|
|||
|
America a copiat legea engleză. De fapt, am copiat şi îmbunătăţit legea engleză a copyright-ului. Constituţia noastră a făcut clar scopul „proprietăţii intelectuale“, cu limitări expres concepute pentru a întări dorinţa englezilor de a nu permite apariţia editorilor atotputernici. Puterea garantată Congresului de a stabili „proprietatea intelectuală“ este, cel puţin, ciudată. Articolul I, secţiunea 8, aticolul 8 din Constituţie stipulează că: „Congresul are puterea de a promova progresul ştiinţelor şi al artelor utile acordând pentru un timp limitat autorilor şi inventatorilor drepturile exclusive asupra scrierilor şi descoperirilor acestora.“ Putem numi asta Clauza Progresului, pentru a sublinia un lucru ce nu este explicit. Nu se spune că Congresul are puterea de a garanta „drepturile proprietăţii intelectuale“. Se spune că Congresul are puterea de a promova progresul. Scopul este acordarea puterii într-un interes public, nu este cel de a recompensa autorii. Clauza Progresului limitează în mod explicit termenul pentru copyright. Aşa cum am văzut în capitolul 6, englezii au limitat termenul pentru ca o mână de oameni să nu deţină un control disproporţionat asupra publicării. Probabil că şi ei au avut un scop similar. În plus, legiuitorul nostru a specificat că copyright-ul aparţine „autorului“. Redactarea Clauzei Progresului reflectă ceva despre Constituţie în general. Pentru a evita problemele, legiuitorul a imaginat o structură. Pentru a preveni concentrarea puterii editorilor, a propus o structură ce ţine copyright-ul în afara editurilor şi-i dă un termen scurt. Pentru a preveni concentrarea puterii bisericeşti, ei au interzis guvernului federal să întemeieze o biserică. Pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile guvernului federal, ei au realizat structura puterilor statului, incluzând aici senatul, cu membri aleşi, ca şi un colegiu electoral, de asemenea ales, pentru desemnarea preşedintelui. În fiecare dintre aceste cazuri, structura clădită controla echilibrul în cadru constituţional, prevenind concentrarea puterii, inevitabilă altfel. Mă îndoiesc că ei ar fi recunoscut normele pe care le numim azi copyright. Scopul acestei normări este dincolo de ce luau ei în consideraţie. Pentru a înţelege ce au propus ei, trebuie să punem copyright-ul în context: trebuie să vedem cum s-a schimbat în cei 210 ani de când s-a pus prima cărămidă. Unele schimbări au venit din lege, altele din schimbările tehnologice şi altele din cauza schimbărilor tehnologice ce ar fi permis concentrarea puterii pe piaţă. În termenii modelului nostru, totul a pornit aşa: ![]() Şi s-a terminat aşa: ![]() Lăsaţi-mă să explic cum. |
|||
|
|||
| Creative Commons license. Lawrence Lessig, "Some Rights Reserved". Traducere de www.cartea.info |