Partea a II-a
Scena a IX-a
Mihai se uita la televizor. Sa afla in garsonierea lui.
ANDRADA: Adu-mi si mie un prosop mare, te rog!
MIHAI: Stai putin, printesa!
Mihai
se ridica, ia un prosop din dulap si se indreapta spre baie. Este
filmat apoi din interiorul baii cum intra. Andrada
apare dupa draperie. I se vede capul, bratul drept si sanul deasupra
caruia e o alunita.
Scena a X-a
Urmeaza ca un flash aminitrile lui Mihai. Imaginea
este neclara, se misca. O masa lunga la care stau mai multe persoane.
Interiorul seamana cu un teatru din care s-au scos scaunele si s-au
pus mese cu scaune de restaurant. Cazino Victoria. Atmosfera incinsa,
se vorbeste tare, se fumeaza mult. Pe masa platouri pe jumatate goale
surprinse de camera care trece parca plutind peste masa. Sticle
multe, pahare.
Diverse voci:
– In zece ani nu te-ai schimbat deloc. Poate parul... Dar iti sta bine!
Faza cu Iosefini Junior a fost, insa, de
prost gust.
–
Eu
n-am prins poanta! Am ajuns mai tarziu!
–
Juniorul
a spus ca poate fura orice de la oricine si a ales-o pe Geta.
–
Si
ce i-a furat?
–
Chilotii!
–
Nu
e adevarat, nu erau ai mei!
–
Zi
ca pentru cateva secunde nu ai crezut ca asa este?
–
Sa-i
fi vazut fata cand i-a dat inapoi!
–
Haide
ma, lamuriti-ma si pe mine cum a fost!
–
Ei,
Iosefini a scos o pereche de chiloti asemanatori cu ai Getei! Mi-a
venit ideea cand am dansat cu ea. I s-a ridicat putin bluza si i s-a
vazut in lateral. Mai greu a fost sa gasesc unii asemanatori!
Albastri, Geto!
–
Ce
nesuferit poti fi! Si cand te gandesti ca mi-a placut de tine din
anul intai.
–
Serios?
N-am stiut! Poate nu-I timpul trecut sa
recuperam!
–
Cum
oi fi ajuns tu psihiatru? Niciodata nu
te-ai uitat in jurul tau! Si la femei.
–
Bai,
unde-i Suleiman? (O voce de barbat)
–
Nu
stiu, era pe aici, incerca sangele Domnului!
–
Cum,
bea?
–
Bea,
mai! S-a insurat cu o moldoveanca si s-a facut crestin!
–
Si
cum il cheama acum?
–
Vasile!
Si mai trebuie sa nasca si nevasta-sa! Cum o fi un arab moldovean?
MIHAI:
Suleiman! Vasile! Vino aici! Ce faci ma, ai inebunit? intreaba
Mihai
SULEIMAN:
De ge? Ge am facut?
MIHAI:
Ba, tu nici acum nu ai invatat sa vorbesti romaneste? De cand esti
aici?
SULEIMAN:
De jabtijbe ani! Sunt mai roman decat tine!
MIHAI:
Te-ai insurat?
SULEIMAN:
Da’ ge, sa stau singur gug?
MIHAI:
Si ai trecut la crestinism? Asa in loc de patru neveste nu ai decat
una! E bine?
SULEIMAN:
E bine! Greu gu batru neveste! Bani multi drebuie, copii, haine,
mangare. Greu.
MIHAI:
Cred ca de fapt nu puteai face fata la patru femei odata. Ba,
de-abia faci fata la una!
SULEIMAN:
Eu arab. Pot fage zege femei odata. Arabii mai buni barbati decat
romanii, asa zige femeile romene!
MIHAI:
Du-te, bai, ai uitat ca in anul intai iti era frica sa pui mana pe
vreo fata?
SULEIMAN:
Eh, la noi nu e voie daca nu maritat!
O
VOCE: Voua va plac barbatii si camilele. Spune un altul
SULEIMAN:
Geee? Ne arunca de pe munte in brabastie!
MIHAI:
Si cum ai devenit crestin?
SULEIMAN:
Blagut la mine fata. Frumos, fund dzadze. Eu vrut casatorit. Barintii
nu vrut ca eu nu crestin!
MIHAI:
Te-ai botezat?
SULEIMAN:
Da!
MIHAI:
Ai avut loc in cristelnita?
SULEIMAN:
Ge e aia?
MIHAI:
Oala aia in care se baga copiii in apa.
SULEIMAN:
Eu nu avut loc! Boba pus aba la mine in gap si uns gu ulei!
MIHAI:
Si mananci porc?
SULEIMAN:
Manang! Bun borgul, salmale, biftie...
MIHAI:
Si bei si vin?
SULEIMAN:
Beau.
MIHAI:
Ptiu, pacatosule. Te-ai lepadat de Alahul tau!
SULEIMAN:
Nu. Dumnezeu si Alah unul este, restul vand si fum!
MIHAI:
Bai, ai dat de dracul. Tu stii de ce zicea Mahomed ca ar fi bine sa
ai atatea neveste? Pentru ca femeile sunt posesive si certarete. Cand
ai numai una, pune ghiara pe tine si te cicale toata ziua. Cand ai
mai multe, se cearta intre ele si lasa barbatul in pace. Numai asa
esti liber!
O
VOCE: Taceti bai, ca ies fetele!
Pe
scena apar fetele impodobite cu pene de strut si cu sanii goi. Vin
din doua parti incadrand una. Mihai le urmareste admirativ.
O
VOCE: Ce-i Mihai, te uiti de parca n-ai mai vazut in viata ta fund
sau sani? I-am mai vazut pe unii intr-un bar de striptease care se
uitau in ea de parca asteptau sa iasa ceva!
ALTA
VOCE: Tocmai le vedem! Sunt naturale! Zice altul
MIHAI:
Hop, ati vazut si voi o duzina de tate si v-ati udat toti!
Fetele
se rotesc pe scena si fac o poza de final. Privirea lui Mihai ramane
pironita pe sanii dansatoarei din centru, pe alunita de pe san.
(Scena este filmata sters, intunecos, neclar ca o
amintire de demult.)
Scena
a XI-a
ANDRADA
(zambind): Ce ai, parca ai fi vazut
o fantoma?
MIHAI:
Stiam ca arat bine, dar nu m-am obisnuit inca cu asta!
ANDRADA:
Iesi, lingusitorule! As bea o cafea!
MIHAI:
E facuta, doar sa pun in cani!
Perdeaua
cade si Mihai iese din baie. Andrada apare din baie cu un prosop
incojurandu-i corpul peste sani. Mihai o vede si se apropie de ea si
o ia in brate.
ANDRADA:
Hei, de abia m-am spalat!
MIHAI:
Si ce daca! Mai e apa calda!
O
ia in brate si o aseaza pe canapeaua care, de data asta, este
desfacuta pat. Sunt cateva candele aprinse. Betisoare parfumate
fumega intr-un colt al camerei. Ia un pahar de vin, soarbe din el,
apoi o saruta si ii da si ei din inghititura. Mai soarbe o data si
face acelasi gest. Andradei ii curge o picatura pe la coltul gurii
care se prelinge pe sani. Mihai o vede si o prinde cu gura pe sanul
ei. Ia un pahar de vin si soarbe din el. Ii toarna si ei pe san o
picatura pe care o soarbe, o linge tandru. Din vin i se scurge pe
burta, pe buric. Il urmeaza sarutand-o pe pantece.
ANDRADA:
Da-mi si mie! Spune schimbata la fata si cu un ton mai dur.
Mihai
ii da sa bea restul paharului. Ii mai pune unul. Fata incepe sa se
miste dupa muzica. Se ridica de langa el si incepe sa danseze. Un
dans erotic, aproape profesionist. Mihai o priveste uimit mai mult
decat excitat. Ea se apropie de el, il saruta la un moment dat si il
impinge violet pe spate. Se urca pe el. Ii tintuieste mainile si
incepe sa-l sarute la randul ei pe piept, pe gat, coboara. Mihai se
elibereaza la o mana si scoate de sub perna o pereche de catuse pe
care I le prinde de o mana.
ANDRADA
(disperata): Nu! Nu ma lega! Fac orice, numai nu ma
lega!
Se
ascunde intr-un colt ca un animal incoltit. Mihai initial stupefiat
intinde o mana catre ea.
MIHAI:
Andrada, linisteste-te, sunt eu, Mihai! Totul e in regula! Nimeni
nu-ti va face nici un rau. Suntem numai noi doi, am fost in parc, ai
facut dus. Totul e bine! Ce a fost nu te mai poate atinge. A trecut!
Andrada
care inca e ghemuita in colt, isi duce o mana la frunte si lasa in
jos ochii care priveau undeva in gol.
ANDRADA
(vorbeste rar, cu greutate):
Da, a trecut! Mihai? Nu stiu ce s-a intamplat. Ceva
de demult. A venit peste mine.
MIHAI:
Poti sa-mi spui ce s-a intamplat!
ANDRADA:
Nu vreau! Eram mica si naiva! Am fost la
ziua unui baiat, prietenul celei mai bune prietene ale mele. Am
cunoscut un tip si am iesit putin afara ca era prea cald si mult fum.
Statea exact langa ea si mi-a spus ca are ceva care sa-mi arate si ca
o sa-mi placa. Cand am intrat m-a sarutat, dar eu nu am vrut mai
mult. Am tipat, dar nu m-a auzit nimeni. Am fugit. Nu-mi aduc bine
aminte cum am ajuns pe sosea si m-au gasit niste tineri cu masina.
Mergeam prin ploaie desculta. Au fugit dupa mine ca sa ma prinda.
MIHAI:
A trecut, totul e bine acum. Esti in siguranta. N-am sa dau voie la
nimeni ca sa iti mai faca rau. Dormi, cand te vei trezi, totul va fi
ca si cum nu ti s-ar fi intamplat nimic.
Scena
a XI-a
McDonald’s-ul
de la Unirea. Mihai asteapta printre oameni privind nerabdator la
ceas. Apare Camelia zambindu-i din departare.
MIHAI:
Buna! Ce ai aflat?
CAMELIA:
Ce nerabdator esti! Stai sa-mi trag sufletul! Intram?
MIHAI:
Nu, Cami! Nu te supara, nu am timp!
Cami
cotrobaie prin poseta si scoate ceva. Se vede ca e o poza pe care i-o
innapoiaza. Mihai se uita la ea. In poza e Andrada sumar imbracata.
CAMELIA:
Vreau sa-ti zic ca a spus ceva ce nu prea am inteles.
MIHAI:
Spune-mi exact!
CAMELIA:
Mi-a spus ca nu e ea!
MIHAI:Poftim?
CAMELIA:
Am intrebat ce poate sa-mi spuna despre Andrada, fata din poza, si
mi-a zis ca nu e ea. Atat.
MIHAI:
Adica, cum?
CAMELIA:
Nu stiu. Asta a spus. Asta nu e Andrada! Poate
ca ar trebui sa te duci tu sa stai de vorba cu el.
MIHAI:
Poate!
CAMELIA:
Ce, ti-e greu sa recunosti ca mai e ceva dincolo de medicina voastra?
MIHAI:
Nu, de asta sunt sigur. Dar, ce?
CAMELIA:
Si atunci, de unde atata inertie?
MIHAI:
Pierd toate orele pe care le-am petrecut citind literatura de
specialitate.
CAMELIA:
Poate ca doar le completezi!
MIHAI:
Ar fi al naibi de bine!... Iti multumesc
pentru efort.
CAMELIA:
Pentru putin.
MIHAI:
Ce ai de gand sa faci?
CAMELIA:
Daca tot am iesit, ma plimb putin. Te pup.
MIHAI:
Pa, fato!
Scena
a XII-a
O
casa mica, bine ingrijita. Mai multi oameni stau la rand ca sa intre.
Este o chilie da manastire. Este filmat
Mihai care se apropie de acest loc. Apoi
reapare cand intra in camera. Pe pat este un batran cu parul si barba
albe. Sta cu ochii inchisi si vorbeste.
MONAHUL:
Parintii au mare putere asupra copiilor lor. Daca le doresc bine, li
se intampla bine. Daca le doresc raul, asa le merge. Daca vor ii urca
in rai, daca nu – ii coboara in iad. E tare greu sa-i scapi
daca i-au blestemat! (Deschide ochii si zambeste cald catre
Mihai.) Ce bine imi pare sa vad un doctor adevarat, nu din cei
care te pipaie prin tate partile ca sa vada ce ai. Ei, ce-i? Ce s-a
intamplat?
MIHAI
(ii da batranului poza):
Parinte, vreau sa va arat o poza ca sa imi spuneti ce-i cu fata asta!
MONAHUL:
Parca am mai vazut poza asta!
MIHAI:
A venit o pacienta de-a mea cu ea, dar nu a inteles ce i-ati spus!
MONAHUL:
Da’ ce fel de doctor esti matale?
MIHAI:
Psihiatru. De mintile oamenilor.
MONAHUL:
Ei, si poti sa vindeci mintea daca nu vindeci sufletul?
MIHAI:
Nu stiu, parinte.
MONAHUL:
Pai, asta-i ordinea. Ai sa stii odata. (Batranul ii da poza
inapoi.) E scoala ta! O sa-ti descopere Dumnezeu, acum e prea
curand! Sa mai vii. Faci o hartie pe care scrii toate intrebarile si
daca stiu, iti raspund. Asta cand o sa fii tu pregatit sa inveti.
Mihai
da sa plece.
MONAHUL:
Stai, sa facem o rugaciune.
MIHAI:
Nu pot parinte, ma grabesc.
Parintele
da din cap cu ingaduinta si mahnire. Mihai iese printre oameni, trece
pe la biserica si cumpara niste lumanari pe care le aprinde. Unele la
morti, altele la vii. Se inchina.
Scena
a XIII-a
Intrarea
unui bloc, luminata slab de un bec. Mihai intra si se indreapta catre
lift. Este o zona fara lumina. Apasa pe butonul de apelare si-l
cheama. Se vede o umbra care i se furiseaza in spate. O lama de cutit
ii straluceste in intuneric. Mihai se prabuseste gemand.
Scena
a XIV-a
O
ambulanta soseste la camera de garda. Brancardierii il iau si-l duc
in spital. Langa el se afla medicul si o asistenta care duce o
perfuzie.
MEDICUL:
Cum s-a intamplat?
VECINUL:
Nu stiu. Eu sunt vecin cu domnul doctor si veneam acasa de la
serviciu si cand sa iau liftul m-am impiedicat de el. Era intuneric.
MEDICUL:
Tensiunea, pulsul?
ASISTENTA:
90 cu 50 si AV 130.
VECINUL:
A pierdut mult sange. Era intr-o balta.
MEDICUL:
Ei, nu-i chiar asa. Daca arunc o cana de apa pe jos, sa vezi ce multa
ti se pare. Sa nu fie atins un plaman. Vreau un RX toraco-pulmonar si
grupa. Acum!
ASISTENTA:
Da, domnule doctor.
MEDICUL:
Ce meserie are?
VECINUL
(face un semn ca de nebuni): E
doctor din aia!
MEDICUL:
Psihiatru! O fi vreun pacient nemultumit. Ati sunat la politie?
ASISTENTA:
Da. Il putem lua.
MEDICUL:
Da. Faceti o lista cu tot ce are asupra lui si puneti-l si pe domnu
sa semneze. In trei exemplare: unul noi, unul dumnealui si unul
pentru Garcea!
Scena
a XV-a
Mihai
sta intr-un salon cu ochii inchisi. Intra Andrada timid, incercand sa
nu faca zgomot. Se apropie de pat. E speriata. Il priveste cu
ingrijorare. Ii dau lacrimile. Mihai deschide ochii. Ii zambeste.
MIHAI:
Haide, ca nu am murit!
ANDRADA:
Ce s-a intamplat Mihai? M-a sunat un coleg care te-a recunoscut jos,
in camera de garda. Dumnezeule!
MIHAI:
Sunt bine, printesa. Mi s-a oprit cutitul in omoplat, altfel scapai
de mine! Ma gandesc sa cer o marire de salariu, cel putin al sporului
de periculozitate.
ANDRADA:
Mai ai chef si de glume!
MIHAI:
Si ce sa fac? M-am intretinut cu cei de la politie. Mai,
astia nu sunt normali. Mai ca aveau sa-mi ceara sa-l arestez eu pe
ala care m-a confundat cu o frigare. N-am simtit nimic, doar ceva ca
o arsura pe spate si am cazut. Parca mi-a stins cineva lumina!
ANDRADA:
Bine ca nu-i grav.
MIHAI:
M-am simtit onorat ca mi-au oferit rezerva asta. Doar ca nu are
televizor. Auzi, tu stii ca endorfinele calmeaza durerea si prin
eliberarea de stres ajuta la vindecare?
ANDRADA
(mirata): Da? Ce legatura are...?
(Mihai o trage langa el in pat.) Aici? Esti nebun?
MIHAI:
Intotdeauna am visat sa fac dragoste in spital. E adevarat ca as fi
preferat sa fi imbracata asistenta, dar merge si asa.
ANDRADA:
Cat poti fi de uracios!
MIHAI:
Ma straduiesc cat pot! Reusesc?
ANDRADA:
Destul de bine.
MIHAI:
Si acum crezi ca poti avea grija de un biet bolnav? In fond, e
menirea voastra a doctoritelor sa va sacrificati pe altarul stiintei,
dar mai ales pentru bolnavi.
O
saruta in timp ce ii baga mana sub fusta.
Scena
a XVI-a
Cazino
Victoria. Mihai sta singur la masa. Are un ospatar in spate care il
urmareste cum se uita intr-un meniu.
OSPATARUL:
V-ati hotarat?
MIHAI:
Da, vreau un aperitiv, o suta de vodca, o cola la juma', apoi o
friptura, o garnitura de cartofi prajiti, o sticla de vin rosu si mai
vedem.
OSPATARUL:
Am inteles, vin imediat.
Se
aude muzica in statie. Pe masa arde o lumanare. Se sprijina cu
coatele de masa. E destul de aproape de scena un pic lateral.
MIHAI:
Cand incepe spectacolul?
OSPATARUL
(turnandu-i vodca in pahar): In
cateva minute!
Apar
fetele, topless. Mihai o urmareste doar pe cea din centru, ferit de
intunericul din sala.
MIHAI:
Cine este fata din mijloc?
OSPATARUL:
Olga? Ciudata femeia asta. Nimeni nu stie exact de unde vine si ce
face. Cica a venit si a spus ca vrea sa danseze.
Ca nu vrea un angajament solid si ca vine cand vrea si poate.
MIHAI:
Si au fost de acord patronii?
OSPATARUL:
Dupa ce au vazut cum danseaza, ar fi vrut-o in fiecare zi. Il vedeti
pe roscatul de la masa din mijloc? E aici in fiecare seara doar, doar
apare. Cateodata pleaca cu el, cateodata nu. Cred ca pe bani! Dispare
pe usa din spate, unde nu au acces clientii, asa cum a venit.
MIHAI:
Ciudat!
OSPATARUL:
Da! Au vrut baietii de la paza sa o urmareasca si de fiecare data i-a
lasat cu ochii in soare. Pe unul l-a lasat prin Ferentari de era sa-l
taie aia de pe acolo! A mers saracul pe niste coclauri vreo ora pana
a dat de un taxi! Dupa asta, cand l-a vazut prima data i-a zis ca nu
se astepta sa mai existe romantici in secolul XX care sa se plimbe
sub clar de luna! Au lasat-o in pace pana la urma. Unii zic ca o fi o
sotie de cine stie ce mare, care-si face si ea o dambla. Sa vezi cati
bani primeste daca danseaza! Nu lasa pe nimeni sa puna mana pe ea cat
danseaza. A incercat unul si i-a pus mana acolo si i-a zis ca ce, cu
asta de 17 cm vrea el sa i-o traga?
MIHAI:
Si?
OSPATARUL:
Tipul a recunoscut ca atata o are! O injura de mama focului cand nu
era acolo. Se intreba de unde stie. Cand a venit, i-a zis ca nu e ea
vinovata daca natura nu a fost prea darnica cu el.
MIHAI:
Nu s-a mai luat nimeni de ea!
OSPATARUL:
Cred si eu!
MIHAI:
Mai bine asa. Daca ar fi fost cu unul si cu altul, n-ar mai fi
insemnat nimic. Era ca toate celelalte. Asa cand vine, se strang toti
sa o vada, parca e sarbatoare. Nu-si scoate nicidata masca?
OSPATARUL:
In spectacol? Nu! Suntem numai noi cei ai casei care o cunoastem. Ati
vazut-o dansand?
MIHAI:
Nu.
OSPATARUL:
Ala spectacol! Daca o avea chef, sa te tii!
Se
sting luminile si apare Olga luminata doar ea. Incepe sa danseze
incet pana ce ajunge sa se miste ca la el acasa. Mihai o urmareste si
vede alunita de pe san. Isi termina dansul si ramane in intuneric.
Cand luminile se aprind, Olga nu mai e pe scena.
MIHAI
(scoate mobilul si formeaza un numar de telefon, asteapta si spune):
Cu doctorita Andrada Mateescu! E in sala? Am sa revin! Multumesc!
Se
intoarce ospatarul.
MIHAI:
O sa mai apara Olga?
OSPATARUL:
La final cu felele celelalte aparea de obicei, dar am auzit ca ar fi
plecat! O indispozitie de aceea a fetelor.
Intelegeti?
MIHAI:
Fa-mi si mie nota!
OSPATARUL:
Dar nu s-a terminat programul...
MIHAI:
A intervenit ceva!
OSPATARUL:
Am inteles!
Scena
a XVII-a
Mihai
urca scarile de la urgenta. Intra in cabinetul medicilor.
MIHAI:
Doctorita Mateescu?
O
VOCE (din off): E pe aici pe undeva!
MIHAI:
Multumesc!
Se
aseaza pe scari si isi aprinde o tigara. Trece un medic in varsta,
demn, care ii spune pe un ton care nu admite replica.
MEDIC:
Nu vedeti ca e interzis fumatul in spital? Va rog sa coborati! Acolo
e camera pentru fumatori.
MIHAI
(murmura stingand tigara):
Si eu sunt medic bai, muie!
MEDIC
(privindu-l in ochi): Ati spus ceva?
MIHAI:
Nimic. Doar ca nu am vazut semnul!
Apare
Andrada urcand scarile zambind.
ANDRADA:
Mi s-a spus ca ma cauta pisihastrul meu!
MIHAI
(o intreaba privind-o cercetator):
Ce faci?
ANDRADA:
Ce s-a intamplat, Mihai? Ma sperii!
MIHAI:
Nimic. Doar ca am incercat sa dau de tine si nu te-am gasit nicaieri.
Vroiam sa petrecem seara impreuna.
ANDRADA:
Hei, sunt de garda, ai uitat? Ti-am spus. Ce
faci? Incepem sa ne purtam precum un cuplu casatorit de mult; eu
vorbesc si tu nu ma asculti?
Mihai
vede pantalonii de strada cu picaturi de noroi pe ei si pantofii uzi.
Ea ii vede.
ANDRADA:
Am fost afara ca sa-mi iau niste tigari. Chioscul din spital s-a
inchis! Hei, tu esti gelos? Ii ia capul in maini. Ce dragut! Tu chiar
ma iubesti! Dincolo de nesuferitul din tine?
MIHAI:
Adica cum, chiar? Te-ai indoit vreun pic de
asta?
O
ASISTENTA: Doamna doctor, incepe apendicele!
ANDRADA:
Deja?
O
ASISTENTA: Da. Domnul doctor se spala. Si
am inteles ca se face rahie.
ANDRADA:
Vin si eu imediat. Puiu! Haide, du-te! Vin si eu cand termin direct
la tine. Ai sa te trezesti cu mine cand nu
te astepti. Fugi si culca-te!
MIHAI:
O.K.
ANDRADA:
Te sarut!
Scena
a XVIII-a
Mihai
sta imbracat pe fotoliu. Pe masa o scrumiera plina de chistoace.
Mihai o stinge pe ultima si-si aprinde alta.
ANDRADA:
Ce faci, iubire? Nu dormi?
MIHAI:
Te asteptam. Cum a fost azi?
ANDRADA:
Super. Am facut totul singura. Erau toti
plictisiti, asa ca mi-am exersat mana.
MIHAI:
Ma intreb cand mai ai timp sa si dansezi!
ANDRADA:
Poftim?
MIHAI:
Cand mai ai timp sa lucrezi si la Cazino?
ANDRADA:
Ce ai, Mihai? Ce sa fac la Cazino? N-am
fost in viata mea la Cazino!
MIHAI:
Cum este sa dansezi in lumina reflectoarelor, cu masca pe ochi
crezand ca nu te recunoaste nimeni. Andrada
sau Olga?
ANDRADA/OLGA
(un ras gros vulgar, o voce de fumatoare razbate din pieptul
femeii): Ha! Ha! Ha!
MIHAI:
Am vazut alunita si mi-am adus aminte de ea.
ANDRADA/OLGA:
A mostenit-o de la mine toanta asta. placea la toti barbatii, numai
ea nu stia sa se foloseasca de ea. Daca nu eram eu, umbla intr-un sac
de canepa si cu cenusa in cap.
MIHAI:
De ce, Olga?
ANDRADA/OLGA:
Esti prost? Cati nu ar da oricat ca sa mai fie odata tineri. Sa se
mai reguleze o data, sa se simta admirata, iubita, dorita! Cand incep
sa-ti cada pieile cine se mai uita la tine? Am
stiut cum si m-am intors.
MIHAI:
Si te folosesti de ea?
ANDRADA/OLGA:
De ce nu? Nu a beneficiat si ea de banii pe care ii castigam eu?
Carti, haine? Daca nu eram eu, nu s-ar fi intalnit in veci cu tine,
iar tu n-ai fi stat cu ea! Nici sa se futa nu stie!
ANDRADA:
Nu, Mihai, de altceva am venit! Vroiam sa scap de cosmarul asta!
ANDRADA/OLGA:
Da, tarfa nerecunoscatoare! Voiai sa scapi de mine?
MIHAI:
Tu m-ai lovit?
ANDRADA/OLGA:
Eu! Pacat ca nu am reusit! Numai tu cu popa
ala batran puteati afla. Ala stia. Tapul stia. Ce era treaba lui sa
se bage in viata mea? (Scoate din poseta un cutit si se repede
spre Mihai.) De data asta n-am sa mai
ratez!
Mihai
reuseste sa o prinda de mana. Ii ia cutitul
si o arunca in cealalta parte a camerei.
ANDRADA/OLGA
(tipa cu ura in voce si in priviri):
Esti un impotent! Niciodata nu mi-a placut sa o fac cu tine! Cred ca
vi se trage de la prea multa invatatura! (Deodata chipul i se
schimba din furie in groaza. Se uita inspre usa. Mihai priveste in
acelasi loc, dar nu vede nimic deosebit.) Tu?
Ce cauti aici? Nu plec! Nu vreau sa plec! Sunt mama ei si am dreptul
sa fac tot ce vreau cu ea. Du-te! Atata timp cat traiesc pe pamant
sunt mama ei si pot face ce vreau! Stiu
legea! Pleaca de langa mine! Nu ma poti omori! Nu mi-am terminat
viata!
Trupul
e scuturat de un fior dupa care ramane nemiscat. Mihai
se urneste cu greu, se apropie de Andrada. Ii
ia pulsul si rasufla usurat. O ia in brate si o pune pe canapea. O
inveleste cu grija si se aseaza pe fotoliu privind-o.
Scena
a XIX-a
E
dimineata. Mihai se afla in acelasi fotoliu ca in seara precedenta
dormind. Se trezeste si priveste spre locul unde dormise Andrada. Nu
mai este nimeni aici. Pe patura gaseste o hartie impaturita o
citeste.
“Mihai,
imi pare rau ca am plecat asa. Cat timp ai dormit, am avut timp sa ma
gandesc. Eu, una nu te-am iubit niciodata
si daca nu ar fi fost mama, nu m-as fi apropiat de tine. Sa nu ma
intelegi gresit. Te admir, te respect, esti altfel decat majoritatea
barbatilor. Dar eu nu mai cred in iubire si in cupluri fericite. M-a
educat bine din punctul asta de vedere. A reusit sa imi arate ce-i
mai urat intr-un barbat. Acum tot ce vreau,
este sa-mi fac meseria cat mai bine. De ce a trebuit sa trec prin
toate astea? Nu stiu. A venit, insa, vremea
sa ies din mocirla in care am intrat fara voia mea si sa merga mai
departe. In timp, poate ca ni se vor lamuri toate. Si eu, si tu mai
avem de invatat pana sa ajungem unde ne-am propus. Eu nu stiu daca
voi reusi, dar tu sigur vei fi un medic bun. Adevarul nu se reveleaza
decat catorva favoriti ai sortii, si tu esti unul dintre ei. Mi-ar
placea sa ne mai intalnim si sa mai vorbim dupa ce timpul ne va fi
vindecat ranile. Nu pot altfel. Eu nu voi fi niciodata ea, nu voi
dansa ca ea si nu voi face dragoste ca ea. Nu sunt asa. Eu sunt
altfel, sunt eu. Fara sa vrei, ma vei compara tot timpul cu ea, iar
eu voi pierde. Desi nu-ti pot fi ce-ti era ea, iti raman vesnic
recunoscatoare,
cu
drag, Andrada
P.S.
Aprinde
si tu o lumanare pentru sufletul ei, poate-si va gasi drumul si
linistea. Am s-o fac si eu, dar as fi mai linistita daca ai face-o si
tu. Ai in tine o putere care nu le e harazita tuturor si iertarea ta
pentru ea inseamna mult.”
Scena
a XX-a
Mihai
intra in rezerva de la inceput, ca o vijelie, dar se vede patul gol.
MIHAI:
Unde e pacienta de aici?
ASISTENTA:
Domnule doctor, a murit azi-noapte!
MIHAI:
Cuuuum?
ASISTENTA:
A inceput la un moment dat sa se zbata. Am chemat doctorul de garda
care i-a facut niste calmante, dar degeaba. Au trebuit sa o lege. S-a
zbatut mult si zicea domnul doctor ca nu i-a rezistat inima. Au dus-o
la morga sa vada ce s-a intamplat.
MIHAI:
E la morga?
ASISTENTA:
Da.
MIHAI:
Si doctorul?
ASISTENTA:
Face vizita.
Scena
a XXI-a
Mihai
si prietenul lui doctor plimbandu-se pe alee.
MIHAI:
Si, in final, a plecat si mi-a lasat un bilet ca nu e ea cea pe care
o iubeam si ca nu va fi niciodata.
PRIETENUL:
Pana la urma tu iubeai personalitatea cealalta a ei?
MIHAI:
Da, ce ironie a sortii!
PRIETENUL:
Incep sa regret chestia cu catusele...
MIHAI:
De ce? Asa am ajuns la buboi. Pana la urma,
asta ne este meseria. Si apoi, Andrada nu ma iubeste!
PRIETENUL:
Ea cum crezi ca e?
MIHAI:
Ea e bine. Cred ca de abia acum afla ce e linistea.
PRIETENUL:
Si tu?
MIHAI:
Eu sunt zdrente! Parca m-a calcat o
autobasculanta! Dar am sa supravietuiesc. Nasol e ca mi s-a daramat
tot ce am construit profesional in toti anii astia!
PRIETENUL:
Acum ce faci?
MIHAI:
Am ore cu studentii. Nici nu stiu ce sa le
mai spun. Trebuie sa-mi rearanjez toate informatiile in virtutea unor
experiente care mi-au facut sufletul tandari. Ciudat, durerea nu o
simti in minte ca o durere de cap, ci strict localizat in inima.
Poate descoperim in timp ca anticii aveau dreptate si exista suflet
si e localizat cumva in inima. Super!
PRIETENUL:
Si in rest?
MIHAI:
Am sa invat! Am sa traiesc, am sa caut pe cineva care sa stie!
PRIETENUL:
O sa-mi povestesti?
MIHAI:
Dupa ce ma lamuresc eu!
PRIETENUL:
Mersi si bafta!
MIHAI:
Am mare nevoie.
Mihai
pleaca dand lehamite din mana.
Scena
a XXII-a
Amfiteatru
cu studenti. Altii decat ceilalti. Mihai priveste locul gol unde la
inceput statuse Andrada.
MIHAI:
Sunt Mihai Georgescu – asistent pe psihiatrie si impreuna vom
parcurge o materie despre care singurul lucru pe care pot sa-l spun
este ca nimic nu e batut in cuie. Sunt tomuri intregi scrise despre
psihicul uman si altele despre bolile lui. Incercati sa luati totul
cu un semn mic de intrebare, nu de alta, dar aveti sansa ca viata sa
va demonstreze la un moment dat ca tot ce ati citit e fals. De aceea
pastrati-va mintile deschise, nu luati de bune, toate, in fond, toti
suntem oameni si “Errare humanum est!”.
Sa
incepem!
|
|
