Jucaria, de Florin Slapac

Jucăria e un roman cu un echilibru ce atinge perfecţiunea. Atât în expresie, cât şi în construcţie. Încă de la debut (cu romanul Matei şi Eva), critica literară a observat originalitatea gândirii artistice a lui Florin Şlapac. Cât şi faptul că prozatorul e un mare stilist. Câteva calităţi de excepţie, ce produc însă şi un handicap în planul vieţii literare obşeşti, pus şi el în discuţie de critici: cărţilor lui Florin Şlapac le sunt necesari cititori pe măsură. Nu oricui îi e dat să-l poată citi pe Céline sau pe Pascal, nu oricine posedă simţul geometriei expresiei, construcţiei, compoziţiei care să-l facă a se îndrăgosti de asemenea cărţi. Dar când se întâmplă, bucuria lecturii şi memoria ei sunt atât de mari, încât cititorul rămâne veşnic fidel autorului. Se spune despre muzica lui Mozzart că-l face mai inteligent pe meloman. Recomand Jucăria lui Florin Şlapac. Citirii şi recitirii. Poate că va dura, dar efectele sunt sigure. Are acest efect formidabil de cizelare a spiritului, a gustului, de amplificare a conştiinţei artistice. E păcat să plecăm din lumea aceasta, când ne vine sorocul, fără să ne fi înfruptat din aşa frumuseţe.
A fost un miracol publicarea romanului Jucăria în 1989. El putea fi luat drept un roman anti-totalitar. Şi chiar este. Nu însă în sensul îngust, de roman politic. Ci sunt explorate temeiurile existenţei omeneşti şi condiţia umană, valabile în orice loc şi timp. Şi, mai ales, e urmărit sufletul omenesc. În Jucăria, Florin Şlapac consună cu Kafka, cu Dino Buzzati. Şi asta cu o performanţă stilistică demnă de Joyce. S-ar putea afirma despre Jucăria că pune un strălucit punct final existenţialismului, dar cum se pot spune alte lucruri la fel de îndreptăţite despre roman, n-ar fi, catalogându-l în vreun fel, decât să-l reducem drastic faţă de ceea ce e în întregul lui misterios, insondabil, inepuizabil şi aidoma unui suflet ca un barcaz plimbându-se deasupra noianului primordial.

Dan Perşa

"Florin Şlapac, jucătorul, este în această carte poet. Savoarea limbii este atît de perfectă încît fiecare fragment poate deveni autonom: decupat din întregul, altminteri geometric construit, el palpită, comunică. Îndrăgostit de cuvinte, le înstelează aşa încît istoria şi discursul îşi dispută întîietatea într-o partidă cu totul remarcabilă."

Irina Petraş - Steaua

"Jucăria este o carte totală. În acest roman, Romanul păţeşte două lucruri esenţiale: se sfîrşeşte, se epuizează, se subţiază, se manierizează, scapă de sine însuşi ca de un balast şi încearcă să se reinventeze, să viseze la ce ar putea fi. Jucăria lui Florin Şlapac reprezintă un moment de gol fertil în seria genului, şi aşa trebuie reţinut. Indubitabile, depăşind necesităţile de subiect şi celelalte convenţii, putîndu-se exercita în sine, sînt talentul şi plăcerea nebună de a scrie ale acestui autor. De la care aşteptăm, încă şi încă o dată, ceea ce ne-a oferit şi acum: totul".

Bogdan Ghiu - Contrapunct

"Jucăria este un roman atît de bine scris, de echilibrat şi profund, încît Florin Şlapac poate fi considerat - fără exagerare - un prozator matur, ferice posesor al unor bogate filoane şi tehnici epice."

Mihai Dragolea - Vatra

De acelaşi autor:
Matei şi Eva, roman, ed.Dacia,1985; ediţia a II-a revăzută, ed. ExPonto, Constanţa 1999
Jucăria, roman, ed. Dacia, ediţia I, 1989
Centrul schimbător al atenţiei, povestiri, ed. Cartea Românească, 1990
La Inima fermecată, roman, ed. Niculescu, 1995
Zăpodie, poem, ed. Niculescu, 1996
Salonul refuzaţilor, proză scurtă, ed. ExPonto, 1998

Prezent în antologiile:
Caiet de poezie, ed. Eminescu, 1974
Vînzătorul de enigme (Antologie de proză contemporană), ed. Europolis, 1993
Iubiri subversive (Cele mai bune povestiri 1997), ed. All, 1998
Generaţia '80 în proza scurtă, ed. Paralela 45, Piteşti, 1998
Plaja nudiştilor (Cele mai bune povestiri 1998), ed. All, 1999
Romanian Fiction of the '80s and the '90s, ed. Paralela 45, Piteşti, 1999