi,
alte şi alte universuri, hrănindu-ne foamea de nevăzut,
de fantastic.
Stăpânul pare o poveste dar nu este o
simplă poveste e o proză vie, incitantă, care te
îndeamnă să afli mereu şi mereu continuarea.
Cei neiniţiaţi vor găsi în Stăpânul
o poveste frumoasă, care se toarce episod cu episod, palpitant
şi din ce în ce mai alert, mai vulcanic. Cei iniţiaţi
vor găsi simboluri adânci, puternice inflexiuni în
cultura şi cultul mai tuturor popoarelor dispărute, din
Orient până-n America Latină, din nordul vikingilor
în sudul Olimpului. Oniricul este cheia întregii
povestiri, pentru că e însuşi secretul accederi în
lumile create pe care cititorul le va descoperi pas cu pas.
Stăpânul
este o trilogie bazată pe magia unei lumii fantastice în
care se nasc vrăjitori, personaje fantastice, de poveste şi
mai presus de toate redescoperim zeii. Zeii ale căror poveşti
s-au pierdut odată cu evoluţia popoarelor.
Personajele
principale sunt conturate cu atenţie, fiecare având părţi
bune şi rele. Ca orice roman fantasy şi-a creat intriga
vorbind despre generalitatea dorinţei de putere şi lupta
împotriva asupririi şi a nedreptăţii. Tematica
este vastă, având în centru tema tradiţională
a luptei dintre Bine şi Rău, o temă centrală a
fantasy-ului. Lumea este formată de fapt din patru „lumi“:
lumea vrăjitorilor, cea a fanteziei, lumea poveştilor şi
lumea zeilor, fiecare cu specificul ei. Astfel, tramalii nu pot
exista decât în lumea fanteziei, iar personaje legendare
ca Hansel sau Pinocchio nu pot fi găsiţi în altă
parte decât în lumea poveştilor.
Multitudinea de
motive şi personaje mitologice (Anu, Zeus, Tenayuca) sunt
îmbogăţite cu amintirea unor prezenţe din
poveştile pentru copii precum: Albă-ca-Zăpada. Aceste
elemente nu fac parte din literatura fantasy însă îşi
găsesc locul cu uşurinţă trecând graniţele
genului şi căpătând un accent puternic.
Acţiunea
se desfăşoară însă pe alte planuri, fiind
foarte alertă, fără să lase prea mult loc
descrierii sau scenelor lente în care nimic important nu se
petrece. Romanul abundă astfel de transgresiuni prin care se
vrea doar cumunicarea momentelor importante.
Primul volum al
trilogiei introduce cititorul în lumi necunoscute, fiecare
având frumuseţea şi secretele ei. Celelalte două
volume descoperă alte lumi, însă subiectul se întinde
şi spre personaje isorice, ca: Alexandru Cel Mare sau Regele
Minos al Cretei. În volumul al doilea, Seceta, regele
Minos joacă un rol important în aflarea unui secret
existenţial, iar Alexandru Cel Mare le lasă personajelor
diverse indicii pentru rezolvarea misterului.
|
|
