Inapoi Inteligenţă şi libertate
de Liviu Pleşca
Inainte

     Capitolul 5
     Din trăsăturile Eului infantil
    
    
     Informaţile din acest capitol sunt printre cele mai importante expuse în această carte şi reprezintă o încercare de organizare a unor experienţe profesionale personale directe şi indirecte care s-au derulat de-a lungul a zece ani de zile. Acestea nu presupun să înţelegi destinul, libertatea ori conştientizarea zonelor ascunse ale inconştientului, ci te învaţă care sunt reacţiile, atitudinile şi comportamentele economice ale unui tip de personalitate pe care îl întâlneşti destul de des în societate, dar nu ştii să îl identifici şi cazi în capcana comună a implicării şi relaţilor afective. În continuare mă voi referi la tipul de personalitate care este reprezentat de oamenii la care dezvoltarea Eului nu a depăşit nivelul infantil.
     Probabil deja te întrebi: ce înseamnă o personalitate cu un Eu infantil? Cum identifici un Eu infantil? Şi de ce să practic faţă de aceşti oameni o atitudine rezervată şi nu o sănătoasă implicare? Explicarea cauzelor profunde care duc la blocarea evoluţiei Eului si cantonarea lui in etapa infantilă nu o voi face in paginile care urmează; acest demers poate fi realizat daca vei citi cărţile teoretice de specialitate universitare sau scrise de practicieni. În acest sens recomand lucrările scrise de Speranţa Farca, Mielu Zlate, Vasile Dem. Zamfirescu, Sigmung Freud, CG Jung, Margaret Mahler, Otto Kernberg, Heinz Kohut, Stanislav Grof si alti pionieri ai psihologiei Eului.
     Eurile infantile sunt personalităţi complexe şi o cunoaştere sistematică a cauzelor profunde care generează aceasta retardare în evoluţia individului nu este posibilă fără apelul la psihanaliză şi experienţa clinică, dar pentru identificarea lor este suficient să cunoşti câteva din comportamentele posibile. Manifestările explicate în aceste capitol nu trebuie considerate ca fiind complete şi reale pentru orice individ cu Eu infantil. Sunt de fapt manifestări potenţiale şi selective pe care Eurile infantile le pot exprima, într-o măsură mai mare sau mai mică şi la nivele de intensitate diferită. De asemenea, nu orice persoana la care se sesizează un comportament ca cele descrise în acest capitol trebuie etichetată ca având un Eu infantil. Pentru o corectă identificare a unui Eu infantil este nevoie de timp şi de o înţelegere de asamblu a personalităţii şi comportamentelor unui om. Dacă un specialist poate identifica un Eu infantil în doar câteva minute, pentru cititorul nefamiliarizat cu tipologiile psihologiei recomand un minim de 6 luni de observare şi analiză înainte de a aprecia un om că are un Eu infantil. Şi chiar şi atunci, cu toată rezerva, nu trebuie să aibă loc etichetări dure şi izolări sociale, ci o adecvare a propriului comportament astfel încât relaţionarea cu Eul infantil să se desfaşoare în parametrii normalului. După ce vei citi acest capitol vei şti mai multe despre un Eu infantil, dar şi modalităţile în care acesta poate fi abordat, pentru a evita panoplia de aspecte negative pe care un Eu infantil le poate genera.
     În cadrul acestui capitol voi aborda tematica Eului infantil din punctul de vedere al segmentării vieţii unui om obişnuit: caracteristici şi comportamente generale, comportamentul în familie, societate, la începutul carierei şi pe drumul spre poziţia de leader, în topul ierarhiei, victima complexului puterii şi rolul său din punct de vedere al Sistemului. Rubrici separate vor fi dedicate identificării Eului infantil după expresia faciala şi modurilor optime de relaţionare cu acesta.
     Lista trăsăturilor comportamentale explicate mai jos este pe departe de a fi completa. Multe alte informaţii esenţiale despre Eul infantil nu se regăsesc aici şi în special cele privitoare la comportamentul acestuia în mediul economic. Din păcate pentru cei implicaţi în mediul de afaceri şi care intră în contact cu un Eu infantil, informaţiile şi descrierile psihologilor autohtoni se concentrează la analiza şi descrierea acestuia în mediul familial şi social. Psihologii şi specialiştii în resurse umane, cei care luptă în tranşeele vieţii economice, ar putea avea un cuvânt de spus în această privinţă. Se cunosc foarte bine care sunt modurile de reacţie şi comportament ale Eului infantil în diversele sale etape de viaţă şi efectele acţiunilor sale asupra celor din jur. Nu se acordă încă suficientă atenţie asupra comportamentului economic al Eului infantil, în drumul său imperturbabil spre putere. Cei care acţionează în domeniul economic nu cunosc cum se comporta un Eu infantil aflat pe treptele inferioare ale unei organizaţii economice, care este stilul lui de abordare în tentativa de ocupare a poziţiilor superioare şi ce decizii manageriale poate lua un Eu infantil. Cum poate evolua o entitate economica condusa de un Eu infantil? Care sunt şansele de supravieţuire şi progres a unei organizaţii conduse de un Eu infantil? Care sunt oamenii care vor fi apreciaţi de Eul infantil şi câtă putere au cei din eşalonul doi de conducere în firma acestuia? Care sunt şansele de promovare şi continuitate pentru ceilalţi angajaţi, alţii decât cei agreaţi de Eul infantil? Ce înseamnă puterea pentru un Eu infantil? La aceste întrebări şi la multe altele privind rolul Eului infantil într-o structură economică am încercat să răspund în principal în paginile acestui capitol, care trebuie considerat doar un început de drum, în tentativa de a aduce la lumină condiţionări psihice care pot limita sau bloca eficienţa unei activităţi economice.
    
     Introducere în analiza Eului infantil
     1. O caracteristica esenţială a multor Euri infantile este că sunt egocentrici: sunt persoane care se percep pe sine ca fiind centrul lumii. Totul începe şi se sfârşeşte cu ei. Această percepţie şi interpretare subiectivă a vieţii este sursa unor convingeri, tendinţe şi reacţii aparent disparate, dar care puse cap la cap îţi pot permite să înţelegi fragmente din realitatea vieţii lor, să-i identifici din timp şi să adopţi atitudinea potrivită, după caz. Consecinţa acestui mod subiectiv de a percepe realitatea este că Eul infantil exprimă în actele lui vizibilele trebuinţe ale Eului, in special urgenţa şi nevoile de putere cu derivatele ei, cum sunt nevoile complementare de posesiune şi control. Privindu-se pe sine drept centrul universului, este ceva normal să creadă că acest univers îi aparţine lui şi numai lui. Consecinţa directă a nevoii de a controla, pe lângă faptul că devine enervant şi frustrant cu indicaţiile, ordinele şi verificările, face să nu accepte nimic din ceea ce vine de la persoanele pe care le consideră a fi în proprietatea lui. De la membrii familiei şi de la oamenii inferiori lor ca valoare exprimată în bani, funcţii etc, Eul infantil nu acceptă păreri, opinii, sfaturi, sugestii, chiar dacă ele sunt îndreptăţite. Iar respingerea indicaţiilor lui o va considera drept o respingere personală, care-i va provoca reacţii emoţionale violente. În încercarea de a-ţi face auzit punctul de vedere, vei fi repezit cu brutalitate şi impoliteţe. Ascultarea altor puncte de vedere le este o practică necunoscută. La ei totul se face rapid, expeditiv, impulsiv. Arta persuasiunii se opreşte la ameninţări fizice şi verbale, şantaj pe faţă, ameninţări, înjurături şi urlete. Iar când acestea nu produc rezultate, este depăşit şi blocat.
     2. O altă caracteristică stabilă a personalităţilor cu un Eu infantil este dată de nevoile pe care le au. Pe lângă elementarele nevoi biologice, esenţiale sunt trebuinţele de securitate, emoţionale şi într-o manieră accentuată trebuinţele Eului. Infantilii sunt foarte ambiţioşi şi orgolioşi, dornici de putere, funcţii, bani şi recunoaştere socială. Prin structuri ierarhice se luptă să ajungă în poziţie superioară. Stările inferioare în care trebuie să asculte de alţii nu le convin şi nu le suportă. În toate structurile ierarhice: instituţii, firme, organizaţii, presiunea exercitată de Eurile infantile asupra vârfului piramidei, a funcţiilor de conducere este enormă. Deşi aspectele materiale sunt foarte importante pentru un Eu infantil şi motivaţia bănească pare principală, aceste trebuinţe nu sunt „pure“, ci derivate din nevoile de securitate si ale Eului. Cheltuielile mari ale Eului infantil, investiţiile majore şi costisitoare nu răspund unor nevoi şi lipsuri reale, ci sunt de fapt expresia trebuinţelor emoţionale, de securitate şi ale Eului.
     3. O trasătură importantă după care poţi identifica uşor un Eu infantil este modul cum îşi cheltuieşte banii. O tendinţă este că ei vor să aibă de-a face doar cu vârfurile ierarhice: director, vicepreşedinte, şef de departament. În comportamentul economic ei se simt frustraţi să aibă de-a face cu simpli vânzători. Imediat găsesc motivul pentru a se declara nesatisfăcuţi de prestaţia vânzătorului şi cer zgomotos să discute cu şeful, cu superiorul. Prin ameninţări şi presiune, clienţii „infantili“ sunt intimidanţi pentru vânzătorii mai slabi din fire.
     Marile cheltuieli sunt emoţionale, impulsive şi ostentative. Prin decizii repezite, ei reacţionează favorabil la acele bunuri care le vor scoate în evidenţă statutul social, originea, banii şi funcţia deţinută. Nu-şi cheltuiesc banii pe nevoi reale şi priorităţi planificate, ci impulsiv, pentru ca să impresioneze, să atragă atenţia, să iasă în evidenţă, să fie cei mai buni şi să-şi asigure securitatea. Cu ocazia acestor cheltuieli, sunt generoşi, vor să facă impresie şi lasă bacşişuri grase celor care i-au servit. Dacă eşti un vânzător abil, Eul infantil va ajunge să cumpere de la tine bunuri pe care nu le dorea şi de care nu avea neapărată nevoie. Dar dacă un telefon, o maşină, o casă sau o garderobă sunt „mai“ decât ale rivalului, atunci bunurile vor fi cumpărate. Nu mai spun de cazul în care un coleg sau prieten (perceput de infantil ca un rival) aflat pe aceeaşi poziţie economică sau socială îşi cumpără haine, vacanţe, bijuterii, o maşină, casă, etc „mai“ decât ale lui. Situaţia de inferioritate economică este psihologic inacceptabilă pentru Eul infantil şi în cel mai scurt timp acesta va reacţiona imediat la achiziţiile cunoscutului prin achiziţii cel puţin egale în efect social, importanţă şi cost. Nu contează că noile cheltuieli nu corespund unor nevoi reale sau că-i depăşesc posibilităţile financiare. Eul infantil se va împrumuta, va realoca bani iniţiali dedicaţi altor destinaţii sau îşi va vinde bunul deţinut. Nu contează cât costă bunurile şi serviciile nou achiziţionate. Satisfacţia de a se simţi egal sau superior rivalului justifică cheltuiala făcută. Dacă eşti cunoscutul, amicul, prietenul sau partenerul de afaceri a unui Eu infantil, vei avea mereu neplacuta surpriză să descoperi ca acesta şi-a cumpărat bunuri şi servicii identice cu noile tale achiziţii, sau peste, în termeni de cost, extravaganţă, efect social. Vei fi un om informat daca vei reusi sa vezi că în spatele achiziţiilor importante ale Eului infantil nu stau considerente care ţin de nevoi reale, necesitate sau utilitate, ci considerente psihologice, date de nevoile Eului. Vei privi cu alţi ochi pe un Eu infantil care-şi dezechilibrează balanţele financiare personale şi ale firmei şi se împrumută exagerat pentru a fi în rând cu lumea în care trăieşte sau peste colegii şi partenerii de afaceri.
     Opus largheţii cu care au loc cheltuielile emoţionale, pentru cheltuielile curente şi absolut necesare, infantilii sunt foarte zgârciţi. Vor face scandal pentru un mic rest de bani neprimit, la scumpiri şi la micile diferenţe de preţ înregistrate la diferiţi vânzători. Un preţ mai mare a unui bun sau serviciu comparativ cu altul similar este considerat o insultă personală şi Eul infantil va parcurge magazin după magazin pentru a gasi cel mai ieftin ori economic produs.
     4. O informaţie pragmatică cu privire la identificarea unui Eu infantil îţi descrie comportamente şi atitudini de viaţă laşe pe care acesta le aplică la nivele şi intensităţi diferite.
     La un prim nivel există laşitatea perversă şi vindicativă. Adică un Eu infantil pus într-o situaţie conflictuală cu o altă persoană sau firmă, instituţie, deşi în sinea lui ştie că nu are dreptate, nu se exprimă în sensul unei deschideri care să ducă la un rezultat pozitiv ci neagă şi tace, ţine în el, îţi vânează luni şi ani greşelile, pentru ca în momentul inevitabil al propriei slăbiciuni să te pună la pământ, fără nici cea mai mică întrebare în ceea ce priveşte utilitatea şi consecinţele actelor sale.
     La al doilea nivel există şi o altă formă de laşitate, mult mai gravă decât micile răzbunări prosteşti. Mă refer aici la laşitatea existenţială, care apare în momentul în care Eul infantil este aproape total rupt de realitate, când ştie că în viaţă nu a realizat mai nimic, apercepţia negativă descrie scenarii depresive şi proiecţiile agresivităţii creează o lume care nu are alt rost decât sa-l persecute şi distrugă. În aceste momente în care simte că efectiv se duce la fund şi că-şi va pierde orice autocontrol asupra propriei vieţi, Eul infantil va căuta febril să se agaţe de cineva, dar nu pentru a se ridica şi reveni ci pentru a-l trage după el în jos. Cu cât are el mai puţin de pierdut şi nu a făcut mai nimic în viaţă, cu atât se va agăţa de cineva care are perspectivă şi un sens de realizat. Printr-un parteneriat comercial eşuat, printr-o căsnicie ratată, printr-un rol de părinte greşit practicat, prin relaţii cu o firmă, colegi de servici sau rude, toate aceste relaţii sunt tot atâtea ocazii laşe şi vindicative pentru Eul infantil de a trage la fund împreună cu el pe altcineva care are cât mai multe de pierdut. Îţi arată el ce poate! Te învaţă el minte ce se întâmplă dacă nu ai avut grijă de el şi nu ai mai dorit să continui relaţia. Şi într-adevăr, pe măsura inteligenţei care nu-i lipseşte şi uneori a urii care-i arde sufletul, Eul infantil reuşeşte să tragă după el pe panta dezastrului şi ruinei oameni cu perspective promiţătoare în viaţă, dar care la un moment dat au avut ghinionul să aibă o formă de contact sau relaţie cu el. Modalităţile favorite de a realiza acest lucru sunt variate şi limita este dată doar imaginaţia Eului infantil: ameninţări verble şi fizice, procese nesfârşite civile, comerciale şi penale în care solicită daune uriaşe, campanii de telefoane, graffiti, răpiri de persoane apropiate, hărţuirea membrilor familiei, vandalizarea proprietăţilor, campanii denigratoare în mass-media, trimiterea obsedantă de petiţii şi memorii la organizaţii şi fundaţii care pot să-ţi afecteze imaginea şi statutul social şi profesional, afectarea pe orice cale şi de orice natură a intereselor tale personale şi comerciale.
     O variantă mai dură a dorinţei Eului infantil de a se duce la fund trăgând pe cineva odată cu el apare în cazul în care vrea să-şi încheie socotelile cu viaţa, dar nu are curajul să o facă singur şi are nevoie ca ultimul brânci în lumea de dincolo să i-l dai tu, care binenţeles că va trebui să dai socoteală pentru „ajutorul“ acordat. Este vorba de vechea laşitate care face ca Eul infantil să te provoace în orice formă posibilă, în speranţa că îţi va provoca o cădere nervoasă în timpul căreia el va deveni victima nevinovată. De fapt, pentru orice Eu infantil, perspectiva de a o termina cu acestă lume este latentă, continuă şi sinuoasă, contribuind la un moment dat la disperarea şi renunţarea la luptă cu problemele vieţii şi foarte grav, la infiltrarea acestei concepţii fanatice, distructive, indiferente şi disperate în toate atitudinile, comportamentele şi acţiunile zilnice pe care le face.
     Pe un alt nivel vei găsi laşitatea Eului infantil care nu recunoaşte niciodată că a greşit vreodată cu ceva. Energia negativă introiectată cu ocazia acceptării responsabilităţii unui eveniment nedorit nu este acceptată de un Eu infantil, ca o măsură vitală pentru susţinerea normalităţii psihice. Tocmai datorită faptului că nucleul personalităţii nu s-a format şi consolidat suficient, un Eu infantil nu este biologic capabil să suporte şi să susţină şi să introiecteze o critică, mustrare sau oprobiu public. Mai mult, dă-i unui Eu infantil un sfat, o sugestie, o idee productivă, şi singurul rezultat concret pe care-l vei obţine va fi că te vei alege cu un duşman. Un Eu infantil nu va recunoaşte niciodată că a greşit şi va nega cu fermitate orice formă de implicare într-un eveniment nedorit produs. Această negare poate depăşi simplul stadiu al minciunii de care este conştient că o susţine fals şi artificial. Eul infantil în condiţionarea lui psihologică de a nu introiecta într-un Eu slab format critici şi comentarii, va merge până la a-şi modifica percepţia şi memoria asupra unui eveniment şi va ajunge să creadă cu tărie că nu are nimic de-a face cu situaţia incriminată. Doar într-un ungher al conştiinţei, de obicei cât mai neaccesat, Eul infantil mai păstrează varianta conformă cu realitatea. Într-atât este Eul infantil capabil să falsifice realitatea, că după un timp nici el nu mai ştie exact cum a fost, dacă varianta corectă este cea pe care o susţine neclintit sau cea ascunsă ca printr-un vis în conştiinţă. Chiar dacă pare incredibil, am fost pus nu o dată în situaţia de a primi cu titlu de acuzaţie de la un Eu infantil încărcătura de vină economică sau socială care în mod real îi aparţinea, deoarece acesta realmente nu mai ştia seara ce gafe făcuse dimineaţa. Existenţa martorilor care-i spuneau contrariul şi a ridicolului acuzelor nu aveau nici o influenţă şi era ferm convins că el nu are cum greşi. Iar dacă într-adevăr nu este nici o urmă de îndoială şi toată lumea ştie adevărul, Eul infantil abandonează corabia, bagă capul în nisip, nu răspunde la telefoane sau mesaje, nu comunică, nu se implică, ci aşteaptă speriat ca alţii să se agite şi să scoată din foc castanele arse în locul lui. Iar după ce greul a trecut, în ciuda impresiei proaste pe care a făcut-o se comportă normal, exact la fel ca înainte, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
     5. O altă informaţie despre Eul infantil te învaţă despre rezultatul probabil al confruntării tale directe cu un om neevoluat din punct de vedere psihic, cum este Eul infantil: vei pierde. Dacă vei avea o confruntare fizică, emoţională, comercială, juridică, etc cu un Eu infantil te atenţionez că trebuie să te pregăteşti pentru ceea ce poate fi mai rău, nu pentru o luptă, ci pentru un război de uzură de lungă durată.
     Din start îţi spun că „lupta“ o vei va da în două etape. Mai întâi va fi cea legală, oficială, acceptată, civilizată, în care vei avea un adversar motivat emoţional de ambiţie, orgoliu, agesivitate, complex de inferioritate, ură şi care psihologic nu poate accepta să piardă, să nu aibă dreptate, să nu aibă ultiml cuvânt. Gândirea şi situaţia comună a acceptului unei înfrângeri ca un lucru normal în viaţă nu o acceptă. Deşi miza poate că este infimă, determinările psihice o transformă în mintea Eului infantil într-un dat de viaţă şi de moarte. Vei fi uimit să vezi ce energie, resurse şi determinare alocă un Eu infantil pentru o cauză nesemnificativă material, social sau relaţional, cum o ridică în slăvi şi face din a te contra un aspect fundamental al vieţii lui. Este o disproporţie enormă între ce aruncă în joc Eul infantil pentru a lupta şi miza care este în joc. Deci daca tu vei trata această luptă la modul realist, încadrată într-un context al progresului şi depăşirii momentelor dificile, iar Eul infantil se va lupta la modul total, ca pentru viaţa lui, premisele motivaţionale nu-ţi sunt favorabile.
     Dar în ciuda diferenţei de abordare a „luptei“ civilizate, să spunem că ai câştigat confruntarea cu Eul infantil. Decizia s-a luat, hârtiile au fost făcute, cunoscuţii şi-au spus cuvântul. Binenţeles că te pregăteşti să deschizi şampania, nu-i aşa? Nu te grăbi, deoarece tocmai te-ai angajat într-un lung război, care din punctual de vedere al Eului infantil va dura ani şi ani de zile. Dacă pentru tine totul s-a terminat, nu la fel este şi pentru Eul infantil. Precum explozia nucleară bazată pe fisiunea nucleului de uraniu, enegia negativă introiectată într-un Eu infantil va duce la fisurarea acestuia şi generarea unei cantităţi uriaşe de energie negativă (agresivitate, ciudă, ură, resentiment, etc). Această energie negativă generată de Eul infantil se exprimă fie imediat prin agresiuni fizice nuanţate şi potenţate de autodistrucţie şi laşitate existenţială, fie printr-o hotărâtă şi terminatoare atitudine de monitorizare şi urmărire pe termen lung a evoluţiei şi activităţilor tale, şi la momentul potrivit, printr-o crâncenă răzbunare. Practic niciodată Eul infantil nu te va uita şi te va urmări ani şi ani până când va avea ocazia să se răzbune, fie la modul direct fizic, fie material, relaţional, social ori comercial. Deci chiar dacă social, oficial şi legal câştigi diferendul, prin consecinţele relaţiilor afectate, prin costurile materiale continui, prin pătarea numelui şi reputaţiei în societate şi prin pericolul agresivităţii necontrolate, confruntarea cu un Eu infantil nu va avea decât rezultate negative. În lupta cu un Eu infantil deşi pe termen scurt aparent învingi, în realitate pe termen lung ai mari şanse să pierzi. Pentru tine implicarea, energia, banii, timpul şi nervii pe care-i vei cheltui în decursul anilor de luptă cu un Eu infantile nu se justifică sub nici o formă comparativ cu originea disensiunilor şi a câştigului estimat. Dacă tu gândeşti clasic, că dintr-o confruntare cineva câştigă şi cineva pierde şi că într-o zi totul se termină, Eu infantil este psihologic condiţionat să nu piardă şi de aceea va continua lupta într-o formă sau alta până când el va fi câştigător sau ambii pierzanţi. Acest statut de învingător nu-l va declara nimeni, dar va fi în mod subiectiv simţit şi înţeles de către Eul infantil.
     Pentru Eul infantil care este motivat emoţional, toate eforturile se justifică şi trebuie făcute. De aceea aceşti oameni sunt şi preferaţi de Sistem pentru a ocupa poziţii cheie în angrenajul economic, administrativ ori social. Bucăţica de Sistem care le este dată în grijă este păzită cu sălbăticie şi dacă te încumeţi să intri pe teritoriul lor şi să-i deranjezi vei ieşi de acolo şifonat, cu nervii la pământ, obosit şi uzat fizic şi psihic, cu banii irosiţi şi speriat de uriaşa energie negativă pe care ai provocat-o.
    
     Comportamentul Eului infantil în familie
     1. O caracteristică stabilă a Eului infantil este că pe termen scurt devin distructivi iar pe termen lung răzbunători şi resentimentari. El aruncă, rupe, distruge, în cursul unor crize produse cu regularitate. Eul infantil nu se defulează, descarcă, nu se eliberează de nemulţumirile sufleteşti permanent, ci le acumulează, până când ajunge să se descarce puternic, total şi violent. Explodează în adevărate crize de isterie care frizează nebunia. Fondul emoţional instabil contribuie din plin la declanşarea acestor crize. Sufletul Eului infantil este dominat de insecuritate, nesiguranţă, teamă, emotivitate. Teama se transformă în timp în agresivitate latentă şi o parte din această agresivitate se eliberează pe calea atitudinii dominatoare, iar o altă parte se eliberează în crize de isterie. Şi ca orice timid, pe fondul emotivităţii, Eul infantil beneficiază de o mobilizare energetică rapidă care este folosită imediat la momentul prezent. Excesul energetic, agresivitatea şi nemulţumirile acumulate transformă Eul infantil în doar câteva minute din om calm şi raţional în semianimale fără raţiune şi înfrânare. În acest timp poate lovi, arunca, distruge bunurile, totul acompaniat de ameninţări, blesteme şi înjurături. În aceste momente de eliberare violentă a tensiunilor acumulate, de obicei faci una dintre cele mai mari greşeli posibile care priveşte relaţia ta cu un Eu infantil. Şi anume adopţi atitudinea de pasivitate. Mai ales în relaţia în doi, pentru a face relaţia să meargă, adopţi o atitudine pasivă care poate merge până la umilinţă. Îi dai dreptate, reprimându-ţi nemulţumirile şi frustrările justificate. Şi tot la fel de des Eul infantil este complet fals în acuzaţiile aduse ori în nemulţumirile pe care le are, dovedind o periculoasă rupere de realitate. În timpul acestor crize, a-i spune în faţă adevărul echivalează cu a-l distruge psihic şi a rupe relaţia, indiferent de statutul ei. Faptul că ai tăcut şi n-ai spus nimic, deşi în tine frustrarea fierbe, că te-ai abţinut eroic să nu-i arunci în faţă cuvinte grele duce la liniştirea situaţiei. Dar răul de-abia începe. Eul infantil nu ştie ce se petrece în tine, nu cunoaşte realitatea faptelor şi nu percepe corect care este problema iar cedările tale îi întăresc convingerea că are dreptate şi că modul lui de a reacţiona este perfect justificat. Rezultatul acestei convingeri false este că la următoarea izbucnire nu va mai fi deloc reţinut, manifestându-se până la limita extremă a agresivităţii lui fizice şi verbale. Consecinţele pentru tine pot fi deosebit de grave. Deci soluţia la crizele Eului infantil nu este tăcerea şi pasivitatea cum ai făcut până acum, ci o atitudine curajoasă de a-i explica în timp că percepţia şi judecata lui nu sunt conforme cu realitatea. Chiar dacă nu va fi convins de adevărul spuselor tale, cel puţin îi alimenezi îndoielile cu privire la justeţea compartamentului lui, cu efectul că pe viitor se va reţine în a-şi exprima liber şi fără reţineri agresivitatea şi nemulţumirea. Creează-ţi un spaţiu de protecţie fizică şi emoţională, apără-l cu demnitate şi curaj şi vei observa ca Eul infantil nu ţi-l va încalca.
     2. Altă informaţie importantă se referă la dependenţa Eului infantil de suportul informaţional şi emoţional de care are nevoie din partea altor persoane care să-l ghideze prin viaţă. Eul infantil este cel mai influenţabil, naiv şi mai uşor de manipulat om din câţi pot exista. Datorită faptului că dezvoltarea normală a Eului s-a oprit la un stadiu incipient de dezvoltare, acest om nu este capabil să înţeleagă complexitatea vieţii, toate aspectele şi nuanţele care o compun. Carenţe fundamentale de percepţie, reprezentare şi înţelegere a semenilor, mediului de afaceri, social şi politic îl fac foarte vulnerabili la orice mesaj exterior care îi spune cum este realitatea. Deoarece este psihic handicapat să nu aibă contact direct cu realitatea, ci prin intermediul reprezentărilor şi apercepţiilor infantile, Eul infantil are lăsat un spaţiu liber între fiinţa lui şi mediul exterior care este la discreţia mesajelor celor pe care-i apreciază. Dar pe cât de deschis şi receptiv este el la mesajele persoanelor şi instituţiilor apreciate, pe atât de închis şi rigid este faţă de mesajele celor pe care-i consideră a fi în proprietatea lui ca de exemplu: membrii propriei familii, subordonaţii, toţi cei inferiori lui ca statut social şi nivel economic.
     În general un Eu infantil nu are sprijinul familiei. Şi după cum se comportă în sânul familiei, ai zice că nici nu are nevoie să-l aibă. Deoarece membrii familiei sunt consideraţi proprietate privată şi mediul familial îl consideră ca fiind câmpul lui de luptă pentru nevoile de putere, ambiţia şi resentimentul familial, Eul infantil nu se complică să comunice cu familia lui. Că este copil, adolescent sau adult, familia este bună doar pentru satisfacerea nevoilor primare şi pentru a-şi duce luptele imaginare ale sentimentului inferiorităţii. Deciziile le ia de unul singur, sfaturile le primeşte de la străini. Această autoînstrăinare de mediul emoţional protector al familiei va crea premizele unui deficit emoţional constant, a dezvoltării sentimentelor de teamă, nesiguranţă şi insecuritate, a construirii de prietenii şi relaţii extra-familiale foarte durabile şi îndrăgostiri fulgerătoare pasionale deosebit de puternice de posibilii parteneri de viaţă. Când are o problemă de rezolvat Eul infantil nu cere ajutorul şi sfatul familiei, ci al prietenilor şi al străinilor. Şi dacă vine acasă cu idei împrumutate şi crede în ele, este înflăcărat, le susţine şi promovează, respinderea acestora din partea familiei va echivala cu o jicnire teribilă, va provoca certuri interminabile şi deziluzie de ambele părţi. Pe cât de uşor aderă Eul infantil la orice prostie emisă de un prieten pe care el îl stimează şi apreciază, pe atât de greu, dacă nu imposibil, va fi să renunţe la ideile sale pentru motivele şi explicaţiile venite de la familia pe care-o desconsideră. Mai degrabă se ajunge la scandaluri interminabile şi la deteriorarea gravă a relaţiilor în familie decât să accepte Eul infantil argumentele familiale care nu coincid cu ce a auzit el pe stradă. Este un lucru definitoriu pentru Eul inantil că acesta în loc să discute problemele casei în sânul familiei, le va discuta în grup cu prietenii sau colegii. Pentru Eul infantil nu există casă şi secret familial. Toate problemele care ţin de familia şi casa sa le va dezbate în exterior, cu alţii, după ce mai întâi a primit sfatul şi îndrumarea mediocrităţilor pe care-i consideră somităţi. Nici măcar membrii familiei sale nu vor şti ce gândeşte şi ce vrea să facă în urma deciziilor luate în grupul social. Nu le va cere sfatul şi nici măcar părerea pentru ce vrea el să facă; familia are doar un rol decorator şi este suficient ca membrii ei să fie informaţi sumar de ceea ce a decis, şi de voie-nevoie să le accepte întocmai.
    
     Comportamente ale Eului infantil în societate
     1. Cea mai mare pierdere a Eului infantil în patrimoniul nevoilor sociale este perturbarea dimensiunii afective a personalităţii. Principalul efect este că stările emoţionale nu mai ajung să se maturizeze în sentimente, ci rămân la stadiul de simple emoţii şi de obicei nu pozitive, ci negative: nesiguranţă, neîncredere, incertitudine, teamă, ceea ce îi potenţează nevoia, setea de putere şi derivatele lor. Complexitatea tuturor acestor frânturi afective, a acestor emoţii incipiente generează o emotivitate de fond aproape insesizabilă dar deloc de neglijat. Nu intru aici în detalii; procesul psihic de potenţare a nevoii de putere prin perturbarea funcţiei afective îl găseşti explicat pe larg în capitolul 4. Al doilea efect important este că Eul infantil este incapabil să acumuleze experienţă de viaţă. Experienţa de viaţă este o noţiune generală care îţi arată beneficiile de care ai parte ca urmare a implicării tale intelectuale şi afective în trecut în diverse acţiuni şi situaţii. Aceste beneficii rezultă din două componente interdepedente: o componentă informaţională, sub formă de idei, percepţii, reprezentări, concepte, simplificări, uzanţe, cunoaşterea oamenilor şi a problemelor, etc, şi o componentă afectivă, rezultată în urma tuturor trăirilor sufleteşti derulate pe parcursul acţiunilor.
     Experienţa de viaţă este sinteza şi imprimarea definitivă a informaţiilor provenite din participarea la interacţiunea socială, economică şi naturală în memorie (suflet), în condiţiile susţinerii acestui proces de către stările afective trăite. Capacitatea de a permite acestor trăiri să fie asociate cu informaţii este dată de funcţia afectivă, de afectivitate. Iar atunci când funcţia afectivă este dereglată, se întâmplă că poţi trece fizic şi psihic printr-o situaţie, dar dacă implicarea ta afectivă este redusă sau inexistentă, nu vei putea traduce participarea la acea situaţie într-o experienţă. Exact în această situaţie se află Eul infantil. Perturbarea afectivităţii face ca pe parcursul anilor să nu-şi rafineze gesturile şi să nu-şi schimbe comportamentul. Va face mereu şi mereu aceleaşi greşeli, permanent repezit şi impulsiv. Vei fi uimit să descoperi că experienţa de viaţă a unui egocentric de 40-50 ani rămas în stadiul de Eu infantil este la nivelul unui tânăr abia trecut la maturitate. Astfel se explică parţial şi indiferenţa lui la reacţiile protestatare ale anturajului, vizavi de stilul lui de a relaţiona cu ei. Pur şi simplu nu are trecute prin filtrul sufletului situaţiile pe care le-a parcurs şi nu poate obţine un câştig existenţial dintr-o experienţă neacoperită de trăiri sufleteşti mature.
     2. Altă caracteristică importantă a Eului infantil este bipolaritatea relaţiilor pe care le dezvoltă. În relaţiile cu apropiaţii are capacitatea de a exprima sentimente şi stări afective intermediare, dar în profunzimea sufletului fermentează două sentimente opuse: admiraţie şi dispreţ. Şi majoritatea oamenilor sunt devalorizaţi, ridiculizaţi, priviţi drept rivali într-o competiţie imaginară şi dispreţuiţi. De fapt, existenţa Eului infantil este o continuă luptă cu cei din jurul lor. Conştiinţa inferiorităţii lor îi face să se autoevalueze permanent, ceea ce implică şi o continuă comparaţie cu ceilalţi pentru a se asigura că ei sunt cei mai buni din toate punctele de vedere: profesional mai competenţi, un cont în bancă mai gras, au o casă mai mare, o maşină mai scumpă, haine mai la modă, etc. Eul infantil este permanent marcat de un complex de inferioritate. De aceea, doar un rezultat favorabil al comparaţiei cu alţii îi dă linişte şi siguranţă. O comparaţie nefavorabilă nu este acceptată deoarece sentimentul de inferioritate se întăreşte şi dezechilibrul psihic se măreşte. Nu va avea liniste şi somn până când, prin perfecţiune, ambiţie, muncă şi efort îşi va depăşi rivalul. De cele mai multe ori acest rival este fie cineva din cadrul familiei, fie un coleg de serviciu, fie oricine, oriunde, aflat pe acelaşi nivel material şi social. Interesant este faptul că persoana la care se raporteaza Eul infantil habar nu are că este evaluată, apreciată, analizată, desconsiderată, că este participantă într-o competiţie personală a orgoliului, mândriei şi ambiţiei. Prejudecăţile acţionează din plin. Nu contează valoarea umană, ci simbolurile exterioare: funcţia, hainele, maşina, banii etc. Acestea sunt valorile în jurul cărora îşi construieşte egocentricul percepţia semenilor.
     O structură psihică importantă a Eului infantil, care le denaturează percepţia semenilor este existenţa personei, ca rezultat al inflaţiei psihice. Termenul generic de inflaţie desemnează o creştere, o expandare, o dezvoltare artificială şi nedorită, care arată existenţa dezechilibrului unui fenomen, fie el monetar sau psihic. Inflaţia psihică este procesul de pierdere a identităţii şi individualităţii, egocentricul pierzându-se într-un rol social. El nu mai este doar un om care exercită atributele şi prerogativele unei funcţii; în şi prin acest om însuşi instituţia şi funcţiile există. Egocentricul se percepe pe sine şi pe ceilalţi prin prisma rolului social care trăieşte în el. Colegii de serviciu, membrii familiei, cunoscuţii, nu pot fi percepuţi şi apoi valorizaţi prin calităţile lor umane, ci prin simbolurile sociale pe care le expun: funcţii, roluri, demnităţi în stat. Dacă nu ai funcţia ori banii necesari pentru a te ridica la statutul social al Eului infantil, vei fi privit ca pe un nimeni şi dispreţuit. În ochii lui nu vei avea nici o valoare, nici nu vei exista. Dispreţul lor ataşat de persoana ta se asociază apoi de tot ceea ce faci sau spui. Dacă însă îi eşti superior în simboluri sociale, atunci vei fi admirat. Nu numai respectat şi privit cu bunăvoinţă, ci chiar admirat. Orice prostie ai spune, ea va fi acceptată fără urmă de simţ critic. În viaţa Eului infantil, părerile şi cunoştinţele celor pe care-i admiră sunt privite drept revelaţii. Fără nici cel mai elementar simţ critic cunoştinţele auzite sunt încorporate în sistemul informaţional personal şi împărtăşite apoi altora cu entuziasm. Chiar dacă-i dovedeşti Eului infantil că informaţiile lui sunt depăşite, convingerile îi rămân neştirbite. Vei trăi şi situaţii aparent de neânţeles: o soluţie dată de tine ca subordonat aflat pe un post ierarhic inferior egocentricului este aruncată coş, dar când aceeaşi soluţie este propusă de superiorul lui, ea va fi privită ca fiind utilă şi folositoare.
     3. Specific pentru comportamentul în societate al Eului infantil este lipsa empatiei. Nu poate înţelege sufletul apropiaţilor, nevoile, dorinţele, aspiraţiile şi problemele pe care le au. Preocuparea de a acorda atenţie celor din jurul lui le este de neînţeles. Ce rost ar avea o asemenea preocupare dacă trebuie să le controleze viaţa, să le dicteze ce să facă, cum să facă, ce să nu facă, să-i verifice şi să-i pedepsească. Empatia este o calitate umană care apare în cazul oamenilor naturali, neatinşi de falsuri existenţiale. Iar pentru Eul infantil, mereu atent la masca socială sub care să-şi ascundă slăbiciunile, empatia este o imposibilitate de la sine înţeleasă. Lipsa de respect şi interes pentru nevoile apropiaţilor, lipsa de înţelegere, controlul tiranic exercitat asupra acestora îl îndepărtează pe Eul infantil de legăturile afective care se stabilesc între membrii unui grup. În familie, la locul de muncă şi în relaţiile sociale trăieşte izolat. Nu este primit cu plăcere în micile grupuri şi în mijlocul colegilor şi nici simpatizat. Nemulţumirile, frustrările şi jignirile pe care le provoacă în sufletul apropiaţilor îi va determina pe aceştia să îl lipsească de importantul suport afectiv necesar oricărei fiinţe umane. Urmarea este că Eul infantil are un permanent deficit emoţional care se face simţit prin depedenţa sa de iubire, afecţiune, tandreţe, căldură sufletească. Aşa se face că dincolo de masca socială vei găsi o fiinţă foarte fragilă, hipersensibilă şi avidă de iubire. Această dependenţă de afecţiunea cuiva este singurul lui punct slab, dar este arhisuficient. Cred că ai văzut că atunci când Eul infantil pierde porţia de afecţiune de care depinde, toată viaţa lui este dată peste cap şi toate realizările lui atât de greu muncite se pierd. O dată cu lipsa de empatie apare şi tendinţa de a-i exploata pe ceilalţi, chiar şi pe cei de a căror afecţiune depinde, totul pus în slujba nesăţioaselor lui nevoi emoţionale. Datorită lipsei de respect şi desconsiderării, Eul infantil nu are scrupule în a te folosi sub toate formele posibile: material, financiar, dar mai ales emoţional. Îţi va folosi la maximum afectivitatea, lucrurile, banii şi priceperea pentru a-şi asigura standardul de viaţă dorit. Nimeni nu scapă: rudele, colegii, subalternii, cunoscuţii, toţi sunt folosiţi. Dar există şi un revers. Tendinţele parazitare şi de exploatare vor provoca nemulţumirea celor exploataţi şi îl vor îndepărta şi mai mult de orice formă de prietenie ori relaţie colegială.
    
     Eul infantil la începutul carierei şi pe drumul spre poziţiile de conducere
     1. Eu infantil este un element distructiv şi vindicativ în firmele în care organizarea lasă de dorit şi informaţiile cu privire la noile tendinţe şi direcţiile schimbării pe care firma trebuie să le facă sunt lăsate la latitudinea iniţiativelor personale. În firmele şi organizaţiile unde informaţiile privind necesitatea şi implementarea schimbărilor sunt colectate şi valorificate de un departament dedicat, într-un mod sistematic prin reguli, proceduri şi metodologie stabilite prin organigramă şi decizie managerială, Eul infantil nu va avea loc de mişcare. Deoarece orice sugestie de schimbare venită de la tine vizavi de o altă poziţie implică într-un mod sau altul o lipsă de competenţă şi dezinteres din partea celui care ocupă poziţia incriminată, rezultatul este întotdeauna o încordare a relaţiilor cu respectivul coleg de muncă, care în funcţie de calitatea managementului şi a organigramei se poate încheia în două moduri: implementarea schimbării cerute şi menţinerea unor relaţii bune de servici sau neaplicarea schimbărilor şi tensionarea relaţiilor umane. De exemplu, chiar dacă nu-i convine o sugestie obiectivă venită de la tine în ceea ce priveşte postul său, faptul că ideile sunt preluate de cineva însărcinat cu aceste situaţii, de la un nivel ierarhic superior, care le va analiza şi va lua măsurile cuvenite, face ca Eul infantil să nu aibă nimic de comentat sau reproşat. Dar dacă vei oferi astfel de sugestii, obiective şi strict legate de profesie, privitoare la atribuţiile postului ocupat de un Eu infantil şi la nivelul firmei nu există implementată o procedură de re-engineering (continuă re-inventare a firmei din interior), aceste idei obiective şi strict orientate profesional vor fi luate de către Eul infantil drept un afront personal, o jicnire, ofensă, insultă adresate direct persoanei lui şi nu mediului organizaţional, la care va răspunde într-o manieră dură, subiectivă şi răzbunătoare. Care crezi că este reacţia Eului infantil într-o astfel de situaţie? Crezi că va accepta şi-ţi va da dreptate, îmbrăţişând punctul tău de vedere care înseamnă schimbare? În nici un caz. Chiar dacă în sinea lui recunoaşte că ceea ce-i spui este corect, real, util şi folositor pentru firmă şi pentru el însuşi, oficial va protesta sau va trece cu vederea soluţiile oferite. Şi în acelaşi timp cu imobilismul şi ignorarea uneori sistematică a unor informaţii profesionale importante, în sufletul Eului infantil se adună ranchiuna, ura, dorinţa de răzbunare, de a ţi-o plăti înapoi cu vârf şi îndesat pentru curajul de a gândi mai mult decât el. Într-un mod ascuns şi pervers te va urmări în tot ceea ce faci şi te va vâna fără încetare până când îţi va găsi un păcat, o scăpare sau vină cât de mică. Şi în acel moment, denaturând şi interpretând faptele şi situaţia reală, egocentricul îşi va plăti poliţele restante. Nu contează că firma nu a beneficiat de informaţiile utile şi nici că se face de râs faţă de colectiv, pentru Eul infantil actele vindicative generate de comportamentele tale obiective, strict profesionale, sunt expresia unui principiu de viaţă pus în practică.
     2. Eul infantil este omul care crează urgenţe şi situaţii expeditive acolo unde nu este cazul. Aceste urgenţe sunt consecinţa nevoii de a fi în centrul atenţiei, de a capta atenţia şi interesul celor din jur, de a se face remarcat. Crearea superficială a situaţiilor tensionate şi urgente este efectul unui infantilism primar care-şi caută soluţiile de susţinere a Eului. Dacă are ceva de făcut, Eul infantil începe să se agite inutil în avans şi să ceară membrilor familiei, colegilor sau subordonaţilor atenţia lor totală şi imediată în rezolvarea unei situaţii care poate fi derulată şi într-un tempo normal. Nu contează că în momentul în care Eul infantil începe să se agite tu faci ceva, că eşti prins într-o activitate, că ai poate o discuţie personală sau telefonică cu altcineva, nu, în cel mai scurt timp trebuie să laşi totul deoparte, să te deconectezi de la ceea ce făceai şi să urmezi ajutorul solicitat sau indicaţiile date. Simpa amânare de a da curs cererii Eului infantil, ca să nu mai spun de un refuz, va fi considerată drept un afront personal care va fi ulterior răsplătit prin vânarea unei mici greşeli pe care inevitabil o vei face şi interpretarea acesteia într-o manieră vindicativă. Dar deşi la prima vedere modalitatea creării urgenţelor te poate duce la disperare, este bine să ştii că nici un Eu infantil nu este fericit de acest mod de a reacţiona la stimulii vieţii, cauzele profunde fiind dereglarea funcţiei afective în sensul predominării stărilor afctive primare, cu consecinţele dereglării mecanismului obţinerii energiei din partea organismului şi dereglarea modului în care se realizează percepţia realităţii exterioare.
     3. Eul infantil practică o agresiune emoţională permanentă faţă de membrii familiei şi de colegii de servici. Fie cu picătura, fie în cadrul unor crize de nervi, Eurile infantile sunt în relaţiile lor zilnice familiale şi profesionale oameni obositori, care îţi macină nervii. Ei produc un zgomot de fond continuu, obositor şi stresant pentru angajaţii unei firme, care ajung să înregistreze acest bruiaj emoţional în normalitatea cotidiană. Starea normală la muncă a Eului infantil este de nervozitate, irascibilitate, agresivitate emoţională. Sunt mai tot timpul furioşi, puşi pe ceartă, pe scandal, pregătiţi să ridice tonul şi să pună la punct un coleg. Această stare de continuă agresiune psihică are un efect de obosire şi intimidare al celor din jur şi este implicit un factor favorizant al urcării în ierarhia puterii. Aşa cum unii analişti au observat, sunt mai multe şanse ca un om care menţine o nervozitate de fond şi este mai tot timpul nemulţumit şi iritat să ajungă în poziţii de conducere, iar Eul infantil se potriveşte de minune acestei slăbiciuni organizaţionale. (trimitere la idee 14) În contrast cu brutalitatea emoţională şi cu stressul continuu generat în relaţiile colegiale cu cei de pe acelaşi palier de putere, Eul infantil este surprinzător de diplomat şi politicos în relaţiile cu şefii imediat superiori şi chiar linguşitor cu managerii de top. Deşi îi dispreţuieşte în aceeaşi măsură ca pe egalii lui, se va purta cu manuşi de catifea faţă de toţi cei aflaţi ierarhic deasupra, indiferent de calităţile umane şi profesionale ale persoanelor respective.
     4. Eul infantil duce în mediul lui de muncă adevărate războaie ale orgoliului, urii şi resentimentului cu cei pe care-i are în vizor. Este otravă curată pentru relaţiile profesionale şi umane care stau la baza desfăşurării activităţii unei firme. El aduce problemele de la firmă acasă şi de acasă la firmă. Deoarece acasă este mai mult absent, lăsând grija casei pe umerii partenerului conjugal, Eul infantil îşi trăieşte practic viaţa pe frontul profesional. Acolo îşi satisface nevoile sociale şi pe cele ale Eului, se agită, se implică, luptă, duce războaie personale, etc. Nevoile personale de putere sunt potenţate nevrotic de situaţia familială sau biologică şi de sentimentul acut de insecuritate (vezi compensarea deficitelor nevoilor inferioare prin accentuarea nevoilor de putere la Maslow). Eurile infantile sunt dictatori în faşă: ambiţioşi, orgolioşi, doritori de îmbogăţire rapidă şi bunăstare materială. Starea de insuficienţă materială nu este suportată, din considerente de degradare ale stimei de sine. Prin accederea la funcţii mai bine plătite, împrumuturi bancare, credite de consum sau încălcări ale legii, Eul infantil trebuie să ajungă în posesia acelei sume de bani şi a bunurilor/serviciilor care să-i dovedească sieşi şi celor din jur că are valoare, că este important.
     5. Eul infantil este creator de centre, de noduri de putere şi element activ de blocare a informaţiei vitale a organizaţiei economice. El luptă pentru ca fluxurile informaţionale importante să se concentreze în jurul poziţiei pe care o deţine. Chiar daca aceste fluxuri nu au nici o legătură cu fişa postului pe care o deţine sau cu competenţele sale reale umane şi profesionale, Eul infantil va lupta din răsputeri ca lui să-i revină responsabilităţi crescute. Minunându-şi şefii prin dorinţa de muncă, Eul infantil acaparează treptat-treptat zone de activitate care în mod normal aparţin altor persoane sau departamente. Cu preţul creşterii cantităţii de muncă asumate, Eul infantil reuşeşte să creeze în jurul postului său adevărate noduri informaţionale, intersecţii ale informaţiilor de tot felul, de natură să denatureze –via propria ogradă– informaţii curente dar şi esenţiale necesare bunei activităţi a firmei. Consecinţele benefice pentru el sunt pe toate planurile.
     Mai întâi Eul infantil devine indispensabil poziţiilor superioare în luarea deciziilor şi este foarte apreciat de şefi pentru activitatea depusă. Dar dacă şefii inconştienţi sunt fericiţi că au un astfel de om în firmă, situaţia este de fapt mai dificilă pentru ansamblul desfăşurării activităţilor. Denaturând informaţia de la traseul ei oficial, prevăzut în organigramă, Eul infantil sacrifică de fapt fluiditatea şi accesibilitatea acesteia de către alte persoane şi poziţii, determinând alţi angajaţi să facă activităţi suplimentare sau greşite. Canalele oficiale ale informaţiei sunt treptat înlocuite de cele neoficiale, personale. Deoarece informaţia care circulă în cadrul unei entităţi economice este pentru angajaţi sursă de putere şi siguranţă a postului deţinut, lupta pentru accesul la ea se va da în culise, pe holuri, în cadrul relaţiilor personale. Dar după ce a denaturat fluxul normal al informaţiei, Eul infantil mai face un pas, blocând accesul altor persoane la acele informaţii care i-ar putea aduce beneficii de putere şi recunoaştere. Informaţii esenţiale care ajung la Eul infantil nu mai trec de el, nu mai ajung în sectoarele care au poate nevoie disperată de ele. Oamenii se dau de pereţi în aflarea acestora, se agită, timp preţios este pierdut, fără să ştie că informaţia a fost blocată de Eul infantil, omul atât de apreciat pentru dăruirea în muncă. Consecinţele directe ale denaturărilor fluxurilor de informaţie şi ale blocării accesului la ea de către cei în nevoie sunt de obicei întârzieri în realizarea unor sarcini de servici curente sau deosebite de către alţi angajaţi, întârzieri în livrarea unor lucrări clienţilor beneficiari, pierderea unor oportunităţi majore de afaceri, afectarea pe termen lung a relaţiilor interne şi cu diverşi furnizori şi beneficiari. De obicei cauza blocării informaţiei nu este descoperită la nivelul Eului infantil şi răspunderea pentru consecinţele negative cade pe umerii celor care ar fi trebuit să aibă acces la informaţia pierdută pe drum. Oamenilor nevinovaţi li se ţine teorie, sunt ameninţaţi, penalizaţi, concediaţi.
     O variantă la blocarea informaţiei este aceea că oamenii cunosc faptul că informaţia necesară se află la Eul infantil. Începe astfel un perelinaj la acesta, care prin măguliri şi rugăminţi este determinat să-şi „ajute“ colegii de servici. Care binenţeles că trebuie să se simtă îndatoraţi pentru „serviciile“ prestate de infantil. Simpla cerere de livrare a informaţiei provoacă un adevărat scandal. Precum vânzătorilor orientali nu le poţi refuza plăcerea negocierii preţului, aşa la Eului infantil nu-i poţi refuza satisfacerea orgoliului şi sentimentului importanţei. Deţinerea informaţiilor duce la dependenţa celorlalţi angajaţi de Eul infantil, dar îi şi oferă acestuia ocazia de a critica şi ataca pe toţi cei care greşesc într-un fel sau altul. După ce adună în jur putere, Eul infantil se foloseşte de ea pentru a timora oamenii şi a-şi crea o imagine de zbir pe care este bine să-l asculţi. Binenţeles, trebuie să te simţi dator pentru „serviciile“ pe care Eul infantil ţi le face şi eşti aşteptat să ţi le plăteşti la momentul corespunzător, susţinându-l şi ajutându-l cu ocazia doborârii din funcţie a şefului ierarhic direct. Prin crearea unor false centre de putere în interiorul firmei, Eul infantil reuşeşte deci să dea lovitura: colegii trebuie să vină mereu cu rugăminţi şi să se teamă de el ca de Sfintele Moaşte, şefii sunt fericiţi că au un aşa angajat model iar complexele de putere personale sunt satisfăcute într-un mod mulţumitor. Singurii perzanţi din folosirea relaţiilor colegiale şi economice pentru optimizarea tendinţelor infantile personale sunt propria firmă şi partenerii acesteia. Prejudiciile şi nemulţumirile sunt însă puse în seama problemelor economice inerente, a mentalităţii generale, a trecutului, etc şi a angajaţilor delăsători care nu şi-au făcut datoria aşa cum trebuia. Viaţa mege înainte.
     6. Eul infantil este un factor natural de retardare informaţională şi organizatorică a firmei în care lucrează. Deoarece mediul economic specific unei industrii se schimbă cu paşi repezi, cu aceeaşi viteză trebuie să se adapteze la piaţă şi firmele jucătoare. Această nevoie de schimbare a firmei, de obicei de scădere a costurilor şi creştere a competitivităţii intră însă în conflict cu interesele personale ale Eului infantil, care-şi vede astfel poziţia deţinută ameninţată. Noile forme de organizare îi pot distruge poziţia atât de greu dobândită, nodurile informaţionale personale create. Muncă depusă cu atâta migală poate fi pierdută peste noapte. Consecinţa este că Eul infantil va lupta din toate puterile să menţină neschimbată situaţia existentă şi să bocheze accesul în firmă a oamenilor capabili pe care-i vede drept potenţiali concurenţi. Novicii fără experienţă sunt preferaţi, plantaţia este mare şi nevoia de sclavi nesăţioasă, profesioniştii însă sunt periculoşi şi trebuiesc îndepărtaţi. Vorba lui Caragiale, primesc schimbarea, dar concret să nu se schimbe nimica, eventual în punctele neesenţiale. Consecinţele neadaptării la piaţă şi la structura costurilor de existenţă şi profitabilitate pe care aceasta o impune vor duce pe termen mediu la pierderea competitivităţii firmei, a clienţilor şi ajungerea la poziţia de „în afara pieţii“. Falimentul se apropie vertiginos, concurenţa este nemiloasă, oamenii capabili pleacă la concurenţă, toate acestea nu au nici o relevanţă. Nu contează că firma se scufundă, poziţia personală deţinută este ţinută cu dinţii, până în ultima clipă. Eul infantil devine astfel un factor activ în falimentarea firmelor insuficient poziţionate pe piaţă şi pentru care lipsa de continuă adaptare la legile ei de existenţă echivalează cu falimentul.
     7. Specific Eurilor infantile este modul în care ei luptă pentru a urca în ierarhie. Nu sunt oameni care să aştepte să fi promovaţi. Pe scara care duce la ultimul etaj ei îşi fac loc cu coatele, folosindu-se de fundalul de nervozitate creat şi de imaginea excelentă creată cu prilejul denaturării informaţiei de la cursul ei normal. Ei „calcă pe cadavre“, blocând şi chiar distrugând carierele altora, mult mai profesionişti şi capabili. Plecarile oamenilor capabili la firmele concurente şi obţinerea unei poziţii de conducere peste nivelul uman şi profesional cerut sunt practici curente la firmele infestate cu Eurile infantile. De obicei cariera Eului infantil se construieşte cu preţul dislocării unor oameni valoroşi de pe traseul profesional nativ. În medie, sunt sacrificaţi şi eliminaţi profesional 3-5 colegi de muncă, oameni capabili şi devotaţi firmei, dar potenţiali concurenţi, pentru a face loc promovării unui Eu infantil.
     Deşi are o imagine de oameni devotaţi şi loiali, un Eu infantil va sacrifica întotdeauna interesele firmei pentru a accede la postul râvnit. Revenind la lupta pentru putere, pentru un Eu infantil este suficient să simtă că poziţia şefului său direct se clatină pentru a începe atacul asupra poziţiei acestuia. Cu mult timp înainte de a şti alţii pe canalele oficiale, Eul infantil simte când şeful direct îşi pierde din prestigiu, importanţă şi imagine în faţa conducerii de top. Imediat este accentuată comunicarea cu ultimul nivel de decizie. Oamenii „de sus“ sunt personal apreciaţi şi stimaţi, li se oferă informaţii blocate, li se comunică ce angajat capabil, ascultător şi disciplinat pot găsi în propria persoană. Din ascultători şi politicoşi faţă de şefii direcţi, în doar câteva zile Eurile infantile schimbă foaia, devenind obraznici, agitaţi, neascultători, abuzivi faţă de nişte oameni care realizează prea târziu ce viperă au ţinut la sân. Situaţia se repetă ori de câte ori este nevoie şi în scurt timp aceiaşi oameni de top care au promovat ierarhic pe cine nu trebuia, se vor găsi ei înşişi în postura de victime ale perversităţii şi dorinţei de putere ale Eului infantil.
     8. O tendinţă clasică a Eului infantil este interesul acestuia pentru activitatea profesională a altor colegi de serviciu aflaţi pe poziţii de egalitate. Tendinţele de putere sunt deja vizibile şi cu greu reprimate. Într-un mod vizibil care atrage neplăcut atenţia oamenilor din firmă, deşi nu este sarcina lui să verifice şi urmărească activităţile altor posturi, deşi nimeni nu-i cere să facă astfel de activităţi, Eul infantil te verifică, urmăreşte, critică, informează că iar ai greşit, că iar nu ai dat atenţie la ce spune el, că iar este necesară intervenţia lui generoasă pentru a te scoate din impas. Infantilul trebuie să ştie tot: ce au făcut colegii pe ziua în curs, unde se află fiecare la un moment dat, unde a plecat X, de ce întârzie la servici colegul Y, de ce pauza de masă este aşa lungă la Z, etc. Îţi urmăreşte inclusiv ritmul, rapiditatea şi eficienţa în care sarcinile sunt îndeplinite. Şi toate acestea sunt raportate, într-un mod sau altul, oficial sau neoficial, conducerii executive şi şefilor direcţi. Să fii coleg de serviciu cu un Eu infantil te pune implicit în poziţia de vânat. Este o vânătoare continuă şi fără şansă a tuturor greşelilor tale de către un vânător care nu iartă şi care găseşte o reală plăcere în a afla probleme şi greşeli şi în a informa cu privire la ele pe şefii răspunzători. Această vânătoare a greşelilor personale este amplificată de micile vendete personale ale Eului infantil care ţine blocate informaţii importante. Deşi cunoaşte că ai nevoie de o anumită informaţie, dacă nu eşti omul care să-i dai mereu atenţie şi să-l linguşeşti, accesul la ea îţi va fi blocat. Ulterior Eul infantil va aştepta răbdăor să te loveşti de problema care se putea rezolva cu informaţia pe care ţi-a ascuns-o. Blocajul creat va fi folosit de Eul infantil în scop personal, în scopul de a te discredita şi de a-ţi atrage atenţia că nu este bine să-l neglijezi emoţional. În organizaţiile care nu au puse la punct proceduri interne corespunzătoare, Eul infantil este un om apreciat de şefi şi conducere. Relaţiile personale între Eul infantil şi superiori sunt excelente şi comunicarea are loc pe canalele neoficiale. Informările directe vizează toate aspectele obeservate şi in special compromiterea oamenilor pe care-i consideră inamici personali.
    
Inapoi Inteligenţă şi libertate
de Liviu Pleşca
Inainte
© cartea.info, 2005     Toate drepturile apartin autorului      ISBN 973-87137-7-3