veselie
ce ai avut cu bobocul? de ce i-ai zburat capul?
ş-acum intri încălţată cu tenişii din pielea
transparentă
a sufletului pe piciorul gol. nici n-ai zice
că atingi pământul. te invit în cabina submarinului,
departe de privirile bănuitoare, pentru că după obicei dragostea trebuie ascunsă de ochii lumii.
ea se duce direct la pomul cu portocale. le şterge pe toate.
în ele se vede totul. mă văd şi eu întrebând asta şi asta
şi mai ales când a răsărit soarele.
|
|
