Inapoi supra-Vietuitorii
de Ana-Veronica Mircea
Inainte

    Culoare locală


    Amiază. Soare – de nu te poţi uita! Vânt – de mult i s-a uitat numele!
    Spaţioportul Terra III, zis Poarta de Est, poreclit Uşa din Dos. Elipsă de vreo şaizeci de hectare, acoperită cu gazon artificial (made in USM – United States of Moon) hărtănit, cu margini ciupite artistic.
    În focarul din S-E, trei exemplare subnutrite de giga-molia terrestris (specie derivată, prin clonare şi mutaţii scăpate din frâu, din Pasărea Noului Paradis, adusă, prin contrabandă, în vremea Primului Mare Embargo, din Betelgeuse IV); două răzuiesc gazonul cu ciocurile coasă; a treia (femelă gestantă, căci giga-molia e mamifer marsupial) greblează cu coada dinţată şi înghite pe nemestecate.
    În focarul din N-V, aliens (15 bucăţi felurite) descind din singura navă parcată şi se zgâiesc în cele patru vânturi cu ochii roată.
    Un aeroglisor (tip rablă cu lustru) coboară vertical şi aterizează brusc. Din gazon se înalţă vălătuci de praf. Vălătucii – negri tuci! – se contopesc.
    E beznă.
    Praful se împrăştie fără grabă.
    Când vizibilitatea redevine acceptabilă, în aeroglisor sunt deja paisprezece aliens şi catrafusele lor.
    Lângă aeroglisor e alien Shawror – umanoid fusiform, mult peste înălţimea standard; poartă salopetă etanşă, cu buzunare aplicate, cizme cu gheare, mănuşi cu degete suplimentare, cască defensivă şi obrăzar cu transparenţă reglabilă. Lângă Shawror – o valiză supraponderală.
    PILOTUL (homo-sapiens-mutantis pur-sânge, pregătindu se să programeze decolarea, priveşte peste umăr la Shawror şi i se adresează politicos – adică el aşa crede): Ce naiba, tipule, n-ai de gând să urci odată?
    SHAWROR (mimând un zâmbet – adică el aşa crede): Nţ! Mulţumind la tine, nu suind la mine! Mine place cercetând culoare local. Singur mine cercetând place!
    Pilotul saltă din umărul drept şi şi strâmbă gura spre stânga. Aeroglisorul decolează scârţâind şi se înalţă odată cu vălătucii tip tuci.
    E beznă.
    Praful se împrăştie fără grabă.
    Când vizibilitatea redevine acceptabilă, alien Shawror e înconjurat de şapte pomanagii trenţăroşi. (La circa zece metri în spatele lor, pe direcţia S-S-V, un capac mimetic, tip gazon fals, culisează peste un orificiu tip gură de canal.)
    TRENŢĂROŞII I, II, III (mutanţi cu malformaţii banale, psalmodiază în canon pe patru voci – pentru că trenţărosul I are două capete): Dai la noi un ban, alien barosan!
    TRENŢĂROŞII IV, V, VI (corcituri homo-aviane, bine sărite de douăzeci şi cinci de ani standard, cu aripi atrofiate şi gâturi golaşe, prost camuflate de fleandura bălţată – uniformă cvasioficială a Copiilor Căilor Rulante, silabisesc la unison): N-avem tată, n-avem mamă! Alien bun, dă-ne pomană!
    TRENŢĂROSUL VII (un superb homo-sapiens-sapiens, tip arian, cu ochelari reflectorizanţi, sprijinit într un baston de lemn autentic): Sta-vor goi bogatul şi săracul înaintea Judecăţii, şi geaba fi-va căinţa lor dacă milostenii nu vor fi făptuit îndestul …
    SHAWROR (indicând băţul cu un pseudo-deget): Asta cumpărând! Cât?
    TRENŢĂROSUL VII (ca şi cum ar fi văzut gestul, strânge băţul la piept): Blestem asupră-i hainului ce râvnit-a sprijinul văduvitului de lumină!
    SHAWROR: ?!
    TRENŢĂROŞII I, II, III: Dai la noi un ban, alien barosan?
    TRENŢĂROŞII IV, V, VI: N-avem tată, n-avem mamă! Alien bun, ne dai pomană?
    SHAWROR (strâmbându-se – adică trenţăroşii aşa cred): Nţ! (Le întoarce spatele şi rosteşte sentenţios, parcă adresându-se unui arbitru nevăzut): Demnitate nu! Păcat fiind!
    Trenţăroşii îl împroaşcă cu sudalme învălmăşite şi-şi înfrăţesc eforturile încercând să-i urnească valiza.
    SHAWROR (tot sentenţios): Solidaritate da! Pericol fiind! (Îşi face loc printre ei, cadorisindu-i, fără discriminare, cu câte un dos de palmă. Apoi loveşte de două ori, prieteneşte, partea cea mai proeminentă a valizei burduşite.)
    Valiza demarează spre Poarta A, plutind la trei milimetri deasupra gazonului prăfos. Shawror scoate din buzunar o microtelecomandă, o depliază şi o aţinteşte asupra cufărului zburător. Este atras, imediat, pe urmele lui. Pluteşte lin, dar iute, când şi când agitând praful cu gheara câte unei cizme, şi evitând, cu măiestrie, impactul cu giga-molia gestantă.
    Trenţăroşii (pomanagii poligloţi) înjură în limbi de mult uitate sau abia inventate şi prind să-l fugărească în trombă, care în pas ţopăitor (adică homo-avianii), care târâş-grăpiş (adică malformaţii), care călare pe băţ (adică văduvitul de lumină).
    Valiza şi alien Shawror frânează în faţa Porţii A. Prima se oploşeşte-n praf. Al doilea e momit de afişele ţipătoare care tapetează canaturile porţii (nu atât în scop publicitar, cât pentru a masca plasto-zugrăveala scorojită).
    SHAWROR (cu dispreţ, de fiecare dată când termină de citit câte un afiş): Nţ!
    Trenţăroşii se aproprie gâfâind şi prind să mişune, pe muteşte, în spatele lui. El îi ignoră.
    SHAWROR (după treisprezece minute şi treisprezece secunde – standard! –, sentenţios, parcă adresându-se unui arbitru nevăzut): Cultură nu! Trist fiind! (Se întoarce şi caută valiza din priviri. Nu-i găseşte decât urma-n praf. Holbându-se): ?! (Ridică ochii şi-i vede pe trenţăroşi îndepărtându-se, înghesuiţi, claie peste grămadă, pe valiza care pluteşte spre gura de canal. Dă să scoată telecomanda şi icneşte găsindu-şi buzunarul gol. Apoi, resemnat): Tehnică da! Jale fiind!

Inapoi supra-Vietuitorii
de Ana-Veronica Mircea
Inainte
© cartea.info, 2004