Capitolul 5
Din trăsăturile Eului infantil
(continuare)
Eul infantil în topul
ierarhiei şi victima complexului puterii
1. Eul infantil este dependent de
sfaturile şi consultanţa profesională a altora pentru
a înţelege cum funcţionează industria în
care activează şi decide care sunt orientările care
trebuiesc abordate. Din păcate însă, la fel ca în
cazul familiei, Eul infantil nu valorizează sfaturile şi
consultanţa economică în funcţie de valoarea lor
intrinsecă, ci mai întâi stabileşte pe
considerente de simpatii instinctive emoţionale o grilă de
persoane pe care le apreciază enorm şi a căror
emanaţii le consideră vitale. Mesajele economice ale
persoanelor neagreate emoţional sunt imediat desconsiderate,
dispreţuite, respinse şi în cel mai fericit caz
analizate la maxim. Iar dacă emitenţii neagreaţi, în
disperare de cauză, repetă iar şi iar informaţi
şi analize esenţiale pentru supravieţuirea firmei,
aceştia devin pentru Eul infantil surse de discomfort emoţional
şi de devalorizare personală, a căror gură
trebuie închisă prin ameninţări, penalizări
sau concedieri. Ca angajat care conteşti directivele
infantilului, poţi să-i arăţi statistici,
sinteze, analize, poţi să te rogi de el în genunchi,
toate eforturile tale de trezire la realitatea pieţei vor fi în
zadar. Dacă o firmă condusă de un Eu infantil
supravieţuieşte, aceasta se datorează exclusiv unei
conjuncture norocoase şi inconştiente care a adus în
poziţii de colaboratori oameni capabili. Însă
schimbarea şi agravarea mediului competiţional prin
intrarea pe piaţă a unor jucători noi şi
puternici şi plecarea sau lipsa oamenilor capabili sunt tot
atâtea motive pentru care prognozez într-un mod poate
cinic, dar realist, sfârşitul al activităţilor
conduse de un Eu infantil.
2.
În strânsă legătură cu laşitatea de
scrisa la nivel general, de a nu-şi accepta şi nu-şi
recunoaşte propriile păcate, şi chiar de a-şi
falsifica realitatea faptelor petrecute, Eul infantil poate merge mai
departe cu laşitatea, acuzând pe cei din jur de greşeli,
vini şi incompetenţe care de fapt sunt ale lui. Te va
cuprinde indignarea, vei fi uluit şi numai nu te vei sufoca când
Eul infantil va arunca pe tine răspunderea unor gafe şi
probleme cu care tu nu ai nici o treabă. Dacă Eul infantil
mai este ancorat în realitate, şi undeva ştie că
el este responsabil de o anumită situaţie sistemică
ori trecătoare, se poate să scapi doar cu acuze şi
ameninţări exprimate în particular, dar dacă ai
de-a face cu un „exemplar“ bolnav psihic, te va acuza în
faţa familiei ori colegilor şi va cere şi să
tragi ponoase pentru ceea ce „ai făcut“. Cu adevărat
vei înţelege cât de periculos este un Eu infantil
pentru armonia familiei şi a colectivului unei firme în
momentul în care vei suporta consecinţele unor fapte ori
lipsuri care nu sunt ale tale, şi exact cel care este adevăratul
responsabil te acuză revoltat şi indignat, cerând
pedepsirea ta. Într-o stare de şoc vei descoperi că
omul pe care credeai că-l cunoşti este un „nebun“,
rupt de realitate, şi culmea culmilor, nici măcar nu
realizează că falsifică grosolan realitatea.
Externalizarea problemelor, căutarea de ţapi ispăşitori
persoane pentru situaţii care ţin de funcţionarea
sistemică şi obiectivă a unui context existenţial
este una dintre cele mai dure situaţii cu care vei fi confruntat
în convieţiurea cu un Eu infantil. În familie vei fi
acuzat ca tu eşti de vină pentru ce merge prost în
funcţionarea utilităţilor, pentru defectele de
funcţionare apărute, pentru relaţiile cu vecinii,
pentru lipsurile financiare, în general pentru orice deficienţă
în funcţionarea ireproşabilă a casei. În
cadrul unei organizaţii, un Eu infantil pe post de director
general sau de departament, coordinator de proiect, manager de produs
sau cu atribuţiuni de control poate fi un dezastru, atât
pentru tine cât şi pentru firmă. Pun pariu că
într-o astfel de situaţie vei descoperi urgent ultimele
noutăţi în materie de calmante, unde este situată
biserica cea mai apropiată de casa ta şi vei începe
să-ţi cauţi un alt loc de muncă. Şi asta
deoarece răspunsurile Eului infantil la problemele firmei
înseamnă să găsească „vinovaţii“
care nu muncesc şi nu-şi îndeplinesc atribuţiile
postului, să ameninţe, penalizeze, să crească
nivelul activităţilor birocratice administrative şi de
control şi să concedieze pe oricine are curaj să-i
atragă atenţia despre inconştienţa şi
incompetenţa acţiunilor sale. Va merge până
acolo încât să considere duşmani personali pe
oamenii capabili care gândesc şi văd problemele la
nivel sistemic şi-i va hărţui cu analize şi
ameninţări până când aceştia vor
pleca la firmele concurente. Considerentele care ţin de propria
poziţie şi răspundere a Eului infantil ca înţelegerea
afacerii, viziunea de marketing, identificarea clară a propriei
poziţii pe piaţă şi competenţe manageriale
ca structurarea firmei, organizarea, logistica, structura stocurilor
şi adecvarea costurilor cu poziţia de piaţă
deţinută şi cu avantajele competitive de piaţă
nu au nici o relevanţă. Eul infantil va organiza şedinţe
peste şedinţe, va cere rapoarte peste rapoarte şi
eventual va plăti bani grei la firme de consultanţă
pentru a căuta în afară cauze care ţin de
propria incompetenţă personală de a poziţiona
firma pe piaţă şi de a corela costurile cu obiectivele
urmărite. Un faliment nu va fi acceptat de Eul infantil ca fiind
propria răspundere şi va căuta şi vâna în
exterior, în stilul cunoscut, vinovaţii. Nu este deloc o
idee bună să lucrezi la o firmă condusă în
tandemuri Eu infantil rupt de realitate plus consilieri ignoranţi
sau ambiţioşi deoarece rişti să fii prins cu
alţii în vânătoarea căutării
vinovaţilor care trebuie să plătească pentru vini
care nu vă aparţin.
3.
La Eul infantil, puterea este exercitată în principal în
două moduri:
direct şi indirect.
În
stilul direct, Eul infantil este impulsiv, repezit, represiv,
agresiv, coercitiv, folosind motivarea
negativă a angajaţilor şi
controlul personal pentru a verifica îndeplinirea
sarcinilor. Aceştia sunt
oameni de acţiune,
implusivi şi repeziţi, cu o mare mobilitatate şi
rezistenţă la oboseala indusă de agitaţie,
program prelungit şi lungi călătorii în interes
de afaceri. Dacă vrei să exişti şi să-ţi
păstrezi serviciul, va trebui să fii ca ei: competitivi,
energici, cu initiativă, să fii genul de angajat pe care să
simtă ei că se poate baza. De obicei sunt oameni corecţi,
organizaţi şi disciplinaţi, care nu suportă
lenea, hoţia, dezinteresul, superficialitatea, timorarea,
amatorismul şi slăbiciunea. În faţa
agresivităţii emoţionale
a unui şef infantil va trebui să fii stăpân pe
tine şi pe situaţie, gata oricând să dai
răspunsuri pertinente şi ferme la provocările lui.
Dacă te pierzi, fâstâceşti ori eşti
nesigur, primul pas spre poarta de ieşire a firmei a fost făcut.
Limitele de dezvoltare personală ale acestui manager se
resfrâng direct asupra existenţei
şi dezvoltării afacerii. Stilul
de acţiune agresiv îl va pune pe acest Eu infantil în
situaţii de conflict deschis cu alţi manageri iar
timiditatea îi va inhiba
dezvoltarea relaţiilor sociale şi de afaceri necesare
menţinerii în mediul de afaceri.
În
stilul indirect puterea este
exercitată prin intermediul unei suite de consilieri
personali care-i îndeplinesc ordinele. Deoarece este un om slab
în interior, incapabil să facă faţă
nivelului de agresivitate socială şi economică din
capitalism şi dependent fiind de oameni care să-i spună
ce formă are realitatea, Eul infantil se înconjoară
cu subalterni agresivi
şi consilieri linguşitori, care nu-i comentează
niciodată directivele, indiferent cât de aberante sunt
acestea. Extrem de naivi, influenţabili şi manipulabili, o
firmă care are oameni de conducere Euri infantile, va fi de fapt
condusă de consilierii săi, de eşalonul doi al
structurii de conducere. Aceşti subalterni apropiaţi,
consilieri, oamenii de decizie din eşalonul doi în firmă,
sunt de fapt ochii prin care Eul infantil înţelege şi
descoperă realitatea economică, filtrele percepţiei
stimulilor pieţei, gardienii somnului şefului cel mare.
Această
slăbiciune personală a Eului infantil este cea care practic
deschide drumul rapid către putere trepăduşilor,
carieriştilor, oportuniştilor, pupincuriştilor,
linguşitorilor de tot felul. In mod normal, o firmă condusă
de către Eul infantil în modul indirect este infestată
de către paraziţii enumeraţi anterior. Aceştia
vor prezenta Eului infantil o realitate trunchiată, mereu
îndulcită, adaptată la sensibilităţile
infantilului. Încercările de a expune realitatea dură
vor fi tratate de către trepăduşi cu acuzaţii de
defetism şi negativism. Există de altfel o relaţie
direct proporţională între gravitatea situaţiei
descrise de către oamenii aflaţi la munca de jos şi
reacţiile protectoare ale „gărzii psihice“ a
infantilului. Cu cât realitatea este mai dură şi
atenţionările mai obiective, cu atât acuzele şi
reacţiile linguşitorilor la adresa emitenţilor sunt
mai mari.
Iar
cu oportuniştii omeneşte prinşi în capcana
înţelegerii personale a mediului economic, înseamnă
că practic aceste viziuni personale ale consilierilor vor fi
cele aplicate în deciziile Eului infantil. Dacă printre
aceştia există şi profesionişti care vor aplica
înţeleptul principiu „zi ca ei, dar fă ca
tine“, care-şi văd de activitate, influenţează
şi contrazic prin rezultate directivele sinucigaşe ale
consilierilor Eului infantil, atunci se poate ca departamentul /
firma / organizaţia ta să mai aibă o şansă
de a exista. Dar dacă consilierii Eului infantil sunt fie
incapabili, fie bine intenţionaţi, dar ignoranţi în
viziunea lor strâmta şi eronată despre o realitate în
continuă schimbare, viitorul departamentului tău este ca şi
pecetluit. Cei mai periculoşi colaboratori pentru viitorul unei
firme condusă de un Eu infantil sunt aceia care nu dau atenţie
analizelor pe termen lung, nu înţeleg că pieţele
se modifică o dată la câteva luni, şi care impun
cu bocancii aplicarea şi importul unor formule de succes
aplicate pe alte subpieţe.
Dar
unde ignoranţa se termină, începe interesul personal
sau urmărit. Deşi uneori au informaţii despre
schimbările intervenite pe pieţe, unii subordonaţi ai
Eului infantil nu vor accepta alte idei decât cele pe care le
promovează ei înşişi. Vor lupta încăpăţânat
până la capăt şi vor ţine cu dinţii de
aplicarea metodelor şi reţetelor pe care ei le consideră
de succes, vor influenţa din toate poziţiile Eul infantil,
parte din fanatism şi ignoranţă, parte din interesul
personal de a-şi păstra funcţiile, parte din interese
obscure legate de firmele concurente. Şi în realitate,
pentru mulţi dintre ambiţioşii subordonaţi ai
Eului infantil, interesul personal pe termen scurt este mai
important decât viitorul firmei.
În
toate organizaţiile conduse de Euri infantile se desfăşoară
în fiecare zi, între trepăduşii emoţional
preferaţi de şefi şi cei dezagreaţi un periculos
joc de aruncare a pisicii, a neâmplinirilor şi greşelilor.
Şi care este în mai toate cazurile pierdut de oamenii
dezagreaţi. Mai mult decât în orice altă
organizaţie, in firma Eului infantil greşelile şi
nerealizările sunt dese şi importante. Este şi normal
să fie aşa. Cu un om care psihic este handicapat să
înţeleagă mediul în care organizaţia lui
trăieşte, cu oameni de decizie aleşi pe criterii de
preferinţe personale, cu fapte de desconsiderare pe criterii
personale a experienţei profesionale a restului angajaţilor,
este de la sine înţeles că organizaţia condusă
de un Eu infantil are mai tot timpul probleme. Iar aceste probleme
trebuiesc aruncare în spatele cuiva. În firma
infantilului este o nevoie continuă ca mereu să existe un
cineva şi faptele lui, ca justificare pentru ceea ce nu merge.
Postul de fraier care să suporte ca fiind greşelile lui
consecinţele incompetenţei manageriale este o necesitate.
Eul infantil nu-şi acceptă niciodată vina pentru
greşelile manageriale făcute şi psihologic vorbind
trebuie să găsească mereu pe cineva asupra căruia
să-şi externalizeze povara vinovăţiei. Problema
găsirii acestor vinovaţi este uşurată de oamenii
eşalonului doi care au mereu grijă să-şi menţină
cu orice preţ poziţiile în firmă. Săpatul
colegilor şi subalternilor de către angajaţii
preferaţi şi munca de prevenire şi evitare a primirii
pisicii în propriul spate sunt activităţi importante
în fişa postului acestor oameni. Şi deoarece
percepţia personalităţii lor de către Eul
infantil este pe cale emoţională excelentă, mesajele
acestor oameni vor fi apreciate şi aprobate imediat. Nu contează
că ceilalţi angajaţi spun altceva şi văd
realitatea altfel. Mesajele lor sunt desconsiderate, informaţiile
aduse de ei aruncate direct la coş. Şi ghiciţi pe cine
vor săpa oamenii eşalonului doi?
În primul rând se vor săpa între ei, zilnic,
continuu, ori de câte ori au ocazia, preventiv, finuţ şi
colegial, fireşte. Şi în al doilea rând îşi
vor săpa dur colegii şi subordonaţii capabili,
profesioniştii, care pot risca prin rezultate să ajungă
în graţiile şefilor. În organizaţiile
conduse de infantili, pe canalele de informare neoficială,
oamenii profesionişi sunt desconsideraţi, bârfiţi,
denigraţi de către favoriţii eşalonului doi.
Consecinţele acestei situaţii sunt imaginea proastă
în mintea şefului infantil, pe care o au anumiţi
colegi de decizie şi angajaţi profesionişti. Când
lucrurile se mai agravează, aceşti oameni capabili vor fi
sancţionaţi, puşi să plătească pentru
incompetenţa managerială şi în final concediaţi.
Aşa
se face că Eul infantil este un performer în a provoca
unei firme pierderi majore de resurse umane. Fie pe drumul spre
putere, când 3-5 oameni profesionişti sunt daţi
brutal la o parte, fie ca şef care trebuie să arunce
responsabilitatea propriei incompetenţe pe umerii oamenilor
arătaţi cu degetul de favoriţi, Eul infantil este un
adevărat ruinător de cariere. Costurile pentru organizaţie
pot fi imense, căci oamenii care pleacă ajung la firmele
concurente, unde muncesc pentru a-şi lua revanşa. O revanşă
plătită în stilul propriu, prin muncă,
conştiinciozitate, hotărâre şi devotament pentru
noua firmă care i-a preluat. Printre cei mai motivaţi şi
profesionişti oameni, indiferent de domeniu, sunt cei alungaţi
de la firmele conduse de Euri infantile. Acest lucru este de altfel
recunoscut pe piaţa muncii, profesioniştii plecaţi de
la aceste firme fiind imediat angajaţi de firme concurente,
uimite că firma infantilului îşi poate permite luxul
să piardă oameni de o calitate umană şi
profesională deosebite. În firma unui Eu infantil
profesioniştii au statut de simpli toleraţi. Sursă de
stress pentru linguşitorii aflaţi în poziţii de
decizie şi de discomfort psihic pentru Eul infantil, oamenii de
calitate sunt acceptaţi atât timp cât îşi
îndeplinesc fără întrebări sarcinile de
servici şi pot primi în spate o porţie sănătoasă
de vină managerială. În astfel de cazuri Eului
infantil se va descotorosi fără menajamente de oamenii
profesionişti, permiţând firmei să pornească
de la zero, într-un nou început promiţător.
Firma
Eului infantil nu este un mediu propice
care să păstreze oamenii de nivel calitativ superior şi
combinaţia dintre un Eu infantil în poziţie de
conducere şi oameni de decizie incompetenţi, aleşi pe
criterii emoţionale, este mortală pentru orice organizaţie.
4.
După ce a muncit ani de zile pentru a accede la funcţiile
visate, se ajunge în momentul în care Eul infantil
trebuie să dovedească prin profesionalism că merită
poziţia deţinută. Acest lucru nu se întâmplă
şi exact poziţiile de top îi vor scoate la lumină
carenţele profesionale şi de personalitate. Stilul de lucru
al şefului infantil este pompieristic, agitat, cu ordine şi
indicaţii care curg fără oprire. Studiile de piaţă
şi analizele profesioniste nu au nici o relevanţă.
Sunt vânate în grabă piste care au generat succese
întâmplătoare sau care nu şi-au dovedit deloc
profitabilitatea. În urmărirea unui obiectiv, Eul infantil
se limitează în a informa eşalonul doi şi pe cei
aflaţi la munca „de jos“ care le sunt sarcinile
trasate. Părerile favoriţilor emoţionali contează,
ale profesioniştilor şi experţilor nu sunt luate în
seamă. Aceştia pot fi întrebaţi de formă ce
părere au despre obiectivele firmei, dar real nu se va obosi
să-i asculte. Doar opinia favoriţilor emoţionali mai
contează, dar aceştia de obicei se gândesc mai întâi
la propriul interes şi în consecinţă se grăbesc
să aplaude zgomotos direcţiile trasate, deşi în
sinea lor sunt poate şocaţi de aberaţiile pe care le
aud şi dezgustaţi de stilul de relaţionare
dictatorial. După ce îşi informează personal
oamenii favoriţi şi pe cei aflaţi în posturile
inferioare ce a decis cu privire la viitor, Eul infantil nu mai face
nimic pentru ca acest viitor să devină realitate.
Organizaţia Eului infantil nu oferă suport material,
organizaţional, promoţional, legal, metodologic, financiar
şi informaţional dedicat pentru implementarea directivelor
trasate. Fiecare trebuie să se descurce cum poate cu resursele
deja existente. Evident, din neştiinţă şi lipsă
de experienţă, Eul infantil personal nu oferă soluţii
şi know-how, nu trasează planuri detaliate. Totul se face
la repezeală, expeditiv, în grabă. Răspunderea
este imediat pasată la nivelul cel mai de jos. Subordonaţii
favoriţi nu se agită să găsească soluţii
şi resurse, ci cresc presiunea pe oamenii aflaţi pe
posturile de bază. Şi toate acestea se fac în plus,
pe lângă sarcinile curente care trebuiesc făcute
pentru a menţine continuitatea firmei. Aceiaşi oameni,
aceleaşi resurse materiale şi acelaşi timp trebuiesc
împărţite pentru a face loc noilor sarcini. Dacă
într-o altă firmă noile atribuţii ar fi fost
repartizate pentru alte resurse şi alţi oameni, în
firma Eului infantil aceiaşi oameni şi aceleaşi
resurse trebuie să le facă pe toate. În tot acest
timp Eul infantil menţine personal şi direct presiunea
asupra angajaţilor, adăugând la noile sarcini
concrete obligaţii birocratice. Oamenii se rup de la
activităţile de bază pentru a da explicaţii,
pentru a scrie rapoarte peste rapoarte, telefoanele sună,
şedinţele se ţin lanţ. Stilul de motivare al
angajaţilor este preponderent negativ:
oamenii sunt ameninţaţi cu penalizări, sancţiuni,
comparaţii negative, concedieri. Agresiunea emoţională
este la cotele maxime. Printre acuzaţii şi ameninţări
voalate oamenii sunt umiliţi, înjosiţi, jicniţi.
Li se cer urgent rezultate concrete şi îndeplinirea
de minuni.
Directivele
aberante fără legătură cu piaţa,
consecinţele lipsurilor de resurse materiale, promoţionale,
financiare, umane şi de altă natură, stilul de
relaţionare direct şi personal bazat pe agresiune
emoţională, stilul de motivare negativ, activităţile
birocratice, toate acestea conduc însă inevitabil la
blocaje şi nerealizarea direcţiilor trasate. Deoarece
acestea au fost gândite personal de Eul infantil, nerealizarea
lor este percepută drept o lezare şi jicnire directă a
persoanei lui. Situaţia este deci preluată la nivel
personal. Nereuşitele vor fi imediat taxate de Eul infantil cu
acuzaţii de delăsare, incompetenţă, rea voinţă.
Fără să înţeleagă cauzele profunde ale
eşecurilor, oamenii sunt penalizaţi, umiliţi,
concediaţi. Pedepsele sunt publice şi exemplare. Vânătoarea
de vrăjitoare începe, prilej minunat pentru toţi
aceia promovaţi pe alte criterii decât profesionale de a
scăpa de pericolul pe care-l reprezintă oamenii capabili
din firmă. Organizaţia pierde oameni experimentaţi,
linguşitorii îşi întăresc poziţiile.
Astfel, consecinţele rapide ale directivelor aberante ale Eului
infantil se concretizează într-un final în
înrăutăţirea climatului colegial şi de
muncă, pierderea poziţiilor de piaţă iniţiale,
plecarea unor oameni de nivel profesional deosebit şi
consolidarea poziţiilor de către personalul parazitar de la
nivelul de decizie al eşalonului doi.
Previziunile
nu sunt favorabile pentru o firmă condusă de un Eu infantil
sau care este infestată de Euri infantile în diverse
puncte de putere şi care acţionează într-un
mediu concurenţial dinamic. Dacă firma merge, aceasta se
întâmplă din pură întâmplare, din
inerţia unei organizări iniţiale fericite, a unei
oportunităţi de piaţă care s-a epuizat şi
datorită oamenilor capabili care muncesc în cadrul ei. Dar
dacă mediul concurenţial începe să fiarbă
şi problemele apar, datorită reacţiilor obsesive de a
căuta în exterior cauze care de fapt ţin de propria
competenţa managerială şi inteligenţă
sistemică, adică de propria şi personala incapacitate
de a organiza şi conduce afacerea, drumul spre faliment este
deschis. Faptul că un Eu infantil nu ştie, nu înţelege
şi nu acceptă că schimbarea într-o firmă
trebuie să înceapă de la modul de organizare, şi
cu propria persoană şi competenţă, cu propriile
reprezentări ale realităţii, aceste condiţionări
psihologice descrise sunt cele care vor fi adevărate şi
profundele cauze ale falimentului economic. De la lipsă
de responsabilitate la iresponsabilitate nu este decât un pas,
iar Eul infantil îl va face
ori de câte ori conjunctura i-o va permite.
5.
Un alt stil de lucru al Eului infantil este cel resentimentar. Sunt
folosite cauze economice în scopuri personale, pentru a se
răzbuna pe angajaţii care în opinia lui nu-şi
îndreaptă eforturile spre direcţiile trasate. În
organizaţia Eului infantil nu contează că te dedici
unui aspect de piaţă valabil şi profitabil. Munca ta
poate fi necesară, dar pentru a fi apreciat de şef trebuie
să-i arăţi într-un stil la fel de zgomotos că
te dedici direcţiilor pe care el personal le-a trasat. Toţi
aceia care nu acordă mai multă atenţie ideilor lui
decât activităţilor de bază, indiferent cât
de aiuristice sunt acestea, sunt luaţi imediat în vizor şi
vânaţi. Diferit de modul de acţiune descris
precedent, Eul infantil nu va mai recurge la implicarea personală,
directă şi emoţională. După ce aruncă
cu idei şi sarcini, tace, nu spune nimic, dar te urmăreşte
pe ascuns dacă te dedici acestor idei. Trec zile sau săptămâni
de tăcere în care Eul infantil nu mai spune nici un cuvânt
despre sarcinile lansate expeditiv în trecutul apropiat. Nu se
alocă resurse, nu se cer rapoarte, totul decurge ca şi cum
acele idei au fost de la sine îngropate. Oamenii iniţial
treziţi de noile sarcini, după o perioadă de aşteptare
se reîntorc la activităţile de bază, uitând
de cerinţele Eului infantil. Dar asta până într-o
bună zi când Eul infantil se scoală cu faţa la
cearşaf şi vrea să pedepsească, să se
descarce de numulţumiri. Începe să ceară
rapoarte şi rezultatele obţinute din sarcinile lansate în
trecut. Deşi cunoaşte exact că nimic nu s-a făcut
în acele direcţii, infantilul joacă teatru până
la capăt. Evident, se descoperă că sarcinile Eului
infantil s-au pierdut pe drum şi încep să fie căutaţi
vinovaţii pentru această delăsare. Favoriţii
emoţionali, speriaţi de spectacolul dat de infantil, încep
să caute febril oamenii care răspund de zona de activitate
respectivă şi ulterior sunt chemaţi de urgenţă
la Eul infantil pentru a da socoteală de activitatea lor. Odată
găsit vinovatul, Eul infantil va profita de ocazie pentru a-şi
descărca asupra acestuia toate nemulţumirile acestuia,
legate de desfăşurarea întregii activităţi.
Angajaţii sacrificaţi observă intrigaţi că
Eul infantil se dezlănţuie, descărcându-se de
energia negativă acumulată. Odată acest lucru
terminat, omul se poate reîntoarce la activităţile
lui curente. Întreaga situaţie nu este nimic mai mult
decât un pretext al Eului infantil de a găsi un debuşeu
de a se descărca de toate nemulţumirile şi îndoielile
care-l macină. A doua funcţie pe care o are stilul de lucru
resentimentar este de a vâna oameni anume vizaţi.
Neîndeplinirea sarcinilor este folosită de Eul infantil
pentru a se răzbuna personal pe anumiţi angajaţi care
de-a lungul timpului, prin contrarea deciziilor lui, îl
sfidează, îi creează o proastă imagine în
interiorul organizaţiei şi sunt o sursă de discomfort
psihic personal. Lipsa vizibilă de consideraţie, preţuire,
atenţie şi apreciere a sarcinilor Eului infantil sunt
considerate un afront personal, care trebuie pedepsit exemplar. La
fel sunt aruncate câteva sarcini, dar în sectorul de
activitate al omului vânat. Acesta se comportă în
modul aşteptat, timp în care Eul infantil îşi
aşteaptă prada şi nu mult timp după aceea
angajatul este chemat să dea socoteală. Discursul Eului
infantil începe desigur cu nerespectarea sarcinii trasate, dar
se va continua cu o adevărată descărcare emoţională,
legată de toate aspectele din trecut care l-au iritat pe
infantil. Aducând angajatul într-o poziţie fără
scăpare, situaţia va fi din plin folosită de Eul
infantil pentru a-şi reface în plan personal imaginea de
sine suferindă şi a da o lecţie nesăbuitului care
a cutezat să comenteze directivele lui.
Poate veţi
crede că în ambele situaţii prezentate la ultimele
două puncte consecinţele sunt grave pentru personalul care
a greşit. Dar nu este aşa. La Eul infantil agitaţia,
ameninţările şi descărcările emoţionale
nu au de obicei efecte în plan real. Oamenii nu sunt
într-adevăr concediaţi, ci eventual doar penalizaţi.
Fie că nu este tipul de om cu suflet rău, fie că în
adâncul minţii recunoaşte că sarcinile trasate
au fost aberante, fie că a câştigat războiul
personal dus cu proprii angajaţi şi imaginea de sine este
bună, în aceste situaţii Eul infantil nu ia decizii
de concediere. Agitaţia, zgomotul, ameninţările, toate
sunt de formă, fără efecte reale. Alţi manageri
trasează sarcinile impuse de piaţă şi-ţi
oferă tot sprijinul necesar, dar dacă nu produci
rezultatele aşteptate, penalizările şi concedierile
sunt inevitabile. Fără agitaţie ori nervi, acest tip
de manager ia decizii care sunt duse până la capăt.
Managerul cu Eu infantil trasează sarcini fără
legătură cu realitatea pieţei, se agită zgomotos
pentru realizarea lor, foloseşte motivaţia negativă,
dar nu-şi duce până la capăt ameninţările.
În firma
Eului infantil oamenii îşi pierd posturile datorită
acţiunii denigratoare a consilierilor favoriţi, a
colaborării voite sau întâmplătoare cu alte
firme care echivalează cu o poziţie de trădător
sau când situaţia este atât de gravă încât
trebuie găsit un ţap ispăşitor care să fie
încărcat cu toate păcatele posibile.
Eul infantil
din punctul de vedere al Sistemului economic şi administrativ
1.
Eul infantil este psihic handicapat să înţeleagă
contextul social şi politic în care trăieşte.
Foarte influenţabil de propaganda statală, doctrina unei
instituţii este pentru el mesajul perfect pentru a unple golul
de percepţie şi înţelegere a vieţii
socio-politice a ţării în care trăieşte. La
întâlnirea dintre un Eu infantil şi un mesaj
instituţional coerent (al unei firme, organizaţii
economice, instituţii statale) va rezulta un birocrat perfect
adaptat pentru a lupta fanatic pentru cauze care nu sunt ale lui şi
pe care nu le înţelege. Fără să pună
întrebări şi fără să înţeleagă
ce face îşi va sacrifica anii de muncă pentru a pune
în practică planuri şi programe pe care alţii
le-au gândit şi au decis că sunt utile şi bune.
Eul infantil este soldatul perfect pentru a impune o nouă
orientare a unei organizaţii, a impune un nou sistem social sau
o nouă ideologie. Chiar dacă noile implementări
trebuiesc introduse cu brutalitate, prin sânge şi crime,
înseamnă destine şi familii distruse şi
rezultatul este unul incert, Eul infantil se va angaja cu toată
puterea şi dăruirea de care este capabil în noua
construcţie economică ori politică. Ca o paranteză,
mulţi din pionierii fanatici care au instaurat cu cizmele
comunismul în România aveau un Eu retardat, infantil.
Nici nu a fost nevoie să fie recrutaţi de cineva şi
instruiţi ce să facă. Pur şi simplu au fost
identificaţi ca fiind făcuţi din materialul primitiv
necesar pentru o astfel de misiune şi ţinându-se cont
de caracteristicile lor comportamentale au fost puşi pe posturi
de decizie (mai ales în structurile militarizate ale Poliţiei,
Securităţii Statului, Armatei şi Partidului) unde
într-adevăr au împlinit previziunile făcute pe
socoteala lor. La nivelul de inteligenţă sistemică la
care se organizează marile schimbări sociale şi
politice dintr-o ţară, Eul infantil este un indispensabil
pion de bază. Alcătuirea unei baze de date a Eurilor
infantile şi promovarea lor în funcţii cheie este
esenţială pentru impunerea şi implementarea rapidă
a unor astfel de schimbări.
2.
Pentru astfel de oameni care nu-şi pot crea reprezentări
corecte ale realităţii au fost inventate eufemismele
ierarhice de genul „Regional manager“, „Product
manager“, „General director“, posturile ierarhice,
insignele, medaliile, premiile, uniformele, diplomele şi gradele
de tot felul. De la o organizaţie la alta, realităţile
înscrise în spatele denumirilor, adresărilor
oficiale pot fi într-adevăr cele generic acceptate şi
pot diferi foarte mult faţă
de însemnele oficiale.
Nu-i
spui unui Eu infantil că va fi vânzătorul care
trebuie să bată oraşele şi şoselele pentru a
vine săpun, ci că va fi „Sales consultant“,
nu-i spui că va fi telefonistul care trebuie să vândă
asigurări, ci „Financial consultant“. Ca om bun la
toate într-un magazin, perfect pentru a spăla podeaua, îi
spui că va fi „Shop assistant“ iar ca simplă
secretară îi spui că va fi „Manager assistant“.
Distincţiile şi zorzoanele exteriore sunt foarte importante
pentru Eul infantil şi orice structură ierarhică
trebuie să genereze suficientă maculatură şi
tablă pictată pentru a motiva şi stimula Eul infantil.
Sistemul organizaţional economic şi statal poate însă
să stea liniştit: pentru astfel de recunoaşteri
exterioare la cost de mărgele pentru tribali, Eul infantil îşi
va sacrifica sănătatea, liniştea unei vieţi
normale şi va abandona căldura binefăcătoare unui
cămin familial.
3.
După cum am menţionat, Eul infantil este o piesă
indispensabilă introducerii unor schimbări sociale,
politice, economice radicale. Încrezător în ceea ce
îi spui, de o naivitate incredibilă pentru un om matur, va
îndeplini cu conştiinciozitate cele mai aberante măsuri.
Să spunem că într-o oarecare măsură rolul
Eului infantil este bine definit în regimurile totalitare.
Problema apare însă în regimurile autoritariste şi
democratice, unde structurile de putere politice şi militare
oficiale nu mai au atribuţiile din regimul totalitar. Pentru a
menţine totuşi controlul, se apelează la soluţii
mai voalate, dar mult mai periculoase şi mai terminatoare. Se
organizează şi menţin mafii profesionale, mafii de
cartier, etc, dar se apelează şi la sprijinul individual al
unor oameni cu Eu infantil extrem.
Mizându-se
pe ruperea completă de realitate a acestor oameni, pe
inteligenţa diabolică şi pe ura care-i macină,
precum unor câini de luptă li se dau ţine umane pe
care să le termine. Ceea ce şi fac, Eurile infantile
extreme îndeplinindu-şi sarcinile mizerabile trasate cu un
fanatism greu de imaginat. Dar dacă acţiunile acestora sunt
intenţionat vizibile, zgomotoase, de tipul lecţiei publice
care trebuie învăţate, provoacă iritarea opiniei
publice şi degradarea mediului social în care acţionează,
mai puţin se acordă atenţie celor din spatele lui,
care-l sprijină discret. Aceşia sunt adevăraţii
vinovaţi şi autorii morali ai actelor Eului infantil. Dacă
actele pe care le face Eul infantil extrem arată despre acesta
lucruri pe care psihologii şi psihiatrii le cunosc de mult, ne
putem face de asemenea o idee şi despre cei din spatele lui. Un
Eu infantil extrem, protejat de o anumită structură şi
ghidat către ţinte umane nu apare des în peisajul
public şi în multe locaţii. De obicei acţiunile
terminatoare se fac neştiut, fără publicitate. Cazul
Eului infantil care se agită în văzul lumii apare
acolo unde structurile de putere şi control sunt slăbite şi
arată din partea acestora lene, lipsă de imaginaţie,
nesiguranţă. O structură de putere va apela la
serviciile unui toboşar înverşunat cum este Eul
infantil doar în cazuri extreme, când singura şansă
de a mai menţine ordinea dorită este instaurarea unui regim
de teroare psihică de masă (în special prin
administrarea unor lecţii publice, prin terminarea psihică,
fizică şi profesională a unor oameni semnificativi şi
prin lipsa de consecinţe juridice ale acstor acte) şi
dictatură sau când în structura de putere persistă
retardarea ideologică. Astfel se face că în plină
democraţie apar de te miri unde indivizi deviaţi, pe faţă
protejaţi de autorităţi şi care încep să
instituie un regim de teroare psihică după modelele
patentate în regimurile dictatoriale. Sunt însă
semnale de slăbiciune organizaţională, deviere
ideologică şi psihică personală ale indivizilor
care deţin puterea reală, pe un anumit segment al
societăţii. Aceştia sunt cauza primă a
înfiinţării acestor găuri negre ale urii într-un
climat democratic şi cei care trebuie să răspundă
pentru consecinţele produse de marionetele lor.
4.
Firma cea mai uşor de controlat, influenţat, supravegheat
în realizarea altor scopuri decât cele strict economice
sau falimentat din interior este firma condusă de un Eu
infantil. Nu este nevoie de mare ştiinţă pentru asta.
Nu trebuie să ai o bună cunoaştere a domeniului şi
nici să îţi îndeplineşti întocmai şi
la timp sarcinile. Tot ce trebuie să faci este să te
poziţionezi într-o postură superioară, neangajat
ierarhic şi să începi să fii perceput de Eul
infantil ca favorit emoţional. Deoarece alegerea şi
promovarea oamenilor într-o firmă condusă de un Eu
infantil are lor nu pe criterii profesionale ci emoţionale,
obţinerea statutului de favorit emoţional este foarte
importantă. Acest statut se obţine în următorul
mod: niciodată ideile lui nu sunt criticate
sau contestate, emanaţiile economice, fie ele cât de
aberante sunt îmbrăţişate cu entuziasm,
aprecierea şi implicarea în realizarea direcţiilor
date este imediată, elogiul şi linguşeala personală
nu au voie să lipsească. Tehnicile de genul „zi ca
el, dar fă ca tine“ au succes, dar totuşi infantilul
te va urmări să vadă dacă-i îndeplineşti
concret indicaţiile. Vei fi şocat de lipsa de
responsabilitate economică în care trăieşte Eul
infantil şi genunchii îţi vor tremura la şedinţe,
dar dacă-ţi calci pe inimă sau ai interese de
realizat, ulterior, orice vei spune, Eul infantil va aplica, şi
chiar dacă vei întâmpina atacuri din partea
oamenilor cu adevărat competenţi dar dispreţuiţi,
vorbele şi avertizările lor vor zbura în vânt.
După dobândirea statutului de favorit emoţional poţi
începe influenţarea Eului infantil şi implicit a
organizaţiei pe care o conduce în sensul realizării
intereselor tale. Fără a fi de nimeni ştiut, ajutat de
stilul de acţiune zgomotos şi agresiv al Eului infantil,
poţi să fii din umbră adevăratul decident în
firmă.
Pentru
a retarda eficienţa unei
organizaţii trebuie să sprijini ascensiunea şi să
pui în poziţii cheie personalităţi infantile.
Prin actele lor clasice de distorsionare a fluxului informaţiei
interne, prin creerea unor noduri de putere artificiale în
jurul propriei persoane, prin împotrivirea la schimbările
de fond induse de mediul extern, Eurile infantile depăşesc
în eficienţa demolării din interior oamenii care
acţionează conştient. Precum nişte termite,
motivate de condiţionările lor psihice inconştiente,
Eurile infantile vor otrăvi relaţiile de muncă, vor
bloca informaţiile vitale ale organizaţiei şi
adaptarea acesteia la mediul extern într-un mod care i-ar face
invidioşi pe aceia care acţionează în acelaşi
sens, dar voit şi conştient. Evident, consecinţele de
durată ale actelor lor le scapă şi nu le este în
intenţie de a produce efectele negative asupra organizaţiei
care-i adăposteşte. Spune-i în faţă unui
infantil ce efecte produc actele lui inconştiente şi te va
declara nebun. Anunţarea unui Eu infantil de rezultatele muncii
lui în plan emoţional nu este o indicată, cum nu este
potrivit să-i spui unui surd o poveste. Soluţia constă
în identificarea personalităţilor retardate din
inteiorul organizaţiei, punerea lor pe poziţii neimportante
şi producerea constantă a unor schimbări
organizaţionale interne profunde care să distrugă
canalele de informaţie neoficiale şi să refacă
fluxurile normale ale informaţiei cu mediul extern şi
inter-departamentale.
Expresiile
faciale ale Eului infantil
Dacă
eşti puţin mai atent la înfăţişarea
fizică a celor cu care intri în contact poţi
identifica rapid un Eu infantil după expresia ochilor şi a
feţei. Gradul de dezvoltare psihică şi sufletul unui
om sunt în legătură cu expresiile lui faciale, cu
atitudinea pe care o transmite prin limbajul trupului, mimică şi
gestică. De aceea, fără a te baza pe expresia facială
a unei persoane drept singur indiciu în identificarea unui Eu
infantil, este bine să cunoşti şi aceste legături
somatice.
1.
O exprimare uşor de recunoscut este faţa naturală de
copil, sinceră, deschisă, curată, optimistă, de o
periculoasă naivitate, încrezătoare, radiantă.
Pentru un om adult aceasta expresie a feţei, curată,
inocentă, de copil este un semnal că posesorul ei are mari
şanse să se încadreze în tipologia Eului
infantil. Un astfel de om matur, cu un Eu infantil, exprimă prin
toţi porii teamă, nesiguranţă, nevoie
inconştientă de protecţie, atitudini de om care caută
să facă lucrurile cum trebuie, sentimente de vinovăţie.
Cum înţelegerea realului îi scapă, pentru el
este o luptă continuă să înţeleagă cum
trebuie să se mişte într-o lume prea complexă.
Surprizele, uimirile, şocurile, neânţelegerile
aspectelor vieţii se ţin lanţ. Această expresie
aparţine tipului de Eu infantil care este bine intenţionat
şi vrea să facă bine, să ajute, să se
implice, are un suflet mare, dar care în aplicarea aspiraţiilor
sale nobile, datorită incapacităţii sale psihologice
de a-şi reprezenta corect realul, de a înţelege
complexitatea vieţii în general şi a mediului
economic în particular, ajunge să fie un potenţial
pericol pentru sine şi pentru ceilalţi. Cu toate intenţiile
sale bune, Eul infantil, influenţat şi dependent în
deciziile sale de oamenii în care are încredere oarbă,
ajunge să se implice repezit şi prematur în acţiuni
iresponsabile sau să continue încăpăţânat
în acţiuni greşite şi în final ajunge să
facă mai mult rău decât bine. Pentru aceşti
oameni şi pentru cei cu care intră în contact, cu
adevărat „drumul către Iad este pavat cu bune
intenţii“. În general expresia somatică a unei
situaţii jenante sau stresante o realizează vizibil prin
roşeaţa feţei, de la o uşoară îmbujorare
până la roşu aprins şi învineţire.
2.
A doua exprimare este masca fizică falsă, dură,
brutală, de om nemilos, cinic, dur, primitiv, dispreţuitor,
construită din nevoie, pentru a-şi ascunde slăbiciunile,
hipersensibilitatea, teama şi timorările de care se
poticneşte la fiecare pas. La fel ca cei din prima categorie, în
spatele măştii de om dur se găseşte un om
sufletist, atent la nevoile altora, care nu are intenţia de a
face rău semenilor, o fire mai mult orientata spre poezie,
visare, literatură, etc. Pe scurt, un suflet de umanist. Această
soluţie apare în special la oamenii cu un Eu infantil care
activeză în cadrul unor instituţii, firme,
întreprinderi şi organizaţii, au putere de decizie şi
personal în subordine şi trebuie să onoreze prin
prezenţă şi prestanţă poziţia socială
ocupată. Că aceşti oameni datorită slăbiciunilor
ascunse nici nu au ce căuta în eşalonul mediu de
putere, darmite la niveluri de top, şi că în mod
aparent inexplicabil exact acolo îi găseşti, nu este
problema ta. Pentru acest Eu infantil care trebuie să proiecteze
în exterior o imagine de responsabilitate şi duritate,
costul sufletesc al încărcării cu mai multă
povară materială şi socială decât poate
duce este uriaş. Victimă a complexului puterii şi al
satisfacerii lui prin accederea la funcţii de conducere, acest
tip de Eu infantil îşi va sacrifica practic sănătatea
şi liniştea sufletească pentru a se pune în
slujba unor structuri pe care le va sluji neabătut. Şi nici
sarcinile de conducere pentru care a luptat atât nu le va
îndeplini corespunzător, carenţele psihice
fundamentale ale Eului infantil –explicate în cadrul
acestui capitol – punându-şi determinant pecetea
asupra performanţelor sale manageriale mediocre. În
general expresia somatică a unei situaţii tensionate o
realizează într-un mod ascuns şi mai puţin
observabil, prin nuanţe de îngălbenire a feţei,
de la galben-maroniu ca la alb ca foaia de hârtie.
3.
O atenţie deosebită trebuie să o acorzi celor mai
periculoşi posesori de Eu infantil. Aceştia pot fi uşor
identificaţi prin abordarea măştii de „figură
impasibilă“, ca modalitate permanentă de a-şi
ascunde expresivitatea complexelor, slăbiciunilor şi pentru
a induce celor din jur imaginea unui om serios, hotărât,
stăpân pe sine. Nimic mai fals. Abordarea pe faţă
a măştii de „figură impasibilă“ este
un comportament inteligent, ocazional, normal, al multora dintre noi
şi apare când trebuie să mascăm o minciună
importantă şi sentimentele negative care o însoţesc.
Sunt mai multe reacţii ca modalităţi de a-ţi
ascunde reacţia faţă de un interlocutor când
denaturezi un fragment din realitate. Instinctual, inconştient,
se poate să întorci capul, să îţi acoperi
faţa cu palmele şi să eviţi contactul vizual
direct.
O
strategie avansata a unui om inteligent care minte este de a înlocui
aceste reacţii inconştiente cu unele voite şi studiate
din timp: se abordează o figură impasibilă, fără
nici o urmă de emoţie sau impresie pe chip, concomitent cu
o privire fixă sau cu susţinerea privirii interlocutorului.
Dar deoarece nu eşti pus în situaţia de a minţi
tot timpul, aceste gesturi studiate nu le practici în fiecare
oră sau în fiecare zi. Ci doar atunci când este
cazul, din când în când.
Cu
totul alta este situaţia pentru un Eu infantil. La acesta,
deoarece întreaga lui viaţă este o minciună şi
comportamentele exterioare traduc un continuu efort de a părea
normal şi sociabil, de a ascunde slăbiciuni şi chiar
nebunie, situaţia este mult mai gravă. Să ascunzi o
minciună trecătoare în timp ce eşti un om normal
şi ştii că în minutul următor vei fi iar tu
însuţi este uşor, dar ce să facă un Eu
infantil nevrotic şi rupt complet de realitate, pentru care
necesitatea ascunderii haosului, urii şi resentimentului din
suflet este o condiţie sine qua non a existenţei printre
oameni? Ce soluţii are un Eu infantil atins de nebunie, care
trebuie să-şi falsifice minut de minut expresia sufletului
şi a pornirilor naturale? Soluţia este
cunoscută:
se adoptă o mască psihică şi somatică de om
impasibil, fără expresivitate pe chip, dar care nu se mai
dă jos niciodată. Această mască este purtată
tot timpul, zi de zi şi minut de minut, va transmite normalitate
şi seriozitate şi doar crizele mai puternice vor arăta
anturajului lângă ce fel de om trăiesc. Sprâncenele
sunt coborâte, capul este uşor dat pe spate, privirea
imobilă printre genele uşor închise trădează
dispreţul şi aroganţa, gura este întinsă de
buzele scoase în faţă. Expresia feţei arată
desconsiderare faţă de interlocutor şi produce
acestuia un efect de intimidare şi nesiguranţă.
Nici măcar
partenerul de viaţă nu are habar lângă cine
traieşte şi descoperirea falsului, petrecut după ani
buni de trai împreună, produce de obicei acestuia un şoc
existenţial puternic. Când veţi vedea un astfel de
om, să luaţi aminte. Cele mai dure analize şi cele mai
periculoase comportamente expuse în acest capitol sunt floare
la ureche pentru acest tip extrem de Eu infantil. Acest om este rupt
complet de realitate, trăieşte într-o lume a lui,
este periculos de inteligent, îşi foloseşte această
inteligenţă într-un mod machiavelic şi urăşte
din toată fiinţa lui. Te urăşte pentru simplul
fapt că exişti, că eşti un om normal, că
poţi zâmbi şi comporta natural. Toare motivaţiile
lui sunt resentimentare, nevoile de putere patologice, agresivitatea
latentă se află la cele mai mari cote. De obicei se abţin
însă de la exprimarea directă şi deschisă a
ceea ce simt şi gândesc, de teama respingerilor, a
repercursiunilor familiale, sociale şi juridice care urmează.
Rarele crize de nebunie scăpate de sub control îţi
pot arăta ca o sclipire adevărul înspăimântător
despre un astfel de om aflat mai tot timpul la limita
autocontrolului.
Chiar
dacă tu poate nu te-ai lovit niciodată de el, există
şi acest tip de Eu infantil extrem, în condiţiile în
care este protejat de o structură politică sau
instituţională. Cu spatele acoperit, Eul infantil extremist
se dezlănţuie. Cariere profesionale ororabile realizate
prin ani de sacrificii sunt distruse, proprietăţi
confiscate sau abuziv distruse, oameni sunt bătuţi,
concediaţi, puşi sub teroare psihică. Cel mai mult îi
place acestui Eu infantil să distrugă şi să
provoace teroare psihică, ca forme ale expresiei puterii pe care
o deţine. Telefoane, procese, ameninţări, abuzuri
fizice, toate sunt practicate de Eul infantil pentru a-şi
învinge şi termina psihic victimele. Cunoscând toate
acestea, cred că vei fi mult mai atent pe viitor la oamenii care
păstrează permanent măşti psihice şi fizice
pe chip. Ţine-i cât de mult poţi la distanţă
de tine, de familia şi afacerea ta, iar dacă sunt şi
protejaţi de o structură de putere, încearcă să
nu ai absolut nici o legătură cu ei. Ajută-i discret
pe cei care trebuie să-l suporte, să-i execute ordinele şi
pe victimele urii oarbe care-l controlează. Dar ieşi cât
de repede posibil din raza lui de influenţă şi
acţiune. Dacă nu esti un tip sufleteşte dur, hârşit
în lupte psihice cu oameni periculoşi, capabil de a lua şi
îndeplini decizii extreme şi nu ai timp de războaie
la mulinetă, este bine să stai deoparte. Un Eu infantil
extrem poate fi protejat mulţi ani, atât timp cât
interese obscure o cer. Bolocarea lui poate fi realizată prin
a-i dovedi că agresivitatea şi tăria ta de caracter nu
sunt de paradă, aşa cum sunt ale lui. Să-i arăţi
că eşti tipul de buldog luptător, cu o energie
inepuizabilă, disponibil de a petrece fără probleme
săptămâni în săli de judecată, că
te apropii implacabil de el şi că nu va scăpa de tine
până la sfârşitul biologic al unuia dintre voi.
Ameninţările directe vor produce Eului infantil inutile
efecte emoţionale, în schimb ameninţărle
voalate, niciodată verbalizate, pe care să le simtă,
vor avea efect. Eul infantil îşi va da seama că eşti
un adversar redutabil şi că are şanse să piardă
meciul. Însă căderea lui definitivă şi
modul cel mai inteligent de a-l distruge definitiv este de a-l ajuta
şi potenţa în nebunie, de a-l ajuta să crească,
să ajungă să facă în mod public gesturile
cele mai nebuneşti care să pună într-o lumină
jenantă pe cei care-l susţin. Cu cât mai publice
scandalurile şi mai transparente legăturile cu oameni
publici onorabili, cu atât mai bine. O dată pierdut
sprijinul formei de putere care-l susţine, Eul infantil va
rămâne descoperit şi poate începe să
primească înapoi din teroarea psihică pe care a
administrat-o altora. De obicei într-un astfel de caz, Eul
infantil suferă decizii juridice majore şi posibil
agresiuni fizice. Fostă marionetă a puterii şi a
propriei nebunii, existenţa biologică a unui Eu infantil
extrem este pusă sub semnul întrebării, datorită
agresivităţii acum introiectate, a răspunsurilor
necontrolate a celor pe care i-a distrus sau a puterii care trebuie
să scape de un martor incomod al unor decizii dubioase, luate de
oameni cu imagini publice onorabile.
Relaţionarea
cu un Eu infantil
Cunoscând
din acest capitol câteva dintre cele mai importante
caracteristici potenţiale ale Eului infantil, îţi dai
seama că abordarea unui astfel de om este o provocare dificilă.
Dar deoarece pesonalităţile cu un Eu infantil nu sunt rare
şi ai mari şanse ca în viaţă să
trebuiască să relaţionezi cu ei, să vedem pe
scurt care sunt posibilităţile tale de mişcare.
1.
Din paginile
acestui capitol înţelegi că atitudinea
constantă pe care ar trebui să o ai faţă de un Eu
infantil este cea de rezervă. Cele mai mari şanse sunt ca
Eul infantil să te dispreţuiască şi ignore.
Sigur, dispreţul nu este arătat pe faţă, dar îl
vei putea sesiza în spatele tuturor comportărilor pe care
le are. Atunci vei lua chiar o atitudine de retragere. Dacă te
numeri printre puţinii norocoşi pe care egocentricul îi
admiră, poţi alege o atitudine atentă şi
politicoasă, dar distantă. Cea mai bună strategie este
să te plasezi la marginea sau în afara câmpului lui
de influenţă. Să faci parte din viaţă lui
minimum posibil sau chiar deloc. Astfel, vei evita să fii
considerat drept proprietatea lui şi să-i suporţi
defectele.
2.
O a doua apărare eficientă faţă de un Eu infantil
constă în reacţia ta rapidă de blocaj la
agresiunile lui emoţionale. Când un Eu infantil întâlneşte
o nouă persoană cu care va trebui să colaboreze,
atacul emoţional este iminent. Ţipete, nemulţumiri,
ordine, cuvinte strigate, agresiunea emoţională de fond,
posibil terorismul emoţional, toate sunt imediat îndreptate
spre noul intrus. Poate părea ciudat, dar comportamentul unui Eu
infantil faţă de o tine este strict dependent de acceptul
tău de primi şi suporta acest comportament. Imaginează-ţi
Eul infantil ca pe un burete pe care tu îl întinzi peste
tine atât cât doreşti. De fapt tu eşti cel care
decide care vor fi limitele comportamentale ale unui Eu infantil
vis-a-vis de persoana ta. Nu poţi acuza prea mult un Eu infantil
pentru stilul agresiv de relaţionare faţă de tine
deoarece tu eşti acela care are puterea să decidă căt
de mult îl laşi pe infantil să-ţi invadeze
„teritoriul“. Îţi repet un adevăr care te
va scuti de multe neplăceri: deşi sună incredibil, în
relaţia cu un Eu infantil nu eşti obligatoriu o victimă,
ci tu ai puterea de a decide cadrul acestei relaţii şi
formele de exprimare emoţională şi comportamentală
ale infantilului faţă de tine. Acesta este în
continuă căutare de debuşee unde să-şi
reverse agitaţia emoţională, nervii şi stressul
de fond care-l macină. Acceptându-i agresiunile emoţionale
iniţiale, Eul infantil va simţi că eşti un
individ slab, că nu ai prestanţă şi că-l vei
suporta cu stoicism. Nu contează că acceptul tău de a
răspunde la imperativele lui este motivat de inteligenţă
socială, politeţe, situaţie profesională
deficitară, etc. Eul infantil nu stă să analizeze
fineţuri sociale. Fără să înţelegi de
ce, în cel mai scurt timp (2, 3 zile) te vei trezi ţinta
unei agresiuni emoţionale constante care nu va putea fi
neutralizată decât prin generarea unor adevărate
scandaluri. Eului infantil nu-i place să-i scape prada din mână.
Deci nu-i da Eului infantil un deget, că-ţi va lua rapid
toată mâna şi chiar te va înhăţa cu
totul. Evitarea unei astfel de situaţii are loc prin refuzul
imediat de a accepta agresiunile emoţionale iniţiale şi
creerea unui perimetru de protecţie emoţională.
Printr-o discuţie clarificatoare, informează-l pe infantil
că nu eşti dispus să accepţi tratamente speciale.
Nu contează diferenţele sociale ori profesionale dintre
tine şi Eul infantil. O astfel de discuţie politicoasă
este necesară. Deşi va face pe lezatul, vei constata poate
cu uimire că Eul infantil va începe să te aprecieze
ca persoană şi/sau coleg/subordonat de servici, în
„ciudată“ contradicţie cu dispreţul arătat
faţă de cei care-i suportă toanele şi-i
îndeplinesc ordinele. Fii politicos şi ascultă ce
spune Eul infantil şi-ţi vei pierde imediat demnitatea, fii
rece şi refuză categoric imperativele dictatoriale ale
acestuia şi vei fi apreciat şi onorat. Pentru Eul infantil,
mai mult decât orice alt tip de personalitate, relaţiile
umane sunt dictate de instincte, iar politeţea şi buna
cuviinţă sunt interpretate ca slăbiciuni care sunt
exploatate.
3.
O calitate surprinzătoare a Eului infantil este că se
dovedeşte diplomat cu persoanele care nu fac parte integrantă
din viaţa lui personală şi profesională şi
cu care are doar relaţii sporadice. Cu aceste persoane face
impresie bună, este primitor, atent şi-şi ascunde
caracterul. În aceste momente de tatonare, infantilul te
filează, analizează şi clasifică. Dacă ai
norocul ca aprecierea lui emoţională să-ţi fie
favorabilă, Eul infantil te va respecta şi preţui.
Situaţia fericită este când pe fundamente emoţionale,
fără legătură cu realitatea obiectivă, Eul
infantil te apreciază, stimează, respectă, admiră.
Ceea ce spui are valoare magică. Nu se va îndoi de
valabilitatea spuselor tale şi indiferent care este realitatea
faptică va lua drept adevăr tot ce-i transmiţi. La Eul
infantil, situaţia de apreciere profesională şi
personală a unui individ vine pe criteriile emoţionale şi
in acest caz credibilitatea unui mesaj este totală şi
imediată. Părerile altora despre persoana apreciată nu
au relevanţă, mesajul acestui om nu este verificat, nu este
comparat cu realitatea faptică. Persoanele care stau la limita
cercului lui de influenţă au şanse mai mari să
primească aprecieri emoţionale pozitive gratuite decât
cei cu care are contacte regulate. Dacă mesajul unui individ
relativ străin are mari şanse să fie imediat
valorizat, mesajul persoanelor cu care Eul infantil are relaţii
personale şi profesionale constante va fi lovit de dezinteres,
îndoială, nulitate. În contradicţie şocantă
cu aprecierile pozitive neverificate ale mesajelor favoriţilor
emoţionali, tu va trebui să lupţi şi să
dovedeşti că ceea ce spui are importanţă şi
valoare. Eul infantil îţi va verifica scrupuls fiecare
afirmaţie şi va cere expertize suplimentare pentru a-ţi
accepta opinia. Concluzia este că ceea ce spui va avea o valoare
doar dacă vei fi un favorit emoţional. Şi acest lucru
are mai mari şanse să se întâmple dacă nu
faci parte din cercul lui regulat de cunoscuţi. Păstrând
distanţa faţă de Eul infantil, evitând
implicarea în relaţii apropiate, îţi creezi
premisele pentru elementara apreciere umană şi
profesională.
4.
Oamenii cu Eu infantil sunt posedaţi de complexul puterii.
Pentru ei puterea este un drog şi o iluzie pentru care se vor
lupta toată viaţa. Ei ridică la nivel personal orice
dispută profesională. Lipsa de atenţie şi
apreciere pentru poziţia deţinută sau pentru proiectul
lor sunt considerate afronturi şi jicniri personale care nu sunt
uşor uitate. O strategie bună de relaţionare cu un Eu
infantil este să-i acorzi acestuia iluzia puterii şi să
te abţii în a-i comenta negativ deciziile. Acordă-i
atenţie, fă-l să se simtă important, întrebă-l
dacă poate să te ajute, înveţe, îndrume.
Cere-i părerea, bagă-l în seamă, întreabă-l
dacă faci bine ce faci, dacă nu cumva ştie el o altă
soluţie. Transmite-i prin tot ce faci că în cadrul
firmei este considerat o persoană importantă, că ştie
multe, are putere, că pentru tine el este omul pe care te bazezi
în realizarea sarcinilor profesionale. Sub nici o formă
nu-ţi arăta dezaprecierea şi desconsiderarea faţă
de deciziile şi proiectele lui profesionale. De obicei acestea
sunt aberaţii manageriale, dar spune-i că sunt interesante
şi că le vei acorda atenţia cuvenită. Lasă
timpul să lucreze şi de la sine, prin acţiunea pieţei
şi a organizaţiei, aceste proiecte vor fi îngropate.
Dacă trebuie totuşi să te implici, fă acest
lucru, dar fără a-ţi uita activităţile de
bază. Deşi proiectele se poate uneori să fie viabile,
ele tot îngropate vor ajunge, datorită lipsei de resurse
acordate şi neânţelegerii aspectelor profunde care
ţin de mersul domeniului de activitate. Toate aceste semne de
atenţie faţă de persoana lui vor produce miracole.
Agresiunea emoţională nu va fi îndreptată asupra
ta şi stilul de relaţionare tensionat va fi evitat. Dându-i
Eului infantil iluzia puterii şi a competenţei profesionale
eviţi să-ţi faci inutil un duşman resentimentar,
care consideră la nivel personal realităţile
profesionale şi nu uită nici un afront, oricât de mic
ar fi el.
5.
Când cunoşti pe cineva pentru prima dată, ar fi bine
ca în scurt timp să-ţi dai seama dacă ai sau nu
de-a face cu o personalitate infantilă. Şi asta deoarece o
data începută, o relaţie personală cu un Eu
infantil nu este uşor de terminat. Fie că-i eşti
partener de vicii, fie că este depedent afectiv de tine, fie nu
acceptă să-şi piardă „proprietatea“,
va face tot posibilul pentru a nu pleca de lângă el. O
relaţie personală cu un Eu infantil este practic o capcană
în care, o dată intrat, cu greu mai reuşeşti să
scapi. Identifică din timp personalităţile cu Eu
infantil şi adoptă faţă de ei o politicoasă
atitudine de rezervă.
6.
Stilul şi personalitatea unui om, defectele şi atuurile
sale îşi pun pecetea asupra activităţilor pe
care un om le coordonează. Această situaţie este cu
atât mai valabilă în cazul Eului infantil. Datorită
deficienţelor de reprezentare a realităţii, firma
Eului infantil este condusă de acesta prin indicaţii
pripite, puse fanatic în practică de către
linguşitorii care-l înconjoară. Firma Eului infantil
se remarcă negativ în special la capitolul deficienţelor
de marketing şi înţelegere a pieţei, a
resurselor umane şi promovării oamenilor capabili, a
optimizării costurilor firmei la nivelul costurilor de
menţinere pe piaţă.
Slabiciunile infantilului se reflectă în ocaziile de
piaţă pierdute, în ratarea unor oportunităţi
şi în incapacitatea generală de a avea o atitudine
corespunzătoare mediului economic. Timorarea personală va
duce la lipsa contactelor sociale şi de business şi la
izolarea firmei în cadrul familiei profesionale în care
activează. Multe din aspectele negative menţionate se pot
ameliora prin instituirea unor proceduri organizaţionale
permanente care să treacă peste deficienţele umane. În
acest mod, activităţi de bază în activitatea
unei firme nu vor mai fi la dispoziţia trecătoare a Eului
infantil şi a oportuniştilor care-l înconjoară.
Departamente dedicate pentru diferitele aspecte ale vieţii
economice vor aduce la nivelul de decizie informaţii esenţiale
care nu vor mai putea fi negate. Munca consilierilor de denigrare şi
atac al acelora care sunt cu picioarele pe pământ va lua
sfarşit. Toate acestea înseamnă într-adevăr
organizare, aşezare, inteligenţă sistemică, adică
activităţi puţin luate în seamă de către
un Eu infantil. Aceste lucruri pot ajunge însă realităţi
din exterior, prin copierea organizării la firmele unor
parteneri de afaceri, implementarea unor sisteme informatice
avansate, angajarea unor firme de consultanţă.
Informaţiile
capitolului 5:
Poţi
identifica rapid un egocentric cu un Eu infantil, prin câteva
trăsături potenţiale:
1. În mediul profesional văd urgenţe acolo unde poate fi
normalitate, sunt de o ambiţie, orgoliu şi capacitate de
muncă uneori înspăimântătoare, facând
tot ce se poate pentru a-şi depăşi condiţia şi
accede la poziţiile ierarhice superioare, sunt piedici de
netrecut în calea accesului la informaţie în
organizaţiile în care nu există implementată o
procedură de continuă schimbare, nu acceptă sfaturi,
sugestii, critică, falimentează firmele dacă nu au în
preajmă consilieri profesionişti, şi uneori sunt laşi,
în momente dificile pierzându-se şi doar privind cum
alţii rezolvă situaţia.
2. În relaţiile umane personale fac confuzia între
planul obiectiv şi cel personal, sunt distructivi şi
răzbunători, nevoile fundamentale sunt cele biologice şi
accentuat trebuinţele de putere ale Eului, sunt bipolari
pendulând între admiraţie şi dispreţ,
cheltuielile sunt făcute din motivaţie emoţională
şi nu economică sau tehnică şi le lipseşte
empatia, calitatea umană de bază pentru a înţelege
sufletul altui om.
3. În confruntarea cu un Eu infantil, în fazele iniţiale
poţi fi un învingător, dar pe termen lung vei fi un
învins. O confruntare cu un Eu infantil nu este o cursă de
viteză şi nici măcar un maraton. Premierea oficială
nu are nici o valoare. Chiar dacă tu te opreşti şi
crezi că trecând primul linia de Sosire cursa s-a
terminat, Eul infantil va continua să alerge atâta timp
cât va considera necesar, pentru a fi convins şi simţi
că de fapt el a învins.
4. Eul infantil este omul rupt de cauzele şi evoluţia
realităţii, este un străin pentru propria familie,
este inamicul numărul unu pentru propria afacere şi pigmeul
ideal pentru a impune şi experimenta utopii economice şi
sociale într-un context istoric dat.
|
|
