|
DOI LUNETIŞTI
DOI LUNETIŞTI DIFERIŢI
Sunt un golan
sub cerul îndrăgostit la linie de mare. E tot ce poţi
spune? E singura descriere posibilă a fericirii pe care o adopt
şi o hrănesc direct din sfârcul cu cercel. Dacă
sunt fericit nu mă poţi face fericit. Recunoaşte. Ai
momente când o iei razna. Pentru o clipă era cât
pe-aici să te cred. Să te felicit. Doar pentru o clipă
când în picăturile de rouă ce îţi
cad din pizda modern excitată, s-a reflectat uşa de la
intrare şi a apărut lunetistul cu părul explodat sub
presiunea şampaniei. S-a terminat cu absenţa. Apoi au atins
pământul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ar fi prea simplu dacă s-au spart. Mai vreau o dată şi
încă o dată. Până la capăt de această
dată. Aşa stau lucrurile în fiecare zi şi mă
prinde noaptea pe cărarea părului tău ce încă
mai visează la chiloţi. Poate nu te gândeşti la
asta. Poate nici el nu se bucură de libertatea de a visa la
perechea regală. În castel s-au aprins luminile din marea
sală. Se repetă în draci momentul ceremoniei. Puiul
de leu apare cu revista porno pe cap. Sunt implicat în rolul de
vedetă câştigat. Femeile îşi întind
mâinile spre locul în care ar trebui să mă
aflu. Chiar între părinţi. Pe sudura fină dintre
ei. Voi fi înghesuit ca de fiecare dată când las
totul în seama rudelor. Ar trebui să te calmezi. Atâta
timp cât cercetările continuă, nu ai motive de
îngrijorare.
|
|
