Inapoi cerneală
de george vasilievici
Inainte

piramidă în formă de inimă

am o stare tare ciudată vreau mai mult din mine. vreau să mă împac cu mine. vreau sa fiu îngropat în piramida aia mare şi strălucitoare. în piramida aia construită din capetele străbunilor mei. îmi donez şi eu capul de asemenea spre a fi pus în completare la marea piramidă, la marele sarcofag. aşa ca trupurile noastre să fie îngropate în capetele celorlalţi. adică trupul lui george vasilievici să fie îngropat în cavoul familiei sale. şi prima cărămidă care a fost pusă deja să fie capul lui adam. apoi aş mai dori ca pe primul rând să stea bineînţeles lângă capul lui adam, capul lui isus, capul lui eminescu, capul lui dostoievsky, capul lui van gogh, capul lui withman, capul lui naum, capul lui stănescu, capul lui popescu, capul lui villon, capul lui baudelaire, capul lui miller, capul lui mozart, capul lui rimbaud şi capul Lui vreau capul Lui
adică toate capetele care au avut inimă în loc de creier. capetele cu miez de inimă care bate. capetele cu miez de inimă care cântă. capetele cu miez de inimă care iubeste. capetele cu miez de inimă care vorbeste. capetele cu miez de inimă care priveşte. capetele cu miez de inimă care trăieşte. capetele cu miez de inimă care zâmbeşte. capete zâmbitoare. secţionate perfect fără maţe care să atârne. fără dâre de sânge şi de alte substanţe. doar cu dâre de lumină ce rămân în urma inimilor.
vreau să-mi îngropaţi trupul în piramida asta de capete. şi bineînţeles că vreau ca ultimul cap, capul cel mai de sus, vârful piramidei să fie capul meu. ca din când în când să vă mai zâmbesc şi eu aşa din toată inima.

© cartea.info, 2005