|
|||
|
9. Bolile ORL 9.1 - Rinite 9.2 - Otite 9.3 - Amigdalite 9.1. Rinitele Sunt inflamaţii ale mucoasei nazale, manifestate prin strănuturi repetate, senzaţie de înfundare a nasului, secreţii, la început apoase, apoi muco-purulente, dureri de cap şi febră uşoară. Netratate, rinitele se pot complica în sinuzite, otite, faringite, laringite. Ele cedează, de obicei, cu dezinfectante uşoare, dar se pot croniciza, fie datorită unor forme acute netratate, fie datorită unor boli cronice ale organismului. Fitoterapie Infuzia de busuioc - preparată dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă fierbinte, are calităţi decongestive şi calmante ale aparatului respirator. Se beau două căni pe zi, dimineaţa şi seara. Florile de soc - conţin un ulei esenţial, care le dă mirosul plăcut, zahăr, mucilagii şi colină. Ceaiul are proprietatea de a provoca o transpiraţie abundentă, fiind recomandat în cazul rinitelor. Se prepară din două linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită. Se servesc câte 3-4 căni pe zi. Se pot face şi inhalaţii, de două ori pe zi. Ceaiul din flori de tei - contribuie la vindecarea răcelilor, mai ales când sunt însoţite de febră, şi are acţiune liniştitoare în bolile oto-rino-laringologice. Se face o infuzie din două linguriţe de plantă la o cană cu apă, se îndulceşte cu miere şi se beau 2-3 căni pe zi. Extern, poate fi folosit la inhalaţii. Se prepară infuzia (neîndulcită), uşor călduţă, şi se pune într-o farfurie adâncă. Introduceţi nasul în farfurie şi inhalaţi lichidul până ajunge în gură. Apoi ceaiul se aruncă. Spălăturile cu infuzie de tei dezinfectează nasul şi grăbesc vindecarea. Decoctul din fructe de măceş - preparat din două linguri de fructe zdrobite la o jumătate de litru de apă şi fiert timp de 10 minute are proprietăţi de inhibare a secreţiei rino-faringiale, datorită aportului de vitamina C. Decoctul de rizomi de pir - are acţiune antimicrobiană şi un puternic efect antitermic. Se beau 3 căni pe zi, din infuzie sau decoct, preparat cu o linguriţă de plantă mărunţită la o cană cu apă. Ceaiul de scorţişoară şi cuişoare - are acţiune antivirotică. Se fierbe o linguriţă din plantele aromatice la o cană cu apă, timp de cinci minute. Se lasă 5 minute, apoi se strecoară şi se îndulceşte. Se consumă o cană pe zi, cu înghiţituri mici. Aromoterapie Uleiul volatil de cedru - este antiseptic, antiinflamator, analgezic, de aceea este recomandat în rinite. Se administrează intern 1-2 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, în ceai sau pe un cub de zahăr. Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte, comprese la nivelul nasului cu 10 picături în 100 ml de apă călduţă. Se pot pune lămpi odorante cu 3-5 picături în 50 ml de apă. Apiterapie Miere cu apă distilată - se prepară o soluţie din cantităţi egale de miere şi apă distilată. Se amestecă bine, până la fluidizarea conţinutului. Se îmbibă în soluţie tampoane cu vată, care apoi se introduc, pentru 5 minute, în nas. După o oră se produce o secreţie abundentă a mucoaselor nazale. Se poate repeta procedura de două ori pe zi. Inhalaţii cu miere - se foloseşte un ceainic închis ermetic. Dispozitivul de turnare al vasului se prelungeşte cu un tub de plastic, la capătul căruia se pune un muştiuc de sticlă sau de plastic. În ceainic se pune o jumătate de cană de apă şi, apoi, se pune la fiert. Când apa începe să fiarbă, adăugaţi două linguriţe de miere şi începeţi să inspiraţi vaporii prin muştiucul ataşat tubului de plastic. Faceţi inhalaţii timp de 15 minute, de preferat seara, înainte de culcare.
9.2. Otita Este procesul inflamator localizat la urechea externă sau la otita medie şi se manifestă cu dureri cu senzaţie de zvâcnituri, scăderea auzului, febră, frisoane, stare generală proastă. După câteva zile timpanul se perforează şi se scurge puroiul. Apoi durerea scade sau dispare, auzul revine la normal şi perforaţia timpanului se cicatrizează. Otita trebuie tratată de medicii specialişti, dar durerile acute se pot atenua şi prin proceduri casnice. Apiterapie Se introduce în ureche o meşă de tifon îmbibată în soluţie alcoolică de propolis 30 la sută. Se lasă timp de 5-10 minute, de preferat seara, înainte de culcare. Aromoterapie Uleiul volatil de eucalipt - are acţiune antiinfecţioasă, este analgezic, antiinflamator, antispastic. Este indicat în afecţiuni ORL amigdalite, rinofaringite, laringite, otite, sinuzite. Se administrează intern, câte 2-3 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, ceai sau pe un cub de zahăr. Extern se fac inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte), se pun comprese cu 10 picături în 100 ml de apă călduţă sau lămpi odorante cu 3-5 picături în 50 ml de apă.
9.3. Amigdalita Este inflamaţia mucoasei faringiene în totalitatea ei, inclusiv a ţesutului limfatic care constituie amigdalele. Bolnavii se plâng de jenă la înghiţit, senzaţii de înţepături şi căldură, uscăciune a gurii. Debutul este brusc, cu febră mare şi frisoane. Este indicată o alimentaţie uşoară, bogată în lichide (ceaiuri, sucuri de fructe). Nu se dau alimente zgrumţuroase, tari, care pot irita şi mai mult amigdalele şi mucoasele faringelui. Fitoterapie Ceaiul din flori de muşeţel - este un puternic antiseptic, bactericid, antiinflamator şi anestezic. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la o cană cu apă. Se poate face şi gargară. Salvia - are acţiune antiseptică şi bacteriostatică, datorită conţinutului de ulei eteric şi tanin. Se prepară o infuzie din o linguriţă de frunze mărunţite la 100 ml de apă. Se pot bea 3 căni pe zi. Se foloseşte o infuzie mai concentrată cu salvie, muşeţel şi capsule de mac pentru gargară. Cerenţelul - conţine mult tanin şi uleiuri volatile, având acţiune antiseptică, dezinfectantă şi calmantă. Se prepară decoct din rădăcină de cerenţel, două linguriţe de rădăcină la o cană cu apă, fiert timp de 30 de minute. Se face gargară, de trei ori pe zi. Aromoterapie Uleiul volatil de busuioc - este antispastic, antiinflamator, analgezic, mucolitic, antiinfecţios, tonic general şi este indicat în tratarea afecţiunilor respiratorii, în special a amigdalitelor, dar este şi un bun întăritor după episoade infecţioase. Se administrează intern, 2-4 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, ceai sau pe un cub de zahăr. Durata tratamentului va fi de cel mult trei săptămâni. Administrarea internă este contraindicată la copii.
|
|||
| © cartea.info, 2004 |
