10. Strategii utile pentru angajarea ca stagiar într-o editură din România. Alte oportunităţi pentru un redactor

„Generaţia pierdută“ şi perspectivele activităţii editoriale

Evenimentele istorice au consecinţe pe termen lung. Dacă viaţa de zi cu zi din epoca comunistă o cunoşti mai mult din cărţi şi din povestirile celorlalţi, asta înseamnă că eşti foarte tânăr, trebuie să-ţi fac o scurtă introducere.

Din motive ideologice, o respingere a activităţilor intelectuale, considerate ca subversive, dar şi din motive economice, eforturile abuzive pentru plata datoriilor externe şi invetiţiile în obiective megalomane, în anii 90 numărul de titluri publicate a scăzut an de an. O primă consecinţă a fost şi reducerea numărului de edituri, ca şi a numărului de redactori/editori, prin pensionarea acestora şi interzicerea în fapt a angajării de tineriîn acest domeniu.

Aşa cum am mai spus, meseria de editor se fură, pregătirea în acest domeniu ţine de relaţia maestru-ucenic stabilită pe termen lung. Faptul că aproape un deceniu nu s-au făcut angajări a dus la pierderea unei generaţii în lumea editorială românească.

După 1989, activitatea editorială a pornit relativ greu, în 1990 fiind atins minimul de titluri publicate în epoca modernă, investiţiile, iniţiativele editoriale, fiind concentrate pe presa scrisă. Editorii aflaţi la vârsta pensionării au făcut acest pas, favorizaţi şi de legile noi apărute, fără a mai avea ocazia să-şi transmită cunoştinţele. În plus, se trecuse la economia de piaţă, regulile fiind altele decât cele pe care le cunoşteau din epoca unei culturi subvenţionate integral.

Puţini au înţeles noul context şi au investit într-o editură particulară. Parte din editorii rămaşi în sistemul editurilor de stat, care a supravieţuit, prin amânarea privatizării, încă o jumătate de deceniu, chiar au pornit un război personal împotriva editorilor particulari, ceea ce a făcut şi mai dificilă, o vreme, preluarea de către aceştia a secretelor meseriei.

Pentru că editarea de carte este şi o afacere, nu doar un act cultural, lucrurile au mers mai departe, s-au dezvoltat după cum cerea piaţa, dar redescoperirea secretelor acestei meserii a fost dificilă, lentă. Au fost recuperaţi pensionarii, tinerii cu iniţiativă s-au inspirat din activitatea curentă a editurilor occidentale, aşa cum s-a întâmplat şi în alte domenii, iar calitatea activităţii de editare a ajuns azi la un nivel acceptabil.

Cine sunt azi patronii de edituri şi principalii editori? O să întâlneşti scriitori care au renunţat la scris, care au început prin a pune în practică tehnicile redactorilor cu care colaboraseră în calitate de autori, ingineri, proveniţi mai ales din domenii industriale răvăşite de economia de piaţă şi care s-au reorientat profesional, difuzori de carte care şi-au început afacerea cu o tarabă de presă şi carte la începutul anilor 90, apoi au investit şi într-o editură, activişti culturali, care supravegheaseră sau nu activitatea unor edituri înainte de 1989, traducători, tipografi. O lume extrem de diversă, cu o înţelegere empirică a fenomenului editorial.

Care este viitorul?

Cartea a fost şi va fi scumpă. Iluzia creată în sistemul economiei planificate, când cartea a fost subvenţionată, că ea este ieftină şi accesibilă s-a spulberat rapid după 1990. Preţul cărţii depinde de tiraj: cu cât tirajul este mai mare, cu atât preţul este mai mic. Tirajul, sau numărul cititorilor, este afectat de migrarea interesului către alte forme de divertisment. Cartea este scumpă şi în occident. Ediţiile populare, ceva mai ieftine, sunt tipărite în condiţii modeste. Cercul vicios în care ne aflăm azi, „cartea este scumpă, cititorii renunţă la ea, tirajul scade, ca urmare cartea devine şi mai scumpă“, a fost închis în 1997. După efervescenţa editorială din 1990, când am recuperat rapid titluri interzise sau prea scumpe pentru a fi editate, tirajele au început să scadă natural prin migrarea către alte forme de divertisment. Nu s-ar fi ajuns însă unde suntem azi dacă nu ar fi urmat scăderea masivă a puterii de cumpărarea, ceea ce a făcut ca cititorii să-şi reducă bugetul dedicat cărţii în acel an, dacă nu pentru că le era imposibilă achiziţia, măcar pentru că manifestau o temere explicabilă faţă de realizarea unor cheltuieli mai puţin vitale. Editorii au rămas în acel an, în care preţurile încă nu erau handicapant de mari, cu o bună parte din tiraje nevândute şi s-au văzut obligaţi să reducă tirajul titlurilor noi până spre 2000 de exemplare pe titlu, ceea ce a adus preţurile la nivelul de azi.

Un întreg complex de factori stabileşte viitorul editurilor din România. Depindem atât de puterea de cumpărare, cât şi de factori subiectivi. Cel mai mic zvon despre o scumpire, o nouă taxă, un val de proteste sindicale, afectează dorinţa oamenilor de a investi în carte.

Cartea o să redevină dacă nu ieftină, măcar accesibilă pentru un public cât mai larg, când tirajele vor atinge, în medie, 20.000 de exemplare pe titlu. Atunci opţiunea de a cumpăra o carte va fi dirijată de interesul pentru titlu, autor, editură, de dorinţa de a consuma timpul liber citind şi numai în al treilea rând de preţul cărţii, de posibilitatea de a o achiziţiona. Tirajul este posibil dacă ne gândim la populaţia actuală a României. Întrebarea este: „Cine începe?“ Noi, editorii, tipărim pe riscul nostru cărţile în acest tiraj pentru a duce preţurile mult sub 100.000 de lei? Dar, dacă se întâmplă un eveniment care „sperie“ şi oamenii se ascund iar în carapacea lor economică? Sau dumneavoastră, cititorii, încercaţi să investiţi în carte, chiar şi cu mici eforturi, acceptând că preţul actual este fair, nu este abuziv, până când editorii vor avea resursele şi curajul să facă şi ei pasul către tiraje mai mari? Ca într-o adevărată tragedie, toată lumea are dreptate şi toată lumea suferă...

Te apropii, deci, de un domeniu aflat într-o perioadă dificilă, dar care are perspective deosebite.

Realizarea unui CV adaptat pentru obţinerea unui interviu în vederea angajării într-o editură

Aşa cum ţi-am spus, vei ajunge să-ţi oferi serviciile şi să-ţi pui talentul în slujba unor oameni proveniţi din cele mai diverse categorii profesionale şi sociale. Cum poţi să-i convingi că eşti omul potrivit?

A. Cazul unei edituri mici

Editura are, probabil, un singur editor, în persoana patronului, şi câţiva redactori colaboratori. Pătrunderea într-o astfel de editură îţi poate oferi şansa de a creşte împreună cu aceasta. Trebuie să-ţi dovedeşti calităţile de redactor şi de corector, apoi să încerci să participi la decizia editorială prin propuneri de rirluri noi, prin referate de lectură referitoare la manuscrisele sosite la redacţie. Atenţie! Dacă editorul nu provine din lumea intelectuală, a dezvoltat planul său editorial pe baza sfaturilor primite de la un agent literar sau la inspiraţie, eventual ascultând de un hobby personal.

Sunt şanse mari ca, pentru el, cartea să fie numai o marfă. Ai toate şansele să schimbi acest lucru şi să propui, treptat, un proiect editorial propriu dacă în dialogul cu patronul pui accentul pe piaţă, succes la vânzare şi câştig.

Într-o astfel de editură vor fi apreciate cunoştinţele generale despre piaţa cărţii şi abilităţile tale de redactor, corector, eventual de tehnoredactor.

Au apărut şi câteva edituri mici conduse de editori deosebiţi, plecaţi de la alte edituri, sau de profesori universitari, care au un program editorial limitat la un domeniu pe care aceştia îl cunosc foarte bine. Poţi să-ţi începi cariera şi într-o astfel de editură, în care cu greu vei depăşi poziţia de redactor, dar ai şansa de a te perfecţiona în acel domeniu şi de a folosi mai târziu cunoştinţele dobândite, fie într-o editură mare, fie în propria ta editură.

B. Cazul unei edituri mari

La nivelul stagiarilor, editurile mari au meeu nevoie de personal. Fie pentru că o bună parte din noii veniţi se retrag, sau sunt eliminaţi pentru că nu au corespuns aşteptărilor, fie pentru că stagiarii sunt acceptaţi cu drepturi depline în echipă şi urcă pe scara ierarhică lăsând locul liber.

Şi în editurile mari, ca şi în cele mici, prin specificul activităţii, şi contrar uzanţelor din alte domenii, sunt apreciaţi oamenii care se pricep la cât mai multe activităţi specifice, care pot înlocui din mers un coleg, indiferent că acesta este editorul principal în luptă cu autorul, fie că este vorba de un tehnoredactor, fie că este vorba doar de o activitate de secretariat sau de curierat.

În orice echipă bazată pe creativitate şi iniţiativă intelectuală, ierarhia nu este foarte strictă. Asta nu înseamnă că ea nu există, ci că se bazează pe recunoaşterea meritelor mai mult decât în alte domenii. Dar! Încearcă să afli cine este liderul grupului şi respectă-l. Pe cât de liberă este activitatea, pe atât de riscantă este din punctul de vedere al răspunderii şi într-o muncă la care participă succesiv sau concomitent atâţia oameni, posibilitatea de a fi „faultat“ pe nesimţitelea este enormă. În plus, până când apuci să dovedeşti şi să confirmi de ce eşti capabil, o vorbă în doi peri aruncată de un editor cu experienţă, apreciat de şefi, poate şi de colectiv, îţi poate distruge speranţele.

CV-ul

Dacă este cazul, menţionează experienţa ta profesională. Dacă nu, pune accent pe studiile şi cursurile de perfecţionare absolvite. Dar astea sunt lucruri pe care le poţi afla din orice lucrare având ca subiect întocmirea unui CV şi prezentarea la interviu.

De alte lucruri aş avea eu grijă!

Nu abuza apropo de cunoştinţele în ale calculatoarelor. Se poate întâmpla, mai ales azi, când produsele multimedia fac parte din planul editorial al editurilor, să nu impresionezi, ba chiar dimpotrivă, cu o listă aberantă de aplicaţii/programe cunoscute. Interesează, cu adevărat, să cunoşti MS Word, QuarkXPress, Corel, Adobe Photoshop, eventual WordPerfect, PageMaker şi MS Excel. Nu face greşeala să spui că te pricepi la Windows, că eşti un expert în MS Acces sau FoxPro.

Navigarea pe internet nu este un mare avantaj, ea se învaţă în cinci minute!

Faptul că ai publicat o carte este chiar periculos! Nu doreşti oare să pătrunzi în editură doar pentru a-ţi publica propriile cărţi?

Mai important ar fi să subliniezi un domeniu editorial, un gen literar care te preocupă, eventual cu o scurtă argumentaţie.

Asta a fost!

Dacă alegi o carieră în domeniul editorial, mai devreme sau mai târziu este posibil să ne întâlnim, poate chiar şi în calitate de colegi. Se poate să devenim concurenţi, în sensul bun al cuvântului, pe un anumit domeniu editorial.

Oricum ar fi, eu îţi doresc succes şi m-aş bucura să aflu noutăţi din lumea editorială şi problemele pe care le-ai întâmpinat.