Inapoi supra-Vietuitorii
de Ana-Veronica Mircea
Inainte


     Pentru că acceptăm uşor convenţiile, nimeni nu-şi mai pune cu adevărat întrebarea: „Chiar a trăit autorul întâmplările despre care scrie?“ Păstrăm, însă, o măsură a calităţii ficţiunii sale – el, sau noi, le-am fi putut trăi. Şi ne putem, astfel, identifica cu personajele lui, pozitive sau negative, după gust, morală sau dorinţe ascunse.
     Jocul între realitate şi oglindirea ei în ficţiune nu poate lipsi nici genului fantastic1. El nu aduce, de altfel, decât posibilitatea înzestrării textului cu şi mai multe înţelesuri, în ciuda aparentei desprinderi de realitatea fizică sau spirituală.
     Iar Ana-Veronica Mircea joacă totul pe această desprindere accentuând-o aproape matematic, prin ducere la extreme, căutând să atingă infinitul şi imponderabilul limitei dincolo de zona pe care o controlăm, folosind ecuaţii ale visului şi necunoscute din mulţimea spaţiului ludic.
     Nu pierde însă niciodată controlul, greşeală atât de des întâlnită la autorii care recurg la genul fantastic nu pentru a aduce noi înţelesuri, ci pentru a scăpa, cred ei, de constrângerile unei structuri narative pe care nu o pot realiza. În ciuda satirei, atât de bine mânuite, ce i-ar permite suficient impact prin provocarea unui hohot de râs, autoarea ne duce pe firul unor poveşti miniaturale, dar impecabile, spre finaluri şocante, pline de semnificaţii.
     Şi este vorba în acest volum de extratereştrii, de lumi osândite, dar, mai ales, de oameni, de încifratul raport femeie/bărbat, de atitudinea în relaţia individ-societate, printr-o neaşteptată critică de moravuri.

Vlad T. Popescu


1. Evit, intenţionat, să atribui supra-Vieţuitorilor eticheta „science-fiction“, nu pentru că ar fi incorectă, ci pentru că presupune o lungă discuţie despre gen în sine.
© cartea.info, 2005     ISBN 973-87137-6-5
    Ilustraţie de Gheorghe Mircea