|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Mierea si sanatatea de Vlad T. Popescu Folosita ca aliment timp de mii de ani, mierea si-a dovedit din plin calitatile terapeutice si nu exista cultura īn care sa nu fi aparut vorbe de duh legate de tineretea vesnica pe care ea o ofera consumatorilor ei. Īn plus, mierea este doar o parte a unui complex de produse ale stupului, terapiile ancestrale folosind pe larg si polenul, propolisul, ceara, laptisorul de matca, veninul, pentru mentinerea sanatatii. Avertisment Persoanele bolnave de diabet NU vor consuma miere si produse din miere decāt sub īndrumarea medicului! Copiii sub un an NU vor consuma miere! Mierea poate fi o sursa potentiala de spori de Clostridium botulinum, care nu afecteaza tinerii si adultii cu o microflora intestinala normala, dar care poate declansa botulismul infantil la unii copii sub un an. Mierea si celelalte produse ale stupului De ce este mierea atāt de bogata īn principii curative? Pentru ca este esenta lumii vegetale! Se spunea "sa curga lapte si miere". Laptele, sa nu uitam, este produsul complex destinat dezvoltarii organismului mamiferelor si aliment unic pentru primul stadiu de viata al acestora. Īn mod asemanator, mierea provine din zaharul natural acumulat de plante pentru a forma fructul. Amāndoua vin astfel din grija lumii animale sau vegetale pentru perpetuarea speciei, sunt sustinute de acest instinct fundamental al vietii si, consumāndu-le, beneficiem de grija īntregii naturi pentru descendentii ei. Plantele absorb prin radacinile lor apa din sol, īn fapt o solutie de nitrati, fosfati, carbonati, apoi aceasta "seva" este supusa īn frunze procesului de fotosinteza, rezultānd hidrati de carbon, zaharoza. Īn perioada de īnflorire, zaharurile care constituie nectarul sunt secretate de glandele aflate īn flori. Elaborarea nectarului are loc īn momentul īn care se deschid sacii cu polen, insectele īn general si albinele īn special participānd la polenizarea plantelor atunci cānd trec din floare īn floare adunānd nectarul. Adus īn stup īn gusa albinelor culegatoare, nectarul este o solutie suprasaturata de zaharoza, maltoza, melitoza si alte polizaharide. Albinele prelucratoare transforma aceste polizaharide īn monozaharide printr-un proces de hidrolizare, rezultānd mierea cruda, care mai contine īnca procente mari de apa. Invertaza secretata de glandele faringiene actioneaza asupra mierii cānd aceasta este trecuta din gusa īn gusa, apa este eliminata si rezulta mierea coapta. Din continutul mierii ne putem face si o idee preliminara asupra calitatii ei curative. Zaharurile cele mai īnsemnate din miere sunt glucoza (28-37%), fructoza (37-39%), zaharoza (0,5-1,3%), maltoza (5-11%). Cānd glucoza depaseste cantitativ fructoza, mierea este mai putin dulce si cristalizeaza usor. O serie de acizi organici, precum acidul formic, se afla si ei īn componenta mierii, dāndu-i acesteia un caracter usor acid. Datorita continutului de acid citric si malic, mierea florala este superioara celei de mana. Acesti acizi asigura buna pastrare a mierii, avānd caracter bactericid. Substantele minerale sunt si ele prezente īn miere, īn proportii ce depind de plantele din care a fost extras nectarul si de solul pe care acestea traiau. Bor, mangan, nichel, litiu, potasiu, fosfor, staniu, cupru, dar si oligoelemente ca bariu, beriliu, vanadiu, germaniu. Īn special mierea de mana este bogata īn minerale. Numeroase vitamine sunt si ele prezente īn miere. B1 - tiamina, B2 - riboflavina, B5 - niacina, acidul pantotenic, B6 - piridozina, B12, dar si vitaminele A, c, D si acidul folic. Īn mierea florala, provenind din glandele faringiene si salivare ale albinelor dar si din nectarul multor plante medicinale, sunt prezente substante active biologic, antibiotice. Aroma mierii este datorata aminoacizilor din nectar. Mierea de mana Seva anumitor plante este folosita de insectele din familia Afidelor, care retin din ea substantele azotoase si elimina substantele zaharoase. Afidele traiesc pe numeroase specii de plante, dar mai ales pe conifere. Albinele ling zaharurile eliminate de pe frunzele populate de aceste insecte. Culoarea īnchisa a mierii de mana se datoreaza concentratiei ridicate de substante minerale, care īi confera si o mai mare vāscozitate. Pastrarea mierii Dupa extragere, mierea este fluida, dar, cu timpul, īn masa ei īncepe un proces de cristalizare. Este gresit sa refuzam mierea zaharisita banuind ca este īndoita cu zahar. Singura care trebuie sa ramāna fluida un timp īndelungat este mierea de salcām. Antibioticele sunt extrem de sensibile la lumina soarelui, de aceea mierea trebuie pastrata īn vase īnchise si la adapost de lumina. De aceea nu este bine sa cumparam miere care a stat mult timp īn soare, pe marginea soselei. Īncalzirea mierii favorizeaza de altfel si aparitia hidroximetilfurfurolului, care depreciaza mierea. Datorita aciditatii ei, īn contact cu tabla de zinc sau de fier, mierea formeaza compusi toxici, deci nu este bine sa fie pastrata īn astfel de recipienti. Polenul Graunciorii de polen sunt celule sexuale masculine, organul de reproducere mascul al plantelor superioare. Un rol deosebit īn compozitia polenului īl au enzimele care accelereaza si regleaza procesele vitale. Polenul este astfel cel mai important element de crestere pentru albine, dar si pentru refacerea tesuturilor uzate. Este adus īn stup tot de culegatoare, la ore la care umiditatea atmosferica este ceva mai crescuta, dimineata si spre seara. Dupa culoare, ne putem da seama de planta din care provine: albastrui de la nalba, rosu de la par, piersic, castan, galben-auriu de la alun si papadie, mov de la coriandru, negru de la mac, cenusiu de la soia, galben deschis de la floarea soarelui. Nu trebuie sa ne mire ca polenul pus īn vānzare este multicolor, deoarece albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, asa cum fac cu mierea, ci prefera diversitatea. Polenul este alcatuit din proteine, aminoacizi liberi, acizi grasi, vitamine, microelemente, hidrati de carbon, vitamine si antibiotice. Pentru albine, polenul mai vechi de un an este mai putin eficient, au observat prisacarii, deci si pentru om ar fi bine sa fie consumat polen proaspat. Pastura Polenul disponibil, neconsumat īn stare proaspata, este depozitat si sufera transformarea īn pastura, fiind supus unei fermentatii lactice. Propolisul Secretat mai ales de mugurii plopului, dar si de cires, prun, brad, piersic, castan, pin, propolisul este si el cules de un numar restrāns de albine culegatoare. Rasinos, cleios, insolubil īn apa, dar usor solubil īn alcool, colorat de la galben la verde īnchis, dar si rosiatic si chiar negru, este cules mai ales īn lunile august si septembrie. Albinele īl prelucreaza cu ajutorul poleinei, īnvelisul graunciorului de polen, care este regurgitata īn amestec cu saliva īncarcata de antibiotice, care sunt astfel īncorporate īn propolis. Continānd numeroase antibiotice, este folosit de albine pentru īndepartarea din stup a agentilor patogeni. Substantele balsamice continute, aldehidele aromatice si uleiurile eterice, sunt degajate si purifica atmosfera din stup. Efecte constatate: - antimicrobian (distruge bacteriile si virusii) - antiparazitar (anihileaza Giardia si Trichomonas) - antiinflamator, cicatrizant si regenerant - antioxidant - antitumoral si radioprotector - imunomodulator (stimuleaza producerea de anticorpi, crescānd rezistenta corpului la boli) - bronhodilatator (permitānd eliminarea secretiilor), de unde eficacitatea īn tratarea afectiunilor respiratorii, astm, bronsita, stari gripale Laptisorul de matca Laptisorul este produsul unor glande ale albinelor doici si este destinat hranirii larvelor īn primele trei zile, indiferent de casta din care fac parte, si constituie hrana matcii pe tot parcursul vietii acesteia. Laptisorul este un derivat al polenului ingerat. Īn compozitia lui intra proteine, lipide, vitamine, antibiotice, hidrati de carbon si acizi nucleici. Avānd un rol determinant īn metabolismul larvelor si īn sustinerea efortului matcii, laptisorul de matca poate fi considerat cel mai hranitor produs al stupului. Veninul Destinat dusmanilor stupului, contine substante neurotoxice si corozive, ca acidul fosforic, acid formic, histidina, fosfataza D cu rol de hemolizant si melitina, care produce inflamarea tesutului īn care a fost injectat veninul. Prin definitie, veninul este o substanta toxica, cu efect nociv. Īn doze terapeutice, acelasi venin poate avea efecte benefice, mai ales ca antiinflamator, motiv pentru care este folosit īn tratamentul reumatismului. Ceara Albinele construiesc din ceara celulele fagurilor, īn care sunt adapostite larvele sau rezervele de miere. Ceara este produsa de glande abdominale īn pelicule translucide, incolore. Cu ajutorul picioarelor posterioare, aceste pelicule sunt desprinse, aduse īn gura pentru a fi mestecate, apoi lipite pentru a alcatui celule perfecte ale fagurilor. Ceara nu este, deci, un produs de origine vegetala, ci o secretie a albinei. Este utilizata pentru diverse tratamente cosmetice. Mierea ca factor terapeutic Mierea a fost mentionata ca medicament īnca din cele mai vechi timpuri. Biblia, Coranul, Talmudul contin si ele referinta de acest gen. Īn majoritatea cazurilor, era administrata ca panaceu universal, de la tratamentele īmpotriva calvitiei, la solutii contraceptive si īngrijirea plagilor. Efectul era sporit prin includerea de plante si seminte de plante medicinale. Mierea este si azi o prezenta īn medicina populara, fiind utilizata pentru tratarea afectiunilor cailor respiratorii superioare, pentru ulcerele pielii, pentru afectiuni gastrice. La īnceputul secolului XX, oamenii de stiinta au īnceput sa analizeze efectul antimicrobial. Introducerea pe scara larga a antibioticelor a facut sa scada o vreme interesul fata de proprietatile curative ale mierii. Īn ultimele decenii, o data cu cresterea interesului fata de medicina alternativa, naturista, si īn fata succesului evident al tratamentului cu miere si produse derivate, studiile au continuat. Hipocrate (460-357 ī.Hr.) - īngrijirea ranilor Celsius (cca. 25 d.Hr.) - laxativ, tratarea diareelor, a racelilor si a bolilor de ochi Grecia si Roma antica - antiseptic pentru rani si ulcere ale pielii Aristotel (384-322 ī.Hr.) - boli de ochi si rani Dioscorides (cca. 50 d.Hr.) - ulcere, arsuri de piele, inflamatii ale gātului China antica - abcese, calvitie, rani inflamate, conjuctivite, infectii ale cailor respiratorii Activitatea antimicrobiala Oxidarea enzimatica a glucozei este principalul factor antimicrobian. Alti factori sunt mediul acid, continutul redus de proteine, vāscozitatea care limiteaza dizolvarea oxigenului si continutul redus de apa. Continutul redus de apa nu ofera conditii bune pentru dezvoltarea bacteriilor. Aciditatea inhiba factorii patogeni. Prezenta crescuta a ionilor metalici, a acidului ascorbic si a catalazei reduce activitatea antimicrobiala. A fost demonstrat stiintific efectul asupra Escheridia coli si Staphyloccocus aureus, dar si asupra altor bacterii gram pozitive sau gram negative:
Ulcere, gastrite, diaree Utilizarea mierii ca tratament pentru ulcere si gastrite vine din traditia populara. Descoperirea rolului Helicobacter pylori īn ulcer i-a condus pe cercetatori la explicarea efectului terapeutic prin efectul antibacterian. De asemenea, mierea protejeaza mucoasa gastrica prin stimularea fluxului sanguin, prin efectul antiinflamator si prin stimularea cresterii celulelor epiteliale. Īn plus, ca si glucoza, mierea ajuta absorbtia sodiului si a apei. Candidoze Infectia vaginala provocata de Candida albicans poate fi tratata cu ajutorul mierii, efectul acesteia fiind comparabil cu al antimicoticelor din farmacii. Se utilizeaza distilatul de miere. Micoze Micozele sunt datorate ciupercilor dermafite (Deuteromycontina), sunt extrem de comune dar foarte greu de tratat. De cele mai multe ori, ele se asociaza cu infectii bacteriene. Proprietatile antimicrobiene ale mierii au efect asupra ambelor infectii. Probleme oftalmologice Conjunctivitele si cheratitele, arsurile, sunt sensibile la tratamentul cu miere. Tratarea ranilor Ranile beneficiaza atāt de efectul antimicrobial cāt si de suportul oferit de miere pentru refacerea tesuturilor. Nu se trateaza cu miere ranile asociate varicelor.
Pentru tratarea ranilor utilizati miere de provenienta controlata, pastrata īn conditii optime. Mierea trebuie sa fie īn contact direct cu rana. Cel mai bine este ca mierea sa fie aplicata pe un suport de pansament antiaderent cu ochiuri suficient de mari ca sa permita trecerea mierii. Pansamentele trebuie schimbate des deoarece mierea va fi spalata de exudatul din rana. Arsuri Prin vāscozitatea ei, mierea protejeaza arsurile de infectii, sterilizeaza ranile si grabeste vindecarea. Se utilizeaza miere neprocesata, nediluata. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| © cartea.info, 2004 |
