Am tăcut amândoi (feat. Gili Mocanu)
Unul dintre noi era gata gata să spună ceva,
faţă în
faţă, am tăcut amândoi,
după cum spun
numai eu aici,
negru în faţa ochilor
Întunericul
stolurilor de ciori, iarna.
În felul în care îmi
amintesc,
ştiu că pot spune asta.
Am tăcut
amândoi pentru că totul se închisese,
era prea
târziu şi pierdeam, ştiam amândoi asta,
că
nu mai are nici un rost asta şi asta,
ne miram de fiecare
lucru pe care îl face celălalt
şi soarele apunea
după furnalul liniştit al crematoriului
din amintirea
fotografiei.
Pentru că ridicam din umeri oftând,
în timp ce colţurile gurii cădeau pe scenă,
prea mult şi atât. Mă culcuşisem într-o
lene regală.
Doar cele mai nehotărâte se lăsau
prinse.
Am tăcut amândoi şi între noi şi
noi
Fie vorba tăcerea era odihnitoare
Ca o duminică
a creierului.
|
|
